Auto-înşelarea ca formă de explicaţie a lumii

Printr-un prieten de pe Facebook am găsit videoclipul de mai jos. Iubitor de Led Zeppelin, bineînţeles că ştiam de acuzele lansate din diferite medii (în special cele clericale) la adresa lui Starway to Heaven. Prin anii ’90 chiar mă distrasem citind împreună cu elevii de la cenaclul pe care îl conduceam o cărţulie scoasă la Muntele Athos în care erau explicate pe larg mesajele subliminale, păgâne şi antichristice, ale uneia dintre melodiile mele preferate.

Urmărind videoclipul, am realizat de ce (nu ma prea interesaseră motivaţiilor lor până atunci) prea-cucernici părinţi au căzut în greşeala de a vedea mai mult decît era, oricum, acolo… si anume semnele unei conspiraţii satanice, menite să corupă în mod insidios sufletele neprihănite ale celor care ascultă Led Zeppelin…

Mintea lor era deja clădita astfel încît să considere orice, chiar numai sunete ce stau în marginea glosolaliei, drept mesaje coerente. Şi pentru că obsesia unor călugări nu poate fi decît lupta cu legiunile Satanei, evident că ei auzeau ceea ce cadrele lor mentale erau gata să perceapă…

Dar vă las să urmăriţi clipul… merită.