In paralel cu proiectul constitutional, Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) a initiat de cateva luni si o dezbatere publica despre raportul dintre libertate si securitate. In luna decembrie, impreuna cu revista 22, CADI a publicat un supliment al revistei in care demnitari, membri ai lumii academice si ai societatii civile isi expuneau punctul de vedere in aceasta chestiune.
Randurile de fata raspund ambelor preocupari. Poate parea curios sa adresezi problema serviciilor de informatii intr-o dezbatere privitoare la Constitutie. Dar, daca prin „Constitutie” intelegem mai degraba o arhitectura constitutionala, un mod de a reflecta asupra locului fiecarei institutii publice si a fiecarei puteri intr-un ansamblu unitar si coerent menit sa garanteze libertatea individuala si drepturile cetatenesti, lucrurile capata sens.
Cand vorbim despre „controlul asupra serviciilor de informatii”, ar trebui, cred, sa intelegem, prin aceasta sintagma, controlul asupra bugetului respectivelor servicii (si asupra executiei bugetare) si, in acelasi timp, controlul asupra legalitatii actiunilor lor. In acest al doilea sens, trebuie sa avem in vedere nu doar daca actiunile serviciilor de informatii au loc cu respectarea legilor in vigoare, ci si daca ele respecta drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor in slujba carora actioneaza aceste servicii.
Exista o opinie, sustinuta in primul rand de autoritati, conform careia, de vreme ce ne aflam intr-o stare de razboi – cel „impotriva terorismului” -, drepturile si libertatile cetatenesti trebuie limitate (uneori chiar sever, asa cum se intampla in Statele Unite, din momentul in care a intrat in vigoare legea numita – probabil cu o ironie involuntara – Patriot Act). Nu vreau sa discut aici daca aceasta opinie este sau nu intemeiata. Cred insa ca, daca, din diverse ratiuni, se ajunge la limitarea anumitor drepturi si libertati, acest lucru ar trebui compensat printr-un control inca si mai riguros asupra serviciilor de informatii. In caz contrar, nu facem altceva decat sa pavam drumul catre tiranie.
Serviciile de informatii detin, prin insasi natura activitatii lor, o anumita putere care este potential periculoasa atat pentru cetateni, cat si pentru institutiile statului de drept. In consecinta, limitarea acestei puteri (prin anularea, pe cat posibil, a dimensiunii ei maligne) reprezinta o obligatie pentru oricine ia in serios valorile liberale.
Sa observam, insa, ca serviciile de informatii nu reprezinta singurele institutii cu potential malign asupra unei ordini a libertatii. Guvernul insusi are exact acelasi potential, dupa cum uneori chiar si parlamentul (prin puterea de a emite legi care altereaza cadrul constitutional). In cazul parlamentului, solutia gasita a fost infiintarea unei Curti Constitutionale; in cazul guvernului, solutia a fost chiar regimul parlamentar, in care puterea executiva este subordonata celei legislative, iar puterea judecatoreasca este independenta. Putem gasi solutii similare si in cazul serviciilor de informatii?
Eu cred ca da. Ele ne sunt sugerate chiar de regimul parlamentar. In primul rand, cum intr-un astfel de regim, Executivul este subordonat Legislativului, punerea serviciilor de informatii sub autoritatea guvernului ar intari controlul parlamentar asupra acestora. Cred, insa, ca aceste servicii nu ar trebui puse sub autoritatea primului ministru, ci mai degraba sub cea a Ministerului de Interne. Probabil ca cea mai buna solutie din acest punct de vedere ar fi infiintarea unui post de secretar de stat in cadrul Ministerului de Interne care sa raspunda de cele doua principale servicii de informatii (in cazul Romaniei, de SRI si SIE).
In felul acesta, Executivul ar avea un dublu control asupra respectivelor servicii. Pe de o parte, ar exista controlul direct pe care ministrul de Interne il exercita asupra lor. Pe de alta parte, prim-ministrul ar exercita un control indirect prin aceea ca ministrul de Interne ii este subordonat.
In acelasi timp, Legislativul ar avea, la randul sau, un dublu control asupra serviciilor de informatii. Controlului exercitat de comisiile de specialitate i s-ar adauga si cel pe care parlamentul il exercita asupra guvernului. Un guvern care isi exercita prost atributiile de control asupra celor doua servicii poate fi amenintat cu o motiune de cenzura. Pe de alta parte, ministrul de Interne raspunde el insusi, in mod direct, in fata parlamentului. El risca o motiune simpla in cazul in care nu si-ar exercita cum se cuvine autoritatea asupra serviciilor de informatii.
In plus, nu trebuie sa uitam ca ministrii sunt oameni politici si ca prim-ministrul este, de regula, seful partidului care a obtinut cele mai multe mandate in parlament (desi exista si cazuri de coalitii in care seful partidului mai mic devine prim-ministru, asigurandu-se astfel ca partidul sau nu este „dispensabil”). In aceste conditii, raspunderea directa in fata parlamentului (si cea indirecta, fata de propriul partid si de electoratul acestuia) obliga practic guvernul sa exercite o buna autoritate asupra serviciilor de informatii – si, in plus, sa acorde o mai mare atentie drepturilor si libertatilor cetatenilor sai. Din acest punct de vedere, merita sa observam ca, sub constrangerile aceluiasi „razboi impotriva terorismului”, regimul parlamentar britanic a introdus limite mult mai modeste in exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti decat regimul semiprezidential din Statele Unite.
In fine, probabil ca, dupa model britanic, ar merita luata in consideratie si infiintarea unui tribunal destinat exclusiv judecarii eventualelor abuzuri comise de serviciile de informatii impotriva cetatenilor obisnuiti, a companiilor si chiar a institutiilor statului. Puterea judecatoreasca va avea astfel, la randul ei, un dublu control asupra serviciilor respective: atat unul direct, prin tribunal, cat si unul indirect, prin Curtea Constitutionala. Prin urmare, fiecare dintre cele trei puteri ale statului va exercita propriul sau control asupra celor doua servicii.
sursa: http://www.revista22.ro/22-plus-anul-xvi-nr-267-o-constitutie-pentru-libertate-ii-cadi-5458.html
Radu Zlati 
Comentarii recente