Dan Pavel: PNL & Crin Antonescu – a treia sansa (II)

Stiu din surse de la nivel inalt ca noua constructie (ACD), precum si perspectiva apropierii de PSD, ar compromite un asa-zis “plan de rezerva”. Chiar daca am rezerve asupra autenticitatii, il mentionez cu titlu de inventar. Planul ar fi prevazut refacerea aliantei PNL & PD-L. Ar fi existat si variante. Intr-una din variante, noua Alianta DA ar fi inclus propunerea unui candidat unic in alegerile prezidentiale, in persoana lui Crin Antonescu, datorita avansului cistigat de acesta in sondaje. N-am idee daca era vorba despre o “propunere-momeala”, care urma sa fie ulterior schimbata, asa cum s-au petrecut lucrurile in 2004 cu celalalt candidat “unic” liberal, Stolojan. O condirmare indirecta a asteptarilor fata de liberali are un character amuzant: in media pro-PD-L, incepuse sa bate vint favorabil pentru “Crin”, care era alintat pe numele mic, la fel precum Vadim. Acum, dupa constituirea ACD, “Crin” a redevenit abominabil.

Problema standardelor duble din politica romaneasca ramine mereu de actualitate. Pina sa vina Basescu la putere, UDMR era partidul cu cel mai ridicat “potential de coalitie”. In 2004, dupa surpriza cistigarii alegerilor prezidentiale, Basescu s-a dus “cu caciula in mina” la GRIVCO, pentru a-l convinge pe Dan Voiculescu sa accepte intrarea PUR (devenit ulterior PC) in coalitie cu PD, PNL si UDMR, ceea ce ar fi asigurat un premier din partea Aliantei DA. Asa a devenit Tariceanu premier. Dupa citeva saptamini, Basescu vorbea despre “solutia imorala”. In 2009, cind la GRIVCO s-au intilnit liderii PSD, PNL, PC cu candidatul surpriza pentru postul de premier, Klaus Johannis, dintr-odata locul a devenit nefrecventabil. In 2008 insa, dupa ce ani de zile PD avusese in statut interdictia coalitiei cu fostul sau frate siamez, PSD, s-a format coalitia “soc” (de ce soc, din moment ce ambele formatiuni aveau aceeasi ascendenta, nu inteleg) intre PD si PSD. Acum, PNL este criticat vehement pentru ca formeaza o alianta cu PC, iar in perspectiva cu PSD. Ceea ce este permis PD(-L) nu este permis PNL.

In toate aceste combinatii, nu este vorba de ETICA, ci de ARITMetica. In politica democratica de tip consensualist, guvernarea se face prin coalitii. Cind numarul de partide parlamentare este redus, combinatiile la guvernare devin permutari, iar formatiunile intersanjabile. Singura limitare democratic-etica: sa nu intre partide antisistem in coalitie. La noi, singurul partid parlamentar antisistem este PRM. Inainte de 1996, PRM a fost intr-o coalitie legislativa cu PDSR. Insa dupa alegerile pentru primar din 2005, PD a intrat intr-o coalitie executiva cu PRM in consiliul municipal Bucuresti. Motivatiile au fost pragmatice. Costul acceptabilitatii a fost ridicat pentru PRM, care si-a pierdut din sustinatori si nu a mai intrat in parlament.

In logica democratica a coalitiilor, parteneriatul cu un partid antisistem sau cu o “solutie imorala” este intre cel putin doi parteneri. Daca solutia lui Basescu din 2004 a fost “imorala”, imoralitatea era bilaterala. La fel, in 2008, coalitia dintre PSD si PD-L a avut doi parteneri, iar din punct de vedere aritmetic asigura o majoritate de peste 70%. Respectiva coalitie nu a durat mai mult pentru ca PD-L a vrut mai multa putere. Debarasarea de PSD s-a facut printr-o solutie mai imorala si mai antidemocratica decit cele anterioare: formarea unui partid-satelit, “parlamentar” care nu a participat la alegeri, constituit din deputati si senatori PSD si PNL care au fost santajati, momiti, atrasi sa fuga din partidele lor tocmai de catre PD-L. Noua majoritate din parlament este perceputa de catre tot mai multi cetateni ca fiind lipsita de legitimitate, insa nu din motive etice, ci de eficienta guvernamentala. Este o majoritate care guverneaza prost si impotriva intereselor celor multi. O majoritate antidemocratica. Ar fi fost mai imoral daca PNL accepta sa salveze PD-L de sanctiunea alegerilor si facea din nou o coalitie cu acest partid.

PNL nu trebuie sa piarda timpul cu ceea ce cred altii despre el, in particular inamicii. Mai important decit orice este ce va face “partidul istoric” daca reuseste sa se reintoarca la putere a treia oara, intr-o formula noua. Nu stiu altii cum sint, dar eu cind ma ocup de partide, analizez detaliat bilantul lor pozitiv/ negativ, la putere/ in opozitie. Iar de PNL m-am ocupat mai mult decit de alte partide. Este partidul care a invatat cel mai mult din greseli. Din greselile proprii si ale altora. Revenit la putere, PNL a evitat mai multe din greselile trecute, a devenit mai eficient, s-a preocupat de atingerea unor scopuri, tinte, de obtinerea unor rezultate clare. Nu a fost un partid fara de prihana. A comis alte greseli. Coruptia din PNL era insa aidoma conducerii partidului – individualista. Prin comparatie, coruptia din PD-L este atit de organizata incit seamana cu crima organizata. PNL si noii sai aliati trebuie sa invete si din esecurile PD-L, care pentru a-si plati clientela, fata de care a ramas indatorata pentru cheltuielile exorbitante din trei ani de alegeri (2007-2009), a adus la ruina cetatenii.

Crin Antonescu nu trebuie sa se culce pe laurii rezultatelor din sondajele de opinie. Mai ales ca noul lider mai are un drum de parcurs pina sa devina ceea ce PNL are nevoie si mai ales ceea ce Romania are nevoie, in caz ca ajunge presedinte. Din fericire,  Antonescu este un tip inca fraged la minte, asa ca poate sa mai invete, sa creasca, sa se destepte si mai ales sa devina eficient. Meseria lui de baza este de profesor, cariera imposibila fara invatare permanenta. Daca isi ridica nivelul de profesionalism politic, daca nu mai absenteaza la parlament, daca sta mai mult la Bucuresti, daca isi restringe anumite pasiuni ludice, in cei trei ani care urmeaza poate sa creasca mai mult decit a crescut Constantinescu intre alegerile din 1992 si cele din 1996. Actualul lider liberal a acumulat experienta parlamentara si politica, a stat pe linga oameni straluciti. Multi ani nu a manifestat ambitii de marire. Are bun simt, stie sa-i asculte pe ceilalti, este spontan, direct, vorbeste clar, are simtul umorului si este un om de cuvint. Punctul de vulnerabilitate critica? Este extrem de influentabil. Din multiple directii, mai ales de catre oameni care nu stralucesc profesional si politic. Ii asculta pentru ca are incredere in ei. Deficitele? La urmatoarele capitole: tarie interioara, consistenta intelectuala, expertiza economica. Daca ramine receptiv, sint remediabile.

PNL a supravietuit legionarismului, comunismului, fesenismului. Va supravietui si pedelismului. Insa conditionat. Despre conditiile pe care le mai are de indeplinit voi scrie insa intr-un alt articol.

P.S. Din graba, am uitat sa-l includ pe lista tocmai pe Radu Campeanu, primul presedinte postcomunist al PNL. Indrept eroarea invitindu-va sa recititi nr 2 al revistei “22”, din ianuarie 1990, unde am publicat largi interviuri cu Corneliu Coposu, presedintele PNTCD, si Radu Campeanu, presedintele PNL. Anumiti membri ai GDS, care edita “22”, mi-au reprosat ca am publicat interviuri cu liderii unor partide care “nu erau de actualitate”, in loc de interviuri cu liderii FSN. Am republicat cele doua interviuri in “Cine, ce si de ce? Interviuri despre politica si alte tabuuri”. I-am rugat atunci pe cei doi seniori sa-mi prezinte si niste tineri din partidele lor. Radu Campeanu mi i-a prezentat (in aceasta ordine) pe Dinu Patriciu (cu care am facut un mic interviu), Horia Rusu si Calin Popescu-Tariceanu, trei “tineri” politicieni care mi s-au parut atunci spectaculosi, iar ulterior nu mi-am schimbat parerea.

sursa: http://news.corect.com/politics/pnl-crin-antonescu-%E2%80%93-treia-sansa-ii