Există momente în viața unui partid politic în care adevărata măsură a democrației sale se vede mai limpede decât în toate discursurile rostite la tribune și în toate sprâncenele ridicate ritos pe ecranele televizoarelor.
Ceea ce s-a întâmplat ieri în PNL depășește cu mult granița unei dispute interne. Clienții mei au fost amenințați cu excluderea din partid dacă nu renunță la acțiunile judiciare formulate împotriva partidului. Să ne oprim puțin asupra semnificației unui asemenea gest. Unor membri de partid li se transmite că apartenența la un partid este condiționată de renunțarea la un alt drept fundamental garantat de Constituție: accesul liber la justiție. Cu alte cuvinte, pot rămâne în partid atât timp cât nu contestă, cât se aliniază.
E cu atât mai greu de înțeles această atitudine cu cât vine din partea unui partid care își revendică o tradiție democratică și liberală. Se pare însă că liberalismul are și el o limită în actuala interpretare a conducerii PNL. Aceeași libertate care este invocată cu atâta solemnitate în discursurile publice devine incomodă atunci când se manifestă în interiorul partidului și se îndreaptă împotriva celor care îl conduc. Poate că aici se află in realitate una dintre marile dificultăți ale actualei conduceri. Nu atât existența unor opinii contrare, cât faptul că unii dintre cei care le susțin au avut îndrăzneala să le ducă în fața unei instanțe de judecată.
Câtă vreme nemulțumirile se exprimă pe holuri, la ședințe sau în discuții private, ele pot fi tolerate, eventual ignorate. Din momentul în care devin obiectul unui proces nu mai pot fi controlate prin mijloacele obișnuite ale disciplinei de partid. Există un judecător care va trebui să le examineze, iar această perspectivă pare să fie suficient de deranjantă încât să justifice amenințări cu excluderea.
Trebuie spus foarte clar că acțiunile judiciare nu vor fi retrase. Clienții mei nu au sesizat instanțele pentru a obține o favoare din partea conducerii PNL și nici nu au de gând să transforme exercitarea unui drept constituțional într-un subiect de negociere . Deci procesul își va urma cursul, iar instanța va decide. Dacă între timp cineva va considera că pentru asta trebuie să îi excludă din partid, va trebui să își asume și această decizie, cu toate consecințele ei.
Am totuși o bănuială că episodul de ieri va rămâne în mentalul colectiv mai mult decât își imaginează cei care au formulat amenințările. Peste ani, s-ar putea ca nimeni să nu mai fie foarte interesat cine a câștigat sau a pierdut un anumit proces și cu atat mai putin care au fost argumentele juridice ale părților. Dar s-ar putea să se vorbească despre faptul că, la un moment dat, niște oameni au fost puși să aleagă între apartenența la un partid și dreptul de a se adresa justiției. Iar raspunsul lor a fost să nu renunțe.
Pariu?
sursa: FB
Lasă un răspuns