Răspuns din partea unui uslaş galben la provocarea lui Aligică

Pentru a răspunde unei provocări intelectuale, oricare ar fi aceea, ar trebui mai întâi ca aceasta să existe. Prin existenţă presupun nu doar clamarea ei ci şi întrunirea unor condiţii cumulative:

• Stabilirea sau precizarea unei raţiuni care să inducă necesitatea acestei confruntări
• Un discurs coerent prin care să fie stabilite condiţiile disputei intelectuale
• Dorinţa manifestă şi sinceră ca această dispută să aiba loc.

În cele ce urmează nu voi analiza întreg discursul d-lui Aligică, aşa cum este el prezent in articolul „O intrebare pentru intelectualii USL: Justifica situatia economica moratoriul dezbaterii doctrinare?” ci doar preambului acestui articol pentru a vedea dacă provocarea sa adresată intelectualilor susţinători ai USL îndeplineşte cele trei condiţii de mai sus.

De ce ar fi nevoie de o confruntare doctrinară?

Aligică presupune că aceasă necesitate derivă din „Apariţia unei noii forte pe stanga esicherului politic romanesc”. Această aserţiune nu este argumentă ci ne este prezentată ca un fel de axiomă. Ori, dacă sunt (poate!) dispus să accept axiome din partea lui Euclid, nu sunt dispus (în nici un caz!) sa accept axiome din partea d-lui Aligica.

Aligică prespune că, devreme ce USL este atacată din partea (pentru a-i imita inimitabilul stil) publiciştilor, comentatorilor, intelectualilor asociaţi sau afini Puterii (evit sa afirm „proiectului Puterii” deoarece Puterea nu mi-a demosntrat încă cum că ar avea un asemenea Proiect) acest fapt înseamnă în mod automat că USL trebuie să răspundă la aceste atacuri printr-o clarificare doctrinară.

Nu văd această necesitate, deoarece:

• Atacurile publiciştilor şi comentatorilor sunt atacuri care nu au la bază o poziţie doctrinară, ci adesea numai afectele (exprimare elegantă pentru a denumi o gamă largă de sentimente printre care duşmănia, teama şi chiar disperarea îşi joacă rolul lor) acestor persoane, adesea fără o bază intelectuală care să le permită o analiză ideologică. Vezi analiza d-lui Câmpeanu în paginile României Libere, care vede în USL o formaţiune politică fascistoidă (dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns…)
• Atacurile din partea oamenilor politici din arcul guvernamental sunt perfect incongruente: în timp ce reprezentanţii PD afirmă că USL este de stânga (e drept, aceştia au şi girul intelectual al d-lui Aligică…) cei ai UNPR afirmă că USL este de dreapta… singurul lucru care îi aseamănă pe cei din PD şi UNPR este o perfectă lipsă de argumente pentru aceste afirmaţii.

USL nu a precizat nici un moment că are o bază doctrinară de stânga sau de dreapta. Înainte ca USL să îşi precizeze poziţia doctrinară nu ar fi mai bine ca Puterea să îşi precizeze, la rândul ei, poziţia doctrinară? USL încă nu a împlinit o săptămână de zile, Puterea este constituită, in forma sa actuală, de un an şi cîteva luni. După ştiinţa mea, toate guvernele Boc au la bază programul de guvernare al guvernului Boc I, constituit prin alianţa PD-PSD, care era o alianţă aşa numită dreapta-stânga, deci în consecinţă programul actualei guvernări nu este de dreapta, ci de dreapta-stânga. Este drept PSD a ieşit din alianţă dar locul său a fost luat de o altă formaţiune politică de centru-stânga, UNPR; şi oricum, Parlamentul nu a votat un alt Program de guvernare.

Deci, răspunzând la întrebarea dacă ar fi nevoie de o confruntare doctrinară, răspunsul ar fi NU.

NU, deoarece puterea nu are o doctrină pe care o aplică în practică (nici de stânga nici de dreapta) aşa ca această confruntarea nu are obiect: între ce şi ce să aibă loc această confruntare? Între o Putere care nu şi-a asumat o orientare programatică decât la nivel declarativ (vezi numeroasele auto-etichetări ca finnd „de dreapta” din partea PD) şi o Opoziţie care a afirmat public că realizează o structura politică care nu porneşte de la baze doctrinare, şi a specificat expres în protocolul de constituire că partidele componente îşi păstrează doctrinele?

Există un discurs coerent care reprezintă provocarea la o dispută intelectuală asupra doctrinelor?

Dacă este să ne referim la poziţiile publice ale publiciştilor, comentatorilor, intelectualilor asociaţi sau afini Puterii atunci acest discurs coerent nu îl vedem nicăieri.

Articolul d-lui Aligică ar fi primul demers în acest sens, dar unde este coerenţa sa, din moment ce începe cu prezumţa că USL este o formaţiune politică de stânga, „uitând” sa argumenteze această afirmaţie, care dacă este falsă întregul său demers ar deveni futil? Ca să nu mai vorbim că ulterior acestei provocări d-ul Aligică îşi pierde timpul (sau poate că nu?) în analize  economice, după ce recunoaşte el însuşi că nu are expertiză în domeniul economic?

Există dorinţa manifestă şi sinceră ca această dispută să aiba loc?

Aparent da, cel puţin în cazul d-ului Aligică.

DAR. Când un intelectual subţire îşi bazează întregul demers intelectual pe o astfel de ipoteză (şi mai subţire!) că avem de a face între confruntarea între o poziţie de stânga (USL) şi una de dreapta (Puterea, sau eventual numai PD), atunci una din două: fie aparatul conceptual l-a trădat (chiar şi numai de data aceasta) pe d-ul Aligică (ipoteză greu de acceptat) fie demersul d-lui Aligică este numai unul de tip propagandistic şi raportat la intenţiile asumate în preambului articolului, nesincer. Într-adevăr, grea alegere!

Concluzie provizorie.

Deoarece nu văd îndeplinite în mod clar şi lipsit de dubii nici una dintre condiţiile pe care le-am stabilit ca fiind în mod cumulativ necesare pentru ca la o provocare având ca obiect o discuţie doctrinară această discuţie să şi aibă loc, răspunsul ar fi NU.

USL NU este datoare să răspundă unei astfel de provocări. Provocare lipsită de temei, incoerentă şi probabil lipsită de sinceritate.

Dacă totuşi susţinătorii USL doresc să ducă o astfel de discuţie sunt liberi să o facă. Atenţionez însă că în condiţiile în care adversarul nu îşi mânuieşte aparatul conceptual în mod onest, şi se poate ca nici intenţiile sale să nu fie oneste, o astfel de discuţie se dovedeşte inutilă şi chiar periculoasă.

Un lung PS.

Dacă provocarea ar dori să fie corectă atunci nu ar contrapune doctrina (reală sau nu, asumată sau nu) USL cu susţinătorii Puterii, ci doctrina USL cu doctrina Puterii. Aşa încât aştept cu interes pe d-lui Aligică să prezinte aceată doctrină, explicit asumată, printr-un act oficial, a forţelor politice aflate la guvernare. Pentru că daca este vorba despre un program guvernamental aceasta este programul guvernului Boc I: un program mixt, în care politici publice de stânga se împleteau cu cele de dreapta. Iar dacă este vorba de doctrina PD, atunci ultimul act programatic al acestui partid, votat la un Congres,  se numeşte „România social-democrată”. Şi cu asta am spus totul.

Aştept să văd cum „publiciştii, comentatorii, intelectualii asociaţi sau afini” PD fundamentează politicile publice (şi felul în care acestea au fost aplicate!) ale PD. Să iau la cunoştinţă bibliografia, tezele sau principiile care au stat la fundamentarea teoretică a măsurilor legislative (multe neconstituţionale!) luate de guvernele Boc I- IV. Sau să-i văd pe aceştia cum încearcă „Sa prezinte cum vad ei din punct de vedere doctrinar toata povestea. Sa construiasca acolo unde nu este de construit. Si sa corecteze acolo unde criticile si interpretarile adversarilor si ale celor sceptici sunt incorecte sau nedrepte.” Scuze pentru lungile citate din opera d-lui Aligică. Mai concret, sunt curios să văd cum aceşti susţinători, publicişti, comentatori, intelectuali asociaţi sau afini fundamentează doctrinar măsuri de dreapta precum cele de descentralizare care au dus la o centralizare sporită (vezi modificările asupra învătământului universitar din Legea Învăţământului), măsurile de încurajare a economiei care au ucis economia, măsurile de realizare a unui stat minimal care au dus la sporitea cheltuielilor guvernamentale… şi mă opresc aici… numărul acestor măsuri este însă legiune.

Scurt PS şi o clarificare.

Am folosit în text termenul „PD” şi nu PDL deoarece PD nu mi-a oferit încă dovada (nici doctrinară, nici în domeniul politicilor publice) că ar fi un partid cu o componentă liberală.