De la un cititor: Despre Educație

Ce s-a intamplat in ultimele decenii sub lozinca „reformei sistemului” este o catastrofa sociala care inca nu si-a produs inca toate efectele nocive. Aveti idee cate lucrari scrise de studenti sunt texte luate de pe te miri unde cu Google Translate, fara a fi macar verificate pentru o minima decenta a limbii romane? Lipsa reflexului de a gandi cu propria minte este aproape universala la ei. Limba de lemn n-a murit, a evoluat in forme adapte capitalismului local. Asta este efectul scolii de azi.

Cand aud de „Romania educata” freamata o ura in mine care o depaseste cu mult pe cea produsa de „Sa traiti bine!” … Revenind la subiectul care pare foarte tare la radacina evaluarii din articol (cine isi permite sau nu sa faca meditatii), trebuie sa zic ca mie mi se pare ca nu apare nicaieri o intrebare legata de acest subiect. Care de fapt este una fundamentala. De ce ar fi nevoie de meditatii in primul si in primul rand? In cazul caror elevi? Pentru loaze care, cu sau fara bani, ar putea fi adusi pe linia de plutire? Sau pentru elevi cu preocupari si capacitati normale pentru studiu dar care sunt depasiti de volumul enorm de informatii balast ori de activitatile ultra cronofage pe care scoala le pune in carca lor inutil?

Ca daca facem un calcul simplu al timpului, vedem ca adolescentii care ar face tot ce trebuie cerut de scoala (ore contact si ore de studiu individual pentru rezolvare de teme pentru acasa) au o incarcare mult peste timpul de 8 ore al unui adult care merge la munca. Si cu toate astea, vacantele se restrang, timpul se fragmenteaza cu tor felul de presiuni religioase cu sarbatori care nu fac altceva decat sa rupa scoala in bucatele.

De ce cand eram eu elev era posibil sa incepem scoala la 15 septembrie si sa o terminam la 15 iunie si sa avem pe parcurs si o vacanta de iarna si una de primavara !?

Pai ma uit la programa de biologie din liceu si vad cat de multa informatie e acolo si nu ar trebui sa fie, pentru ca ar trebui lasata pentru nivelul potrivit, al facultatilor de specialitate care acopera domeniul mai larg. In timp ce lucruri elementare si simple nu sunt tratate suficient. Asa ajungem sa nu cunoastem care sunt insectele daunatoare si alea bune, care sunt speciile de arbori si cum le recunoastem si la ce folosesc ele mai bine in economie, etc. Lucruri simple nu sunt acoperit si timpul se scurge inutil pentru lucruri complicate pe care media nu o poate asimila.

La fel este probabil in toate disciplinele care umplu timpul elevilor. Matematici complicate, chmie elevata – toate consumatoare de timp. Timp care era mai bine sa-l fi folosit pentru aprofundarea lucrurilor simple, care sa poate intra in reflexul elevului mediu si care in final sa ii si foloseasca.

Pentru ca studiul determinantilor, logaritmilor si al altor lucruri care impun meditatii la matematica nu ajuta in realitate pe niciun mecanic, fermier, electrician etc. Parca se creaza in mod voit o piata a meditatiilor croind programe de invatamant care nu ajuta in mod real societatea. Nici pentru aspectul social – cetatenii produsi – si nici pentru aspectul economic – oamenii pregatiti pentru econimia reala.

Comentariu la articolul C. Turcuș (Sinteza): Educația are nevoie de o dezbatere reală:

Eu am mai remarcat alte aberatii.

Prima este cea legata de faptul ca masurile disciplinare prevazute sunt exclusiv pentru cadrele didactice si, intr-un loc, sanctiuni mai aspre pentru parintii elevilor care distrug bunuri ale scolii. Intr-o exasperanta crestere a violentei in societate si in scoli, mie mi se pare o aberatie sa prevezi in mod explicit ca se interzice exmatricularea in preuniversitar …

Cu tot riscul de a fi acuzat de altceva, aberant mi se pare si art. 63 care impune studiul istoriei evreilor si holocaustul. Eu imi pun intrebarea atunci, de ce nu e obligatorie si studierea istoriei tiganilor – migratia, robia si emanciparea. Sau istoria armenilor – genocidul turc, imigrarea in Romania. Poate si istoria aromanilor – asimilarea fortata de catre greci, imigrarea si colonizarea Dobrogei … Am scris un pic despre asta in postarea mea din 16 august:
„Un ghid pentru copiii care vizitau fortificatiile de la Suomenlinna, explicandu-le istoria pe gustul lor (probabil). Am vazut cateva opinii privind „reforma” din educatie adusa de fantomaticul program „Romania educata”. Zic „fantomatic” pentru ca, desi societatea nu a vazut nimic din programul asta, cica niste lucruri s-au intamplat totusi, promovate de cele mai prestigioase institutii de invatamant din Romania (n-am pus ghilimelele caci nu vreau sa ma pronunt despre universitatea din Pitesti sau despre alte institutii).

Ce mi s-a parut mie izbitor la structura rezultatelor trambitate si, de asemenea, la proiectul legii invatamantului preuniversitar scos in dezbatere publica este accentul. Accentul nu pare ca este pe beneficiari ci in fruntea problemelor grupurilor de lucru se gaseste „cariera didactica”. Poate si pentru ca, desi este fundamental pentru societate, pare ca societatea nu a fost absolut deloc implicata in procesul de analiza si elaborare, totul fiind dezbatut de „specialisti” (numele coordonatorilor ramane in continuare un mister).

In organizarea proiectului legii gasim abia la capitolul XIII (ghinion!) beneficiarii educatiei caci legea, dincolo de exprimarea unor valori si principii si de intarire a statutului limbii romane, incepe cu problematica formelor de organizare ale sistemului si ale retelei scolare si nu cu nevoile beneficiarilor.

Deci reforma nu este despre incarcarile de timp ingrozitoare si ineficiente/inutile pe copii si despre ce vrem sa le dea scoala ci despre cum permutam (pardon, „manageriem”) problemele sistemului pervertit deja pana la distrugere in ultimii 30 de ani … Adica sistemul in care problema majora devine felul in care evaluam elevul, nu ce i se livreaza elevului. Sau despre cum sa obligam parintii sa isi duca copiii sa fie „educati” la cresa (da, conceptul la grupa de varsta de 3 luni la 3 ani este de „educatie timpurie”) si la gradinita desi cunoastem cu totii ca nu exista suficiente unitati si nici personal care sa le deserveasca. Povestea invatamantului romanesc – ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.”

N-am scris insa si despre ceea ce mi s-a parut emblematic pentru transparenta programului Romania Educata, anume prezentarea modului in care a inceput totul, o sondare a populatiei. Se spune acolo intr-o pagina: „Dintre instrumentele folosite pentru consultarea românilor a făcut parte și un chestionar online” Acest mirific „un chestionar online” nu este prezentat insa nicaieri. Pentru ca eu as fi vrut sa stiu de la ce a pornit investigarea problemelor de sistem in randul populatiei.