#numaizic (1): Fenomenul „blănoșilor” (fursomas)

Demult am adoptat haștagul #numaizic pe FB, folosindu-l când comentariile sau postările mele săreau (mai mult sau mai puțin) dincolo de limita corectitudinii politice. Încep de azi un șir (vom vedea, în funcție de reacțiile cititorilor, cât de lung va fi șirul) de articole care se vor o reacție la lumea ciudată în care trăim. Deci:

În Australia au apărut cazuri care se identifică a fiind persoane non-umane (de pildă, pisici). În loc să îi trimită pe acești copii la consiliere psihologică (sau chiar la psihiatru) școala îi sprijină în eforturile lor. De pildă nu vorbesc în timpul orelor, pentru că (nu-i așa?) pisicile nu vorbesc.

Dar Australia deține doar 1% din numărul tinerilor care se cred animale, fiind depășită cu mult de către SUA și Canada.

De fapt, nu ar trebui să ne mire. Dacă o fată este încurajată de către anumite societăți să se identifice cu un băiat (sau invers!), mergând până la schimbarea de sex, dacă aceste societăți încurajează transgender-ismul, de ce nu ar fi încurajate și identificările transspecii?

Niște mici probleme s-ar putea ivi, totuși. Cu coada nu este o problemă, nici cu urechile și nici cu blana: operații, implanturi, tratamente hormonale și gata! Un trans-specie pisică, adică o ființă umană care se identifică drept pisică, consumă hrană pentru oameni sau pentru pisici? Adică va lua la micul dejun un sandwitch cu șuncă sau niște carne în sos Purina? Supă sau grăunțe uscate Wiskas? La prânz un cotlet sau un șoricel fezandat? Mai departe. Persoanele care se vor identifica drept tigrii sau hiene, vor fi încurajate să asume toate comportamentele speciei spre care fac tranziția? Vor putea vâna și consuma, de pildă, persoane care se identifică drept găini, purceluși de Guineea, zebre sau pisici?

Mă opresc aici. Vorba cuiva: „Opriți lumea, vreau să cobor!”