PNL precum o găină. Fără cap

Dinu Patriciu: „Eu beau cafea adevărată, fumez țigări, ofer flori, iubesc femei și sunt liberal”. 

**PNL nu mai este ceea ce pretinde că este. Statutul spune una, partidul face alta.**

(sau un articol despre cum poți vorbi despre familie, dreapta și valori, dar să te comporți ca și cum ți-ar fi rușine de ele)

Dacă mâine ar dispărea Statutul PNL, câți dintre liderii partidului ar observa? Și, mai important, câți s-ar simți obligați să schimbe ceva din ceea ce fac?

(Mai) Este PNL un partid de centru-dreapta?

Partidul Național Liberal nu a încetat să fie un partid de centru-dreapta prin statut, ci prin comportament.
Problema PNL nu este lipsa valorilor declarate, ci refuzul sistematic de a le asuma public, coerent și consecvent, mai ales atunci când acest lucru presupune cost politic, curaj sau conflict.

Statutul PNL spune limpede: familie, valori tradiționale, economie de piață, subsidiaritate, reducerea rolului statului, apartenență la dreapta democratică europeană.
Practica PNL spune altceva: prudență excesivă, ambiguitate calculată, evitare a temelor identitare și doctrinare, reacție în loc de inițiativă.

Doriți o dovadă pentru cele afirmate mai sus? Referendumul pentru familie a fost și este demonstrația clasică a acestei rupturi.

Studiu de caz: Referendumul pentru familie

Sau momentul în care PNL a avut dreptate în statut și a fugit în practică. Când un partid de centru-dreapta ajunge să se teamă de propriul statut, nu mai avem o problemă de strategie. Avem o problemă de identitate.

Ce spunea Statutul

Statutul PNL afirma explicit:

• recunoașterea rolului familiei în afirmarea identității naționale;
• asumarea valorilor tradiționale;
• poziționarea ca partid de centru-dreapta, membru al PPE.

Toate acestea făceau din tema familiei o temă naturală pentru PNL, nu una împrumutată, nu una conjuncturală, nu una exotică.

Ce a oferit realitatea politică

Apariția Coaliției pentru Familie a creat o oportunitate rară:

• o inițiativă civică masivă,
• compatibilă doctrinar cu statutul PNL,
• greu de revendicat de stânga,
• perfect integrabilă într-un discurs de dreapta democratică europeană.

PNL ar fi putut:

• prelua inițiativa,
• deveni principalul partener politic al demersului,
• arăta că valorile din statut nu sunt simple ornamente.

Ce a făcut, de fapt, PNL

• a ezitat;
• a ales „calea de mijloc”;
• a refuzat inițiativa proprie;
• s-a poziționat după PSD, nu înaintea lui; (aici o bilă albă pentru PSD, care doctrinar era de centru-stânga dar a reacționat adecvat la așteptările electoratului său, în special cel din mediul rural și semi-urban) (1)
• a început să condiționeze tema cu subiecte străine de referendum;
• a transmis, implicit, că tema este incomodă, nu legitimă.

PNL nu a spus că nu crede în familie. Unii lideri chiar au afirmat public că vor vota DA la referendum. Dar tot acești liberi nu au provocat o dezbatere în cadrul partidului șici nu au căutat să balanseze PNL în sensul sprijinirii inițiativei CpF.

Așa că PNL făcut ceva mult mai grav: a arătat că nu este dispus să lupte pentru ceea ce spune că reprezintă.

De ce Referendumul pentru familie contează mai mult decât pare

Referendumul nu este important doar prin el însuși.
Este important pentru că dezvăluie mecanismul intern al partidului.

Aici se-a văzut limpede:

• cum statutul este tratat ca document decorativ;
• cum valorile sunt invocate, dar nu asumate;
• cum frica de etichete externe cântărește mai mult decât fidelitatea față de propriul electorat.

Un partid de centru-dreapta nu este definit de absența compromisului, ci de claritatea limitelor sale.
PNL a arătat că, atunci când presiunea crește, preferă să fie neclar decât fidel.

Cui i se adresează acest articol

Nu adversarilor PNL.
Nu electoratului PSD.
Nu publicului neutru.

Acest articol se adresează membrilor și simpatizanților PNL, celor care încă mai cred că:

• dreapta înseamnă mai mult decât management tehnocratic;
• valorile nu sunt negociabile la fiecare ciclu electoral;
• statutul nu este o broșură de congres, ci un contract moral.

Concluzie

PNL nu a pierdut alegeri pentru că a fost prea de dreapta.
Le-a pierdut pentru că nu a avut curajul să fie ceea ce pretinde că este.

Dacă Statutul spune „dreapta”, iar partidul practică ambiguitatea, problema nu este electoratul.
Dacă vorbim despre familie, dar ne rușinăm să o apărăm public, problema nu este contextul internațional.
Dacă invocăm valori doar când nu costă nimic, problema nu este comunicarea. (2)

Problema este ruptura dintre cuvânt și faptă.

Iar până când PNL nu va avea curajul să își ia propriul statut în serios, orice rebranding, orice strategie și orice lider nou vor fi doar fum. Mult fum. Dintr-o pipă care nu mai are tutun doctrinar în ea.

ADDENDA

1. Mi se va spune: „Confuzi statutul cu realpolitik. Politica e despre compromis, nu despre puritate doctrinară.”

DAR

Nu cer puritate doctrinară, ci coerență minimă.
Compromisul este inevitabil în politică, dar compromisul presupune două părți clare: ce cedezi și ce păstrezi. În cazul PNL, nu vedem compromisuri explicite, ci evitări sistematice.

A nu iniția, a nu asuma, a nu explica nu este compromis. Este abandon tacit. Iar un partid care abandonează teme compatibile cu propriul statut nu face realpolitik, ci politică fără coloană vertebrală. Sau fără cap

2. Mi se va spune: „Referendumul pentru familie a fost o temă toxică electoral. PNL a fost prudent.”

DAR

Textul nu judecă rezultatul referendumului, ci comportamentul anterior al partidului.
PNL nu a pierdut pentru că a susținut prea mult referendumul, ci pentru că nu a știut ce vrea. By the way, nu a pierdut doar PNL. După mine, a pierdut și țara. Referendumului i-au lipsit câteva zeci de mii de voturi. Dacă PNL ar fi fost fidel cauzei sale asumate, ar fi putut mobiliza acele voturi.

Dacă tema era „toxică”, atunci trebuia spus clar, argumentat, asumat doctrinar.
Dacă tema era compatibilă cu statutul, atunci trebuia susținută fără rușine.

PNL a ales varianta a treia: nici da, nici nu.
Iar ambiguitatea nu protejează un partid. Îl erodează lent, dar sigur.

3. Mi se va spune: „Textul idealizează un electorat conservator care nu mai există.”

Răspuns

Textul nu idealizează electoratul, ci pleacă de la propriile declarații ale PNL.
Dacă electoratul „nu mai există”, atunci întrebarea corectă este: de ce statutul a rămas neschimbat?

Un partid are două opțiuni oneste:

1. își schimbă statutul și setul de valori și spune explicit ce (și de ce) nu mai este;
2. își apără valorile și caută electoratul compatibil.

PNL nu a făcut nici una, nici alta.
A păstrat statutul pentru legitimitate istorică și a abandonat practica pentru confort conjunctural. (3)

Asta nu e modernizare. E schizofrenie politică.

4. Mi se va spune: „Textul e prea normativ, prea moralizator.”

DAR

Politica este normativă prin definiție.
Un partid politic nu este o firmă de consultanță și nici o agenție de PR. Este o comunitate de sens.

Statutul PNL este, el însuși, un document normativ. A-l invoca fără a-l respecta este un act moral, nu tehnic.
Textul doar face explicit ceea ce partidul evită să discute.

A cere adecvare între cuvinte și fapte nu este moralism, ci cerință minimă de credibilitate.

5. Mi se va spune: „Critica e justă, dar inutilă. Ce propui concret?”

DAR

Articolul nu este un program de guvernare, ci un act de clarificare.
În politică, clarificarea identitară precede soluțiile concrete.

Fără a ști:

• cine ești,
• ce reprezinți,
• ce NU ești dispus să negociezi,

orice program este doar o listă de promisiuni interschimbabile. Textul propune exact asta: să decidem dacă statutul PNL mai este un angajament sau doar o piesă de muzeu.

NOTĂ:

(1) aici USR a fost mult mai onest. Provocat de către președintele său (pe atunci Nicușor Dan) partidul a preferat să riște să-și piardă președintele în funcție decît să se poziționeze în favoarea referendumului.

(2) remarcabil momentul în care Klaus Iohannis, fost președinte al naționalului PNL, ajuns președinte al României, a refuzat legea prin care Avram Iancu era declarat erou al poporului român, iar parlamentarii PNL au lăsat-o moartă în păpușoi (inițiativa legislativă dar și onoarea lor leberală și nereperată).

(3) ah, uitasem! Mi se va spune că, decând a venit Bolojan la conducerea PNL, partidul dă dovadă de (mai) multă fermitate. DAR:

• fermitate în guvernare nu înseamnă și adecvarea practicii guvernamentale la suportul ideologic. Dimpotrivă, putem cu ușurință decela unele contradicții majore: pledezi pentru dezvoltare economică dar mărești taxele și impozitele; pledezi pentru naționalism economic dar permiși în continuare firmelor transnașionale să își exporte profitul; pledezi pentru familie dar atentezi la veniturile tinerelor mame. Etc.
• Fermitatea mai mult pare decât este. Sau altfel spus. Există fermitate cînd este vorba de a aplica măsuri de reducere a veniturilor. Dar există flexibilitate și cretivitate când este vorba de a aplica decizii luate în afara țării. În acest sens, PNL pare a avea un cap. Decât că acest cap pare (eh, politicul trăiește și moare prin aparențe!) că nu se află în interiorul României. Așteptăm provincia!