Ucraina. „Lupta întregului popor”

Recent Amnesty International a publicat o sinteză a unui raport în care afirma, cu claritate:

Ukrainian forces have put civilians in harm’s way by establishing bases and operating weapons systems in populated residential areas, including in schools and hospitals, as they repelled the Russian invasion that began in February, Amnesty International said today. 
Such tactics violate international humanitarian law and endanger civilians, as they turn civilian objects into military targets. The ensuing Russian strikes in populated areas have killed civilians and destroyed civilian infrastructure. 

A pornit o adevărată bătălie în social-media. Cei care justifică (în orice fel) acțiunile agresive ale Moscovei: ”vă ziceam noi, și ucrainenii fac aceleași porcării de care înainte acuzați doar trupele ruse” (porcării = crime de război); cei care văd în Ucraina apărătorul imaculat al democrației acuzau AI de relativizare a vinovăției („astfel ștergeți cu buretele crimele de război ale orcilor!”).

Una dintre temele folosite pentru a atenua impactul raportului AI a fost aceea că Ucraina atacată este în drept de a folosi orice formă de luptă, inclusiv tactica folosirii scuturilor umane, deoarece este vorba despre lupta întregului popor împotriva agresorului: soldații pun la bătaie viețile lor dar și civilii contribuie la efortul militar, oferind militarilor ca scut casele sau chiar, la nevoie, viețile lor.

Eu am o singură problemă în legătură cu acest soi de justificare: militarii ucraineni care au tras din interiorul sanatoriului pentru vârstnici cu handicap asupra trupelor ruse, au solicitat aprobarea celor internați, sau doar i-au încuiat cu cheia pentru a fi siguri că nu pleacă? Sau a fost solicitată aprobarea personalului și a bolnavilor internați în spitalul de unde s-a tras asupra coloanei ruse în tranzit? S-a cerut aprobarea cetățenilor care locuiau în blocuri sau care cumpărau în mall-uri lângă care au fost amplasate depozite de muniții sau baterii de artilerie? Căci să accepți să te sacrifici în numele unei idei, apărarea patriei, este una; să fi însă sacrificat de către un altul care crede că este de datoria ta să mori, este cu totul altceva,

Desigur, știm răspunsul la aceste întrebări. De aceea nici nu continui. Doar repet ceea ce a zis, mai bine ca mine, George Damian:

Problema este în lipsa de coerență: pe de o parte Kievul a ales să ducă luptele în mediul urban (o decizie corectă din punctul de vedere al eficienței), pe de altă parte tot Kievul reclamă atacarea țintelor civile. Raportul Amnesty International deranjează tocmai pentru că scoate la iveală această ipocrizie. 

PS ca să nu îmi iasă vorbe, repet ce am zis într-un alt articol

• Rusia este statul agresor care a declanșat războiul, vădind astfel falimentul politicii sale externe în raport cu SUA și Ucraina
• crimele de război sunt inacceptabile indiferent cine le comite, agresorul sau statul atacat