Cât de rudimentară și lipsită de orice fel de suport științific elementar este poziția liniei oficiale a propagandei privind problema identității colective se vede din faptul că nici măcar cei mai „cu pretenții” reprezentanți ai ei nu pot localiza corect natura acestei probleme.
În toate ieșirile împotriva identitarianismului național (și, prin implicație, împotriva artefactului propagandistic din mințile lor numit „suveranism”), aceștia, în mod sistematic, o țin una și bună cu aspectele materiale — nevoi materiale, nevoi de siguranță, nevoi de confort material și social — ca și cum întreaga problematică identitară și „suveranistă” -sau a acestui popor in general- ar ține de baza piramidei lui Maslow.
De pilda ei aduc obsesiv în discuție spectrul comunismului, al regimurilor penuriei etc., ca și când oamenii nu ar putea avea alte nevoi decât cele de la baza piramidei lui Maslow sau cele periclitate de comunism și penuria economică in acel spectru.
Așadar, să reamintim: Piramida lui Maslow este un model clasic care ordonează nevoile umane în cinci niveluri, de la cele mai de bază la cele superioare:
(1) nevoile fiziologice (hrană, adăpost),
(2) nevoile de siguranță (protecție, stabilitate),
(3) nevoile de apartenență (comunitate, relații),
(4) nevoile de stimă (recunoaștere, respect), iar în vârf
(5) nevoia de autoactualizare (dezvoltare personală și împlinire).
Modelul sugerează că satisfacerea treptelor inferioare permite apariția celor superioare și că fiecare nivel are o funcție specifică în menținerea echilibrului psihologic al individului sau sociologic al societatilor.
Unde plasăm identitatea colectivă? Identitatea colectivă aparține nivelurilor superoare, 3–5, nu celor inferioare deoarece:
Identitatea colectivă satisface nevoia fundamentală de a aparține unui „noi” mai larg, oferind conexiuni emoționale, solidaritate și evitarea izolării. Fără apartenență la un grup, oamenii devin vulnerabili social. Deci: (3) Apartenență. Odată ce apartenența este stabilită, identitatea colectivă devine o sursă majoră de stimă de sine și recunoaștere. Mândria colectivă sporește respectul de sine prin asocierea cu realizările grupului. Statutul în interiorul grupului (de ex., a fi un „bun cetățean” sau a contribui la cauza comună) oferă prestigiu și validare. Lipsa unei identități colective solide poate genera o criză de sine, în care indivizii se simt inferiori sau lipsiți de valoare în raport cu alte grupuri.
Deci (4): Stimă și recunoaștere. La cel mai înalt nivel, identitatea colectivă poate facilita sau chiar integra realizarea potențialului personal maxim. Mulți oameni își împlinesc vocația prin contribuția la binele colectiv (artiști care promovează cultura națională, lideri comunitari etc.). Identitatea colectivă oferă un cadru de sens: indivizii se simt împliniți când potențialul lor contribuie la perpetuarea sau dezvoltarea grupului.
Deci (5): Autoactualizare. Prin urmare, identitatea colectivă este o nevoie superioară, care devine relevantă după satisfacerea nevoilor de bază, dar care este esențială pentru coeziunea socială, motivația individuală, ordinea socială și funcționarea democratică.
RETORICA INTELECTUALĂ PARALELĂ CU REALITATEA ȘI CU ORICE FORMĂ DE GÂNDIRE INFORMATĂ ȘTIINȚIFIC
Ceea ce mașina de propagandă alcătuită din infrastructura de ONG-uri, platforme media sub acoperire, intelectuali publici și alte structuri ale „centralei” și statului paralel nu poate sau nu vrea să înțeleagă este faptul că ROMÂNIA S-A SCHIMBAT.
România nu mai este la nivelul de jos al piramidei lui Maslow. România a urcat. Paradoxal, chiar cifrele economice pe care, în analfabetismul lor economic funcțional, le vântură ca argument împotriva „suveranismului” — cifre pe care nu știu să le interpreteze — povestesc exact acest lucru: societatea românească a evoluat.
Iar odată cu dezvoltarea economică, socială și culturală a ultimelor decenii, oamenii nu mai pot fi reduși la fricile și reflexele de la baza piramidei: sărăcie, insecuritate, penurie. Românii nu sunt atât de „stupizi” pe cât ar dori propaganda să-i portretizeze. Ei simt instinctiv evolutiile.
Această reducție primitivă, bazată pe evocarea obsesivă a „spectrului comunismului”, a „regimurilor foamei” și a „nevoilor materiale” ca unic motor al comportamentului social, NU mai corespunde realității României actuale. Ea funcționează acum nu ca instrument de motivare ci doar ca instrument de intimidare, infantilizare și blocare a oricărei discuții mature despre identitate și suveranitate.
Este totuși evident: societatea românească a urcat pe piramidă, iar odată cu această ascensiune a apărut firesc și inevitabil conștientizarea nevoilor de nivel superior — exact cele pe care propaganda post-identitară încearcă să le interzică, ridiculizeze sau stigmatizeze.
Este un fenomen natural și sociologic previzibil: o societate precum România, odată intrată pe calea dezvoltării, ajunge la un anumit moment să resimtă și să manifeste tot mai acut nevoia de identitate colectivă, sub toate formele ei: culturală, istorică, simbolică, comunitară, democratică.
Această trezire nu este o „deraiere”, nu este o „nostalgie”, nici o „amenințare”. Este semnul maturizării unei societăți — semnul că oamenii nu mai trăiesc doar cu grijile zilei de mâine, ci își pun probleme legate de sens, continuitate, apartenență, demnitate și locul lor în lume pornind de la contextul lor social si comunitar. Exact aceste nevoi — nivelurile 3, 4 și 5 din piramida lui Maslow — sunt cele pe care discursul progresist post-identitar încearcă să le anuleze sau să le patologizeze.
Dar ele nu pot fi eliminate: sunt inerente unei societăți aflate în proces de modernizare și consolidare. Cu cât România se dezvoltă, cu atât oamenii devin mai sensibili la dimensiunea identitară, iar reducerea lor la nivelurile inferioare (strict materialiste) devine o ofensă la adresa realității și a inteligenței publice.
Cu cât presiunea împotriva acestei tendințe naturale crește, cu atât mai distructiv devine efectul asupra sistemului social, politic și de guvernanță al României. În loc să sprijine acest proces firesc de maturizare identitară, clasa dirigentă — împreună cu segmente semnificative ale mediului mediatic și intelectual — se poziționează împotriva lui. Prin această opoziție sistematică, ea subminează și destructurează întregul potențial de dezvoltare al societății românești și pune în pericol chiar structura profundă a statului național modern.
PE SCURT
Românii au început să ceară ceea ce orice societate modernizată și matură cere: o identitate clară, o voce proprie, un spațiu comun de coeziune și un cadru simbolic în care să se regăsească. Apartenență, Stimă, Autoactualizare. Iar propaganda post-identitară NU mai poate controla acest fenomen — pentru că această propagandă este contrară evoluției naturale a societății.
Paradoxul întregii situații devine astfel limpede: avem o mișcare propagandistică-intelectuală, un conglomerat de ONG-uri, platforme media sub acoperire, agenți externi și structuri para-statale care își prezintă propaganda drept „avangarda progresului” și „culmea iluminismului”, dar care, în realitate, acționează împotriva naturii și împotriva dezvoltării firești a societății românești. Este o mișcare profund retrogradă, orientată spre menținerea populației pe cale de propaganda la nivelurile de gandire si perceptie inferioare ale piramidei lui Maslow, dependente de frică, insecuritate și confuzie.
În acest context, nu e de mirare că propaganda post-identitară nu mai poate controla fenomenul emergenței unei nevoi identitare colective. E simplu: se află în contradicție frontală cu dinamica naturală a modernizării sociale. Exact de aici vine disperarea aparatului de propagandă și de „măsuri active” și explicația comportamentului său din ce în ce mai agresiv.
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu