G. Șerban — Deriva lui Nicușor Dan

Refuză Nicușor Dan să consulte AUR? Da. Și nu. Hai să clarificăm.

După ce moțiunea de cenzură a trecut cu 281 de voturi — cel mai mare scor din istoria României — președintele a anunțat că începe consultările pentru un nou guvern.
Numai că le-a împărțit în două: întâi „informale”, cu partidele pe care le numește „pro-occidentale” (PNL, USR, UDMR, PSD, minorități), și abia apoi cele „formale”, unde, teoretic, intră toată lumea.

AUR? Nu a fost invitat la cele informale. Și aici începe discuția.
Constituția (articolul 103) îi cere președintelui să consulte partidele parlamentare înainte de a numi un premier.
Nu spune când, nu spune cum, nu spune în ce ordine. Toți președinții, de la Iliescu încoace, au făcut runde informale cu cine au vrut și abia apoi au chemat oficial pe toată lumea.

Deci, formal, Nicușor Dan încă nu a încălcat nimic. Dacă ajunge la consultările oficiale fără să-l cheme pe Simion, atunci avem o problemă constituțională reală.
Politic, însă, este cu totul altceva. AUR are 90 de parlamentari. Este al doilea grup din Parlament. A votat moțiunea împreună cu PSD și fără ei nu cădea Bolojan.
Să tratezi un partid de această dimensiune ca inexistent este un cordon sanitar — un model folosit în Belgia împotriva Vlaams Belang, în Germania împotriva AfD, în Franța împotriva FN. Funcționează pe termen scurt. Pe termen lung, hrănește exact bestia pe care vrei să o îmblânzești. Pentru că Simion știe foarte bine jocul dacă nu e chemat, acuză excluderea. Dacă e chemat și i se refuză premierul, acuză sfidarea voinței populare. Dacă refuză el invitația, vorbește despre „circul consultărilor”.

În toate variantele, câștigă legitimitate prin victimizare. Iar Nicușor Dan, refuzând dialogul, îi servește această narativă pe tavă.

Există și o ironie care nu poate fi trecută cu vederea Nicușor Dan construiește acest cordon împotriva exact a partidului care l-a contestat în turul doi al prezidențialelor. Dincolo de retorica „pro-occidentală”, rămâne o întrebare incomodă — este aceasta o decizie de stat sau o socoteală personală? 281 de voturi pentru moțiune nu sunt un accident. Sunt o ruptură. Iar refuzul de a citi această ruptură — sub pretextul că AUR nu există pe harta legitimă a politicii românești — nu o închide. O amplifică.

Săptămâna viitoare se vor face consultările oficiale. Atunci vom vedea dacă președintele respectă Constituția sau o forțează. Și cât de mult mai poate ține o democrație decizii luate prin excludere, în loc de decizii luate prin confruntare deschisă.

Și să nu uităm: bilele roșii se adună deja în mandat, una după alta.
Procesul cu Autoritatea Electorală Permanentă, recuperat cu 930.000 de lei din bani publici.
Discursul de 9 mai, care a iritat până și bula pro-europeană prin ambiguitatea formulei „pro-occidentale”.
Refuzul de a desemna premierul imediat după moțiune.
Tăcerea în fața conflictului bugetar dintre Bolojan și magistrați.
Acum, excluderea AUR din consultări.

Nu este nimic dintre acestea, luat individual, suficient pentru o suspendare. Dar luate împreună, încep să schițeze portretul unui președinte care confundă neutralitatea instituțională cu tactica de partid și care testează fiecare margine a Constituției până când marginea va riposta.

sursa: FB