Încă de anul trecut, analizând spectrul politic românesc de mai multe ori, am analizat potenţialul alianţei politice dintre PNL şi PC, asumându-mi atât părerile pro cât şi cele mai virulente, contra, venite atât din tabăra PDL, pe care le aşteptam oarecum, cât mai ales din tabăra PSD şi bineînţeles de la PNL.
Acea parte a PNL care nu se poate delimita de talibanismul de dreapta de tip CDR, care vede politica polar, bine contra rău, anti-comunişti contra comunişti. Prinşi în paradigma învinovăţirii, unii dintre aceşti liberali virulent anti-PC sunt prin comportament similari baronilor locali ai PSD, cu aere de burghezie est-europeană care s-a împiedicat şi a ajuns pe plajele mediteraneene, cheltuind câte ceva din banii câştigaţi dintr-o privatizare a unei companii de stat, mai mari sau mai mici sau dintr-un comision luat grăbit tot din asemenea surse. Aşa cum spunea Hannah Arendt, în lupta lor iraţională împotriva comuniştilor, la douăzeci de ani de la căderea acestui regim, anti-comuniştii pot deveni ei înşişi călăi la fel de cruzi. Călăi ai unui viitor normal, către dezvoltare, nu către învinovăţire.
Nu despre ei voi vorbi aici. Ieri, 5.01.2010, s-a făcut un pas, prin Alianţa de Centru Dreapta PNL-PC, către o nouă repoziţionare a spectrului politic. PNL-PC devine principala construcţie politică de centru-dreapta sau aş putea spune, chiar de centru. Ideologia alianţei nu poate fi, de facto, decât cea social-liberală.
În înţelesul său cel mai simplu, social-liberalismul este doctrina care îmbină liberalismul economic cu justiţia socială. Social liberalismul se diferenţiază de liberalismul clasic prin faptul că recunoaşte în mod clar rolul statului şi al instituţiilor sale în soluţionarea unor probleme sociale preponderent prin serviciile publice de ocupare, sănătate şi educaţie iar în acelaşi timă are o intensitate crescută în apărarea şi extinderea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului.
Originile social liberalismului se află în liberalismul britanic alsecolului XIX, T.H.Green şi L.T. Hobhouse fiind cei care au înţeles că împlinirea individului nu se poate realiza decât într-un anumit cadru de condiţii economico-sociale, care nu poate fi creat decât de stat. În fapt, proiectul Statului Bunăstării asumat de laburişti, a aparţinut unor liberali: economistul J.M. Keynes şi W. Beveridge. Social-liberalismul a fost reconoscut drept liberalismul modern.
Liberalismul social a devenit realitate prin politica activă social a statului de tip welfare stare. În multe privinţe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democraţia, social liberalismul fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. În funcţie de conjunctura şi realităţile social-economice, liberalismul social liberalismul pledează pentru acţiuni de dreapta (acolo unde modul de organizare social-economică e unul de stînga, iar politicile sociale excesive periclitează buna funcţionare a economiei) sau de stînga (acolo unde modelul de organizare e unul pronunţat de dreapta, sfera socială fiind ignorată).
Ca şi social-democraţii, social-liberalii sînt preocupaţi de o politică socială echilibrată. Deosebirea esenţială dintre social-democraţi şi social-liberali este în politicile economice, aspectul economic fiind crucial în definirea identităţii modelului social-liberal. Spre deosebire de social-democraţi, social-liberalii consideră că statul trebuie să fie doar un observator discret al proceselor economice, preocupindu-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct.
Simultan, mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esenţiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic:
1. meliorismul – crede în posibilitatea îmbunătăţirii permanente a condiţiei umane cu ajutorul gîndirii critice
2. universalismul – crede în unitatea morală a speciei umane
3. individualismul – pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea
4. egalitarismul – atribuie tututor indivizilor acelaşi statut moral fundamental.
De ce era nevoie de un nou proiect politic:
A. România este un stat cu probleme sociale: România are un trecut politic profund legat de problemele sociale şi de promisiunea soluţionării acestora astfel încât orice partid politic sau alianţă care a câştigat alegerile a folosit ca idei-cheie temele sociale. Exemple:
· FSN în 1990 a invocat salvarea statului şi a resurselor sale în faţa dezintegrării sociale;
· FDSN şi apoi PDSR în 1992-1996 a avut ca temă centrală ajutarea grupurile devenite vulnerabile în faţa fenomenului tranziţiei economice către economia de piaţă, subliniind necesitatea protecţiei sociale;
· CDR în 1996-2000 a propus Contractul cu România (după ideea Contractului social al lui Rousseau) prin care guvernul se angaja să îndeplinească cerinţe prioritare ale diferitelor categorii sociale, PSD în 2000-2004 a propus relansarea economică, oferirea de locuri de muncă, scăderea sărăciei şi adoptarea modelului social european;
· Alianţa DA a câştigat alegerile prin tema de justiţie socială: combaterea coprupţiei! A început o guvernare în 2004-2008 bazată pe scăderea fiscalităţii şi stimularea întreprinzătorilor dar în 2007-2008 Guvernul PNL a trebuit să accepte emergenţa măsurilor sociale şi s-a comportat în mare parte mai degrabă social-liberal, acordând o atenţie crescută pensiilor şi educaţiei.
B. Delegitimarea ideologică a stângii politice: Stânga politică din România, în speţă PSD, s-a îndepărtat profund la nivel acţional de implicarea în soluţionarea problemelor sociale, păstrând acest laitmotiv doar la nivel de brand ideologic şi de planuri propuse.
PSD a început în perioada 2000-2004 un proces de schimbare a decidenţilor politici din partid prin care vechea gardă a lui Ion Iliescu a fost schimbată parţial cu tineri (35-45 de ani), care pe atunci erau fideli lui Adrian Năstase. Minusul a fost unul de imagine pentru că oamenii vechi (de tip Octav Cozmâncă, Dan Mircea Popescu, Sorin Oprescu, Valer Dorneanu, Nicolae Văcăroiu etc.) erau imagologic oameni de tipul „sărac şi cinstit”, cu priză la populaţie.
Noua gardă formată din Dan Nica, Ilie Sârbu sau mai tinerii Liviu Dragnea, Robert Negoiţă, Victor Ponta, Marian Vanghelie, Marian Oprişan sunt percepuţi mai degrabă ca oameni de business care folosesc brandul social-democrat pentru câştigarea legimităţii.
C. Forurile academice identifică nevoia unui sistem politic restructurat şi a unor altfel de politici de intervenţie, bazată pe un nou tip de solidaritate.
Diagnozele sociologice de amploare arată ştiinţific că este nevoie de o reconfigurare specifică a statului şi a politicilor, nu de una ideologic de stânga sau de dreapta.
Raportul social al Academiei Române publicat în Iunie 2010 subliniază în mod clar câteva tendinţe:
- · România s-a îndepărtat de modelul european de dezvoltare, devenind un stat marginal în cadrul UE;
- · Statul român nu este unul „obez” ci dimpotrivă unul în care timp de 20 de ani s-au făcut cele mai puţine investiţii sociale în cheltuielile sociale publice, comparativ cu toate statele membre;
- · S-au blamat inutil sistemele publice de sănătate şi educaţie, inducându-se ideea că doar privatizarea acestora va soluţiona problema. În fapt, majoritatea populaţiei este complet lipsită de posibilitatea de accesare a unor servicii private, întărirea serviciilor publice şi investiţia urgentă în acestea fiind singura soluţie viabilă pentru a evita polarizarea socială imediată a unor largi categorii.
- · Micii întreprinzători au fost primii loviţi de căderile economice şi de măsurile inadecvate luate de diferite guverne, astfel încât astăzi, stratul inferior al întreprinzătorilor cade pur şi simplu către sărăcie.
- · La nivelul sistemului politic există derapaje grave în domeniul drepturilor fundamentale, libertatea de exprimare şi viaţa privată a individului.
În acest context, Alianţa PNL-PC este primul pas de aliniere către un nou tip de politică, una bazată pe realităţile sociale şi mai puţin pe realitatea conflictului cultivat prin învinovăţire timp de douăzeci de ani.
cf. http://codrinscutaru.blogspot.com/2011/01/implinirea-unei-profetii-pnl-pc-si.html
Radu Zlati 
Comentarii recente