De zile întregi, puterea din România fierbe. Preconizata alianţă PSD-PNL-PC este subiectul la mare modă. Răspândacii de vorbe goale ai regimului Băsescu spun că un asemenea proiect este lipsit de şansă. Dar, dincolo de cuvinte, o stare de agitaţie a cuprins vizibil puterea de astăzi. Ce a determinat-o, dacă într-adevăr nu crede în şansele unei coaliţii de opoziţie?
Este drept, la prima vedere, sunt destule lucruri în această combinaţie care ar trage în jos toate cele trei partide care îşi adună forţele pentru a dărâma actualul regim. Doctrinar, ele sunt total diferite, iar multă lume priveşte cu scepticism posibilitatea unei armonizări, a conlucrării în cazul preluării guvernării. Dincolo de exerciţiile de imagine, acesta este hopul esenţial pe care trebuie să îl treacă social-democraţii şi liberalii: să convingă electoratul că au capacitatea de a formula lucruri concrete, principii de conducere a statului în comun. Şi să îi asigure pe oameni că vor respecta ce au promis.
Scepticismul publicului larg are o bază solidă. Şi anume, însăşi clasa politică românească. Este uşor ca, din opoziţie, să critici tăierea pensiilor militarilor şi toate măsurile – ce-i drept, sfidând orice urmă de bun-simţ – luate de Guvernul Boc. Aşa au făcut pe vremuri şi democraţii lui Băsescu şi apoi au mers mult mai departe ca oricine cu distrugerea ţării şi cu pauperizarea românilor. La fel cum tot uşor este să promiţi luna de pe cer, atunci când ciolanul se află la altul. Dar istoria recentă ne-a învăţat că, în momentul în care ajung la oala cu sarmale, politicienii sunt loviţi brusc de amnezie şi păstrează tot pentru ei. Ba chiar se supără dacă le aminteşti promisiunile făcute. Sau se justifică dând vina pe greaua moştenire a trecutului.
Cel puţin de această ultimă grijă ar trebui să fi scăpat. Se ştie în mod clar că partidele care vor prelua puterea de la Boc vor găsi o Românie în colaps. Nu mai au ce dezastru să invoce – îşi asumă încă de acum, din opoziţie, cunoaşterea cruntei realităţi. Însă teama că totuşi vor proceda astfel pentru a-şi ascunde nerealizările este mai puternică, în sufletele alegătorilor minţiţi vreme de două decenii, chiar şi decât evidenţa. Cu ea trebuie să lupte politicienii dacă vor cu adevărat ca electoratul să îşi recapete încrederea în aleşi.
De aceea, devine esenţial fiecare cuvânt pe care îl vor rosti de acum încolo Victor Ponta, Crin Antonescu, Daniel Constantin şi figurile importante din partidele lor. Dacă nu ies la rampă cu un program concret, dacă nu se delimitează de discursurile pur demagogice, dacă nu reuşesc să învingă scepticismul simpatizanţilor celor trei partide, nu ar fi deloc exclus să îl vedem pe micul Boc triumfând şi în 2012. Ceea ce ar însemna un dezastru pentru România şi cu adevărat moartea clinică a democraţiei româneşti.
Dar şi pedeliştii ştiu acest lucru. Sunt conştienţi că opoziţia unită i-ar mătura fără probleme. Cu o condiţie: să aibă timp să îşi joace cărţile aşa cum trebuie. Or, ceea ce se întâmplă acum tocmai acest aspect îl vizează. Puterea şi-a pus la lucru aparatul pentru a împiedica receptarea corectă a mesajului pe care ar putea să îl transmită adversarii ei, ajunşi într-o singură barcă. Şi lansează ea zvonuri – cum a fost cu posibila excludere a Adrianei Săftoiu din PNL sau cu sancţionarea lui Ludovic Orban, cu presupusul scandal în care ar fi implicat doctorul Tudor Ciuhodaru, deputat care a intrat în rândurile conservatorilor şi atâtea altele. Sau reia atacuri răsuflate, doar de dragul de a împroşca totul cu noroi.
Specialiştii în baloane de săpun lansează perdele de fum, în speranţa că vor pune piedici creării unui pol coerent al opoziţiei. Şi deocamdată conturează impresia unei uniuni cu care nici măcar membrii săi nu sunt de acord. Iar dacă nu există unanimitate, în România tragedia este cât casa.
Este clar că lucrurile vor evolua pe această linie, şi încă din ce în ce mai dur. Trebuie să ne aşteptăm la tot felul de lovituri sub centură pe care băsescienii le vor aplica opozanţilor. Şi nu doar lor, dar şi poporului, pentru ca frica să fie singura care să guverneze. Teama de ei, de ce ne-ar putea face dacă ieşim din rând.
De răspunsul opoziţiei depinde totul. Dacă liderii celor trei partide vor găsi puterea să renunţe la orgolii, să sacrifice pentru moment doctrinele pe care – să fim sinceri! – nici până acum nu le-au prea respectat partidele, să construiască un program clar, pe înţelesul tuturor, de ieşire a României din criză, fie şi avertizând populaţia asupra unor măsuri mai dure – atunci există o şansă ca agitaţia de astăzi a puterii să se transforme în adevărată groază. Aceea că vom reveni la normalitate şi atunci toţi cei care astăzi şi-au bătut joc de popor vor fi traşi la răspundere. Dar, ca să se întâmple asta, ei trebuie sancţionaţi mai întâi prin vot. Reduşi la tăcere de masele pe care acum cred că le pot manipula cum vor.
Radu Zlati 
Comentarii recente