Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): La o ceașcă de vin

Te sfătuiesc : ascultă
Înţelepciunea mea!
Te-aşteaptă ceaşca plină!
Ridic-o, deci, şi bea!.

N-auzi? Şi vântul parcă
Oftează de necaz!
Până şi vântul râde
De tine, că eşti treaz!.

Te uită ce bogată
E Firea, uneori..
Şi arborii deschis-au
Ca nişte ochi de flori,.

Şi susură din ramuri,
Şi din frunzişuri moi ;
Cu ochi de flori se uită
La ierburi şi la noi..

În linul ceas al serii,
Aproape, în boschet,
S-a furişat un gangur,
Şi fluieră încet..

În ceştile de aur,
În limpedele vin,
Încet răsare luna,
Cu discul ei deplin!.

Te sfătuiesc : ascultă
Înţelepciunea mea :
Te-aşteaptă ceaşca plină
Ridic-o, deci, şi bea.

Căci toate trec, şi toate
Se duc spre nicăieri!
Toţi oamenii aceştia
Erau copii mai ieri!.

Să dăm pe gât, şi vinul,
Şi luna prinsă-n ceşti,
Căci azi sunt albi la tâmple
Toţi oamenii aceşti!.

Demult căzu seraiul
Cel mare, în ruini!
Şi sălile celebre
S-au potopit de spini,.

În lungul zilei, cerbii
Aleargă în tumult,
Pe Marile Terase
Vestite, de demult..

O, numai timpul singur
E fără de sfârşit!
Şi demnitari muriră,
Şi hanii au murit!.

O, numai timpul singur
E fără de hotar!
Pe prăfuite ziduri
Se lasă noaptea, iar..

Te sfătuiesc, ascultă :
Înţelepciunea mea!
Te-aşteaptă ceaşca plină!
Ridic-o, deci, şi bea!.

Demult, în alte vremi
Adâncuri de genuni,
S-au risipit seraiuri
Celebre, şi străbuni!