Boc, micul dobitoc, utecistul şi uaseceristul zelos în pupat fund Ceauşescu şi care a schimbat doar fundul de pupat, a ieşit la ceea ce intenţiona să fie o conferinţă de presă şi a sfârşit prin a fi doar o scurtă declaraţie, fiindcă nu l-a întrebat nimeni nimic. Cine şi de ce să-l mai întrebe, din moment ce mâine va spune, cu acelaşi zel, exact pe dos decât a spus azi, după cum azi spune pe dos decât a spus ieri? Şi tot aşa. Deci, trebuie să fii dobitoc ca să-l iei în serios pe Boc. Primul ministru al României. Care nu participă la nici o reuniune internaţională cu omologi. Pentru că nici nu este. Decât, vorba lui Călin Tăriceanu, “joystick-ul lui Băsescu”.
Opoziţia e cazul să nu rateze nici o ocazie de a prezenta câteva declaraţii la 180 de grade comise de Boc şi/sau Băsescu: despre pensii, salarii – le mărim, nu le micşorăm; le tăiem. Relaţia cu FMI – de la n-o facem nici să murim, la o facem că altfel murim. Alianţa cu PC, de la elogiu “cu căciula-n mână” la Grivco, la “soluţia imorală”. Alianţa cu PSD – de la înfierare, la “văzut visul cu ochii” şi transformat înapoi în coşmar. Alianţa cu PNL, de la curte insistentă, la blamare şi înapoi. Oprea, de la şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, la “reevaluare” ca general cu patru stele. E suficient ca toţi purtătorii de mesaj ai opoziţiei să reamintească, irefutabil, doar câteva şi aceleaşi atitudini diametral opuse în funcţie de oportunitate.
Azi, Boc a vehiculat noul clişeu al propagandei portocalii, cu privire la “alianţa socialistă”, prin care încearcă să discrediteze asocierea PNL cu PSD şi PC, constituită în vederea răsturnării regimului de ocupaţie. Dobitocul mizează pe amnezia ochelariştilor de cal, singurii care pot uita că la constituirea alianţei D.A. PNL-PD, partidul lui Băsescu era în Internaţionala Socialistă, iar actualul preşedinte, “de dreapta” cu care face la B1 semne de recunoaştere, câştigase conducerea PD-ului cu moţiunea “România puternică, România social-democrată”. Ar trebui ca opoziţia să nu rateze nici o ocazie să le reamintească oamenilor realitatea. Tot timpul. Simplu şi clar. Fiindcă repetiţia e mama ştiinţei, iar propaganda regimului Băsescu nu poate fi demontată decât bucată cu bucată.
Boc sărea, azi, la beregata opoziţiei, ca şi cum nu el ca preşedinte al PD-L s-ar fi întovărăşit la guvernare cu PSD: după cum putem constata şi din fragmentele postate de “derbedeul dracului”, solidaritatea cu Ponta era exemplară. Pe atunci PSD nu mai avea probleme de corupţie. Acum are, pentru că şi-a schimbat asociaţii. De fapt, despre asta-i vorba: toţi sunt buni dacă şi atâta timp cât susţin şi/sau fac parte din regimul Băsescu, şi sunt răi când şi dacă nu susţin regimul actual. E alt aspect care ar trebui repetat de opoziţie, cu toate ocaziile.
Boc înfiera opoziţia pentru că a denunţat procedura stalinistă a arestului preventiv în cazul Nicolescu – în timp ce, de exemplu, infractorii care bat militari americani în cluburi după ce încercaseră să-i escrocheze sunt liberi. La fel şi finul Falcă, şi de-alde Iancu care sechestra oameni, legându-i cu sârmă, şi multe alte rubedenii portocalii. Premierul dobitoc a mai reşapat clişeul că opoziţia “face zid” în apărarea corupţilor. Ar trebui reamintită în mod repetat cârdăşia crâncenă a PD-L cu Ridzi, Anastase, Udrea, Mircea Andrei şi ceilalţi.
Apropo, Boc a omis cu deşăvârşire orice referire la I.P.S. Calinic, primul care a denunţat manevra bolşevică a PD-L în cazul Nicolescu.
E clar de ce s-a instrumentat porcăria de la Piteşti, privind corupţia preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş: în intenţia de a declanşa un reflex pavlovian într-o psihologie prezumat infantilă şi a determina, în consecinţă, PNL să se delimiteze de PSD. Şi să se compromită însăşi ideea de alternativă – toţi fură, ce rost are să schimbăm nişte hoţi cu alţii? În subsidiar se urmăreşte şi descurajarea oricărei opoziţii, sub spectrul înscenărilor judiciare, mergând până la arestare, chiar cu preţul vieţii şi sănătăţii opozanţilor. În loc să le facă jocul, opoziţia trebuie să le demonteze manevrele. În cuvinte simple şi clare. Cu impact psihologic major.
P.S. Şi nu uitaţi ca de câte ori se mai pomeneşte de “alianţa socialistă”, să reamintiţi că măsuri mai bolşevice decât ale regimului Băsescu nu s-au luat decât în zorii comunismului. Luptă de clasă, retorică egalitaristă, privilegii doar pentru hoţii de la putere şi slugile lor. Când a vorbit gura fără ea, Borfeta a recunoscut involuntar finalitatea stalinistă a PD-L: oamenii se opun “reformei statului” fiindcă s-au obişnuit să fie diferiţi. Şi nu trebuie. Nu?
sursa: http://roxanaiordache.wordpress.com/2011/01/28/micul-dobi-boc-uita-cand-sugea-la-internationala-socialista-si-cand-era-tovaras-de-guvern-cu-ponta/
Radu Zlati 
Comentarii recente