USL: Vom lupta pana la capat… nu ne vom preda. Niciodata.

Colega de galben Lilick imi atragea atentia (intr-un comentariu la articolul meu Vara, caldura, sondaje) ca ducem un razboi oarecum neserios batandu-ne in sondaje cu propaganda PDL. I-am raspuns facand trimitere la discursul lui Churchill, momorabil, in care promitea poporului englez ca se va lupta pana la capat impotriva ciumei brune: “Vom merge până la capăt, vom lupta în Franţa, vom lupta pe mări şi pe oceane, vom lupta în aer cu tot mai multă încredere şi forţă, ne vom apăra Insula, oricare ar fi preţul. Vom lupta pe plaje, vom lupta pe terenurile de aterizare, vom lupta pe câmpuri şi pe străzi, dar nu ne vom preda niciodată.”

Dar nu despre lupta in sondaje voi vorbi acum. Caci pentru mine este vident ca trebuie sa iti faci sondaje cu regularitate, pentru a sti unde te afli pe drumul catre alegerile generale. Si de asemeni evident ca USL nu poate lasa PDL sa manipuleze prin sondaje (mai mult sau mai putin masluite) opinia publica din Romania. Ci voi vorbi despre determinarea liderilor USL in a invinge. Si despre faptul ca lupta impotriva ciumei portocalii trebuie dusa pretutindeni si in toate formele democratic acceptate.

Sunt liderii USL dispusi sa lupte cu determinare si pana la capat, adica pana la victorie (accederea la guvernare fara PDL si impotriva PDL) sau pana la pierderea functiilor pe care le ocupa in ierarhia partidelor lor (in caz de esec?) Crin Antonescu a afirmat in cateva randuri ca PNL ar putea sa isi schimbe atitudinea de respingere fata de PDL, dar acel PNL sigur nu va fi condus de catre Crin Antonescu. Deci nu cred ca se poate pune la indoiala determinarea lui Crin Antonescu in lupta contra partidului lui Basescu si Boc. Cu atat mai mult cu cat disparitia pe cale democratica a PDL se afla chiar in inima platformei cu care Crin a fost ales presefinte al PNL. Din cealalta parte Victor Ponta pare a fi inteles (si partial asumat) greseala din 2008, cand PSD a cazut victima cantecelor de sirena a marinarului ajuns presedinte, intrand intr-o fatala coalitie cu PDL. Fatala atat pentru PSD care si-a autolimitat jocul in vederea alegerilor prezidentiale din 2009 cat si pentru cetatenii Romaniei, care nu au vazut in inyreg anul 2009 nici o masura reala de combatere a crizei economice (cu rezultatul ca 2010 a fost pentru multi dintre noi un an de cosmar). Si chiar daca masina portocalie de imprastiat vorbe insinueaza ca Victor Ponta in fruntea PSD este de fapt un aset pentru PDL, in momentul de fata nu se poate reprosa nimic lui Ponta in ce priveste hotararea de a inlatura PDL de la putere.

Inclin sa cred, prin urmare, ca liderii USL (cel putin la nivelul celor doi co-presedinti) doresc sa lupte. Este impartasita acesta hotarare si de catre intreaga ierarhie a partidelor lor, de la esalonul doi pana la ultimul activist de partid?

Probabil la baza partidelor, da. La acea baza in care diferentele doctrinare au mai putina importanta, unde totul se personalizeaza iar raul capata nume concrete: Basescu, Boc, Udrea. Acea baza constituita din zeci de mii de activisti care nu si-au manjit degetele cu mierea puterii atunci cand partidele lor au guvernat dar care stiu (care simt) ca daca ciuma portocalie se permanentizeaza cei care sufera sunt ei insisi, parintii lor, copii lor,  adica ceea ce le este mai drag, ceea ce le indreptateste sa lupte fara sovaire.

Cu cat se urca insa inspre varful ierarhiei, lucrurile se nuanteaza. Intervin (sau doar se invoca) si alti factori: ideologici mai cu seama, dar si altii tinand de strategii politice, viziuni proprii asupra viitorului tarii, cai de dezvoltare a carierei personale, temeri si sperante… Si cu cat cariera politica este mai indelungata, acompaniata (foarte posibil) de un cursus honorum si in administratia de stat (sau cea locala/regionala) cu atat sperantele si temerile ocupa un rol mai important. Daca personaje politice precum Crin Antonescu sau Victor Ponta au ajuns conducatori ai partidelor lor, atunci (aproape) orice baron (nomina odiosa!) care joaca sah politic la nivel national simte ca poarta in ranita bastonul de marsal. Deci rabdare… si neasumarea unor riscuri majore. Pana cand liderul isi frange gatul si se deschide lupta pentru putere. Iar daca la toate acestea se mai adauga si posibila existenta a unor scheleti prin dulapurile personale, realizam de ce unele personaje din primele esaloane ale partidelor componente ale USL ar putea fi mai aplecate inspre o atitudine mai maleabila fata de portocalii. Inspre o capitulare in fata inamicului politic.

Predare care poate insemna de la o predare personala (si trecerea in barca puterii – destui parlamentari sau alesi locali au facut deja gestul) pana la apelul inspre reconciliere nationala (nimeni nu si-a asumat inca riscul, dar timpul nu este pierdut!) caci, nu-i asa, criza economica sta sa revina. Sau doar la spargerea USL  (in fapt, prin candidaturi separate) – caci, nu-i asa, PNL si PSD pot lua separat mai multe voturi decat intr-o alianta (desi experienta DA a demonstrat contrariul!)  Sau pur si simplu predare prin pierderea sperantei. In demoralizarea tovarasilor de lupta: nu are rost sa ne mai opunem, nu vedeti ca astia castiga oricum? Mint, cumpara, fura, fac ce stiu ei  si, sub umbrela institutiilor statului abatute de la scopul lor initial, nepedepsiti si nepedepsibili, isi perpetueaza puterea! Ce rost are sa mai luptam, mai bine inclinam steagul, ne strangem mainile barbateste, ne pupam cu totii in Piata Revolutiei… si poate ca… nu-i asa… placinta puterii este destul de mare… Cei care gandesc asa uita un lucru pe care Bolintineanu il stia, pe vremea cand romanii tocmai invatau sa priveasca din nou inspre stele: capul ce se pleaca sabia nu-l taie insa cu umilinta latul inconvoaie!

PS In citatul de la inceputul articolului, Churchill vorbea despre plaje, campuri de aterizare, orase si strazi, ca locuri de lupta si de sacrificiu. Opozitia romaneasca a luptat contra partidului-stat oranj in multe locuri si feluri: din salile largi ale Parlamentului si ale CCR si pana in camere mici, pline de fum, in care erau convinsi sau naimiti noi luptatori sub steagul USL. Un lucru le-a scapat, intentionat sau nu. STRADA. Cand ii voi vedea pe Crin Antonescu,  Victor Ponta si Daniel Constantin, in camasi albe, in fruntea a 300.000 de romani (uslasi sau nu – si asta este numai jumatate din numarul membrilor celor trei partide!) mergand pana in fata palatului Cotroceni si strigand „Iesi afara, javra ordinara” atunci voi sti ca acolo este the point of no return. Ca vom lupta pana la capat. Si ca vom castiga.

Etichete:, , , , , , , , , ,

10 comentarii pe “USL: Vom lupta pana la capat… nu ne vom preda. Niciodata.”

  1. Lilick 21 iulie 2011 la 1:29 AM #

    Un articol foarte bine scris, Gondo, cu care sunt de acord, cu mici nuante. 1.Nu intotdeauna, si peste tot, candidaturile unice pot aduce succesul USL. Si am un set de argumente, dar poate o sa scriu vreun text daca am timp. 2.Optimismul exagerat nu duce intotdeauna la o mai buna mobilizare. Din contra, in unele filiale poate duce la culcarea pe-o ureche. Pesimismul, uneori, poate fi mai sanatos. Frica pazaste pepenii, cum se spune… 3. Imi place imaginea romantica din final, cu cei trei crai, in alb, conducand masele. Dar sa fim seriosi. Nu stiu daca PNL+PSD+PC va putea sa adune, din toata tara, 20.000 de activisti pe care sa ii conduca intr-un mars prin Bucuresti. Bucurestenii nu ies. Nu ies daca e vorba de politica. In rest, la concerte, s-a vazut: cate 50-80 de mii. Trebuie sa gasim altceva, eventual cauze civice, sau o altfel de politica, care sa ii anime.

    Apreciază

    • Gondolin 21 iulie 2011 la 10:29 AM #

      (1) de acord, dar eu -am referit la USL ca ansamblu, nu la nu stiu ce comuna sau oras de marime mica/mijlocie… Nu m-as mira sa vina cineva cu ideea modificarii protocolului pentru ca la parlamentare (si poate sa si la alegerilor lacale pentru presedentia CJ) sa se poate candida separat, pe motivul invocat de tine. (2) unde ai vazut optimism? Caut sa ma feresc de optimism. Am luat in consideratie si varianta infrangerii, caz in care Antonescu si Ponta vor dispare ca lideri politici. (3) Nu m-am referit la populatie in general, ci la membrii de partid. Daca ei nu sunt dispusi sa iasa din casa,, daca sindicalistii nu sunt dispus (dupa cum s-a vazut in cursul ultimului an) atunci ne putem lua ramas bun de la demonstratii de mare amploare. Dar pe tema asta un alt articol, peste cateva zile poate.

      Apreciază

    • Ion Roata 21 iulie 2011 la 6:44 PM #

      N-am prea înţeles răspunsul de la pct.3 „Bucurestenii nu ies” !!!
      USL-ul are de partea sa în capitală, după cel mai recent sondaj, o majoritate covârşitoare. Ar fi un mizilic ca triumviratul să se organizeze un marş triumfător de vreun milion de protestatari 🙂
      Ori Lilick exagerează cu pesimismul, ori ştie că sondajul nu-i prea cuşer?

      Apreciază

      • Gondolin 21 iulie 2011 la 7:31 PM #

        sondajul este ok, ma gandesc eu. Problema este ca insisi liderii USL au o serrioasa doza de pesimism cu privire la o iesire in strada. Altfel nu imi explic ezitarea lor de a apela la aceasta, de altfel, foarte democratica forma de protest.

        Apreciază

      • Lilick 24 iulie 2011 la 10:48 PM #

        Pai sondajul e ok. Insa din ce vad si eu, din ce discut cu lumea, multi ar merge la vot sa le dea peste bot pedelistilor, insa mai greu ar face si un efort, in plus, de a iesi in strada, alaturi de X partid sau alianta. Iar in ceea ce ii priveste pe membrii de partid, la ultima chemare la Romexpo nu prea s-au inghesuit cei din Bucuresti. S-au facut liste de prezenta, i-am numarat… Si poate multi chiar se bazeaza doar pe sondaje si zic: lasa ca in Bucuresti oricum castigam.

        Apreciază

        • Gondolin 24 iulie 2011 la 11:08 PM #

          mda, asta ar putea sa fie (este!)) o mare problema… Sa ne culcam pe-o ureche, si cand ne desteptam, sa aflam ca ailalti au castigat deja batalia 😛

          Apreciază

  2. Victor Ionescu 21 iulie 2011 la 3:21 PM #

    Gata 🙂

    Apreciază

  3. Decebal 25 iulie 2011 la 12:32 PM #

    Ma intristeaza nespus sa constat ca ‘la noi’ omu’ este cumplit de patimas. Patima nu lasa luciditatea sa lucreze… Ma consider apolitic si neutru. Din pozitia asta pot sa privesc la rece pe toti politicienii. Nu tin partea nici ‘ciumei portocalii” (hm, „ciuma portocalie”), dar nici astora rosii – astia nu cumva se numeau tot ciuma?
    Ma intristeaza sa vad ca si astia portocalii o iau pe urma celor rosii, care au condus neamul asta amarat primii ani de dupa ’89, cei mai importanti. Atunci se putea crea o adevarata industrie capitalista, se puteau face pasi adevarati spre insanatosirea neamului.
    Ce au facut aia, Gondolinule?
    Ai vazut pe vreamea lor vreun borfas inchis? Vreun mafiot tigan/ arab/ roman inchis? Aparea la tv faimosul sef al politiei, tata Nitu si ne radea in nas… Cine a vandut ARO pe 100.000 USD? Cine a vandut Petrom-ul, care isi bate joc acum de o tara intreaga? Cine a vandut pe 2 lei Sidex-ul?
    Daca USL-ul a facut numai bine, de-i critica vehement pe astia de-acum, de ce nu i-a mai vrut poporul? Daca au facut numai bine invatamantului, astia de acum au stricat tot?
    …Crin Antonescu? Cine e asta, Gondolinule? Vreun prieten de-al tau? Nu-l cunosc sa fi facut ceva bun pana acum, ceva care sa-l califice pentru postul pe care-l impingeti.
    Zi altul, mai bun.
    Si poate-l votez si eu.

    Apreciază

    • Gondolin 25 iulie 2011 la 1:28 PM #

      sau o luam sistematic:

      (1) in guvernarea PSD au fost inchisi, proportional, cam tot atatia mari mafioti cat si in timpul guvernarii PDL. Decat ca, cel putin, pesedeii nu se bateau cu pumnii in piept ca sunt reprezentantii lui Vlad Tepes pe pamant.
      (2) nu cunosc cazul ARO. Dar stiu ca pe Petrom s-a luat, echivaland preturile si puterea de cumparare, un pret foarte bun. Adevarat, contractul lasa foarte mult de dorit, dar nu pe pret. Sidexul era practic in stare de faliment, si indienii aia l-au facut profitabil, asa ca aia CHIAR a fost o afecere de succes pentru economia RO, deoarece numai pe Sidex, statul roman PIERDEA zeci de miloane dolari pe luna. Indienii l-au preluat ieftin, dar cu tot cu datorii.
      (3) Nimeni nu zice ca USL a facut numai bine, deoarece USL a aparut de abea la inceputul anului 2011, deci nu avea cum „sa faca”. Partidele membre ale USL-ului au facut si ele ce au putut, la vremea lor. Si daca este sa vedem ce a vrut poporul, veti constata ca si in 2008, PSD + PNL aveau peste 50% din parlamentari. Deci poporul i-a „vrut”- cel care nu i-a vrut este Basescu, care nu prea se chema ca este poporul, nu-i asa?
      (4) Documentati-va despre ce a facut pana acum Antonescu, si mai vorbim, Nu voi umple eu golurile de cunostinte in cazul unora care se exprima despre un om inainte de a incerca sa vada cum si ce despre el.. Ce a facut Basescu bun pana in 2004, de a fost ales presedinte, in afara de faptul ca a vandut flota Romaniei si si-a dat o casa ilegal, ca primar? Ce a facut bun Basescu intre 2004-2008, de a fost ales? Poporul a considerat ca merita sa fie de doua ori presedinte, si cu totii am respectat dorinta poporului. Deci veti respecta (sper) aceasta dorinta, atunci cand poporul il va alege pe Crin Presedinte.
      (5) Da, Crin este un prieten al meu. Al meu si a altor cateva milioane de romani. Dar va rog, nu il votati. Nu cred ca va avea nevoie de voturile unuia care gandeste ca dvstra.

      PS Ne cunoastem de undeva? Intreb si eu, devreme ce ma tutuiti – probabil vom fi pascut vitele impreuna pe suhat, intr-o viata anterioara?

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: