Coerenta diferitelor alegeri constitutionale care trebuie facute nu poate fi asigurata decat prin asumarea explicita a unor criterii care sa le poata ghida. Unul dintre acestea pare a fi critic din perspectiva libertatii, si anume, cel potrivit caruia constructia logica a unei arhitecturi constitutionale este de jos in sus – de la cetatean catre stat, de la entitatile politice individuale la cele compozite. Aplicarea sa consecventa ar fi de natura sa asigure atat premisele autoguvernarii locale si regionale, cat si corespondenta dintre constitutie si valorile, normele informale si comportamentele denumite generic „cultura politica”.
In cazul Romaniei se pune problema: ce anume poate fi gasit la nivel local pe care sa se poata reconstrui entitatea politica largita? Si, in mod specific, este sau nu necesara inlocuirea judetelor cu regiuni?
Nivelul local este marele perdant al inertiei traditiei administrative a statului centralizat. Pe de o parte, functionarea sa este constransa de o serie de norme legislative inadecvate si birocratice in natura lor (reminiscente impuse initial ca preconditie a functionarii modelului centralizat), iar, pe de alta parte, marea parte a resurselor bugetare provin din redistributia rezultata prin sistemul fiscal si bugetar centralizat. Pentru ca nivelul local sa functioneze ca o entitate politica adevarata este necesar ca rigiditatea acestor norme sa fie inlocuita prin libertati de autoguvernare extinsa (sustinute de un sistem fiscal corespunzator). Nu este nici necesar si nici dezirabil sa existe uniformitate administrativa la nivelul local pe intreg teritoriul Romaniei, ci, dimpotriva, diversitatea si competitia institutionala trebuie incurajate.
Daca pana azi Constitutia nu asigura entitatilor politice locale premisele institutionale ale autoguvernarii, incorsetand practic energiile individuale de implicare democratica, cum ar trebui procedat pentru a inversa efectul negativ? Functia desueta a normelor administrative uniforme poate fi suplinita prin intarirea democratiei directe locale: utilizarea frecventa a referendumurilor locale si instituirea de consilii locale largite (cu participarea libera si pe baze regulate a membrilor comunitatii). Aceasta schimbare ar fi de natura sa aplice in mod efectiv principiul subsidiaritatii si, in plus, ar stimula asociativitatea – principala scoala a culturii politice democratice.
La primul nivel compozit, discutia privind optiunea intre pastrarea judetelor si inlocuirea acestora cu regiuni (eventual decupate pe actualele regiuni de dezvoltare) trebuie precedata de doua observatii. Prima este ca asimetria de resurse si putere dintre statul centralizat si nivelul regional – in conditiile in care intreaga societate era saraca – s-a atenuat prin dezvoltarea economica din ultimii ani; unii spun chiar ca s-a inversat. A doua este constatarea esecului descentralizarii administrative – proces inca sustinut de reformistii administratiei publice, in lipsa a ceva mai bun.
Eliminand de la bun inceput posibilitatea coexistentei judetelor si regiunilor (care ar presupune un nivel inacceptabil al birocratiei), exista doua argumente – in afara celor privind economiile de scala care ar putea fi realizate – care pledeaza in favoarea inlocuirii judetelor prin regiuni.
Cel mai important deriva din observatia functionarii „baronilor locali” – fenomen vizibil mai ales in ultimii ani. Ideea este ca o unitate administrativa de marimea unui judet actual este usor de capturat de catre un individ sau de un grup restrans de interese. Un astfel de actor monopolizeaza in primul rand relatia administrativa si politica dintre un judet si nivelul central – resursa cheie care, in sistemul actual, controleaza cele mai valoroase oportunitati. Largind spatiul de joc, acesti actori sunt pusi in competitie, iar sistemul devine mult mai dificil de capturat.
Prin acelasi rationament, structurile asociative ale cetatenilor (mai ales cele care au sau cauta sa aiba un impact public ori politic) nu pot deveni jucatori relevanti decat in conditiile in care spatiul lor de dezvoltare este suficient de larg. In plus, prin extinderea nivelului intermediar creste si diversitatea oportunitatilor de asociere.
Din aceste motive, ne vom confrunta cu un set de probleme la nivel practic, provocate de simultaneitatea reformei constitutionale si crearii premiselor institutionale necesare autoguvernarii. De pilda, in timp ce acordarea libertatii de autoguvernare comunelor si oraselor este usor de realizat, nu acelasi lucru se poate spune despre inlocuirea judetelor cu regiuni: intr-o prima faza, regiunile vor fi lipsite de reprezentare politica in raport cu judetele, care vor cauta sa isi apere statutul actual. In aceste conditii, cea mai probabila varianta este tocmai cea exclusa din start ca inacceptabila: supravietuirea judetelor si introducerea unui strat suplimentar de birocratie regionala.
sursa: http://www.revista22.ro/22-plus-anul-xvi-nr-267-o-constitutie-pentru-libertate-ii-cadi-5458.html
Radu Zlati 
Comentarii recente