Cu siguranţă, ziua de ieri, marţi, 8 februarie 2011, va rămâne în istoria recentă a viitoarelor generaţii politice pentru evenimentele deosebite ce au avut loc.
Încă de la primele ore ale dimineţii am avut parte de una dintre cele mai mari demonstraţii de luptă împotriva corupţiei. Lovit find un sistem atât de bine structurat încât rivalizează cu cele ale mafiei. Un sistem, o categorie ce se numără printre principalele surse de finanţare ale Puterii, indiferent care ar fi ea.
Puţin mai târziu, după ora prânzului, în Parlament se înregistra un vot ce avea să consfinţească destrămarea majorităţii existe. Coaliţia de guvernare nu a mai votat conform comenzii venite „de mai sus”, în cazul arestării deputatului Dan Păsat. Iar ca lucrurile să fie clare, vizibile şi mesajul cât se poate de serios, nu am avut doar câteva voturi „disidente”, fiind vorba de 34 de deputaţi pentru care, probabil, nu a contat atât de mult salvarea lui Păsat pe cât refuzul conformării faţă de directiva de la Cotroceni.
Iar pentru a da o notă analitică practică acestui aspect putem lua ca variantă de lucru voturile electronice pe mai multe propuneri legislative ce s-au derulat în Camera Deputaţilor în aceeaşi zi până la doar câteva minute înaintea dezbaterii cazului Păsat. Coaliţia guvernamentală a funcţionat ireproşabil, cu rezultate ce însumau cu peste 150 de voturi „pentru”. Astfel la ora 13:03 votul electronic înregistra un total de 285 de deputaţi (112 – PDL, 16 – UDMR, 12 – UNPR, 14 – Minorităţi, 76 – PSD, 50 – PNL şi 5 neafiliaţi).
La votul secret cu bile am avut o prezenţă de 292 de deputaţi, ceea ce înseamnă că numărul de parlamentari ai fiecărei formaţiuni politice nu poate fi cu mult diferit faţă de prezenţa exemplificată mai sus, ba chiar înţelegând importanţa acestui vot pentru cei de la Putere putem aprecia că o parte din aleşii săi au venit în Plen. PNL şi PSD s-au abţinut de la vot, iar din cele 154 de voturi exprimate, 4 au fost anulate, rezultând o situaţie finală de 116 voturi „pentru” şi 34 „împotriva” arestării lui Dan Păsat.
34 de deputaţi care pot fi de la UNPR, de la UDMR, de la PDL sau chiar de la minorităţi. Fie că au „trădat” ca grup sau în mod individual deja acest aspect nici nu mai are importanţă. Relevant este faptul că aceşti 34 de aleşi pot face diferenţa la moţiunea de cenzură de dărâmare a regimului Băsescu-Boc, precum şi asigurarea unei majorităţi cu care va funcţiona la Cameră, noua guvernare.
Abia acum înţelegem insistenţa domnului Voiculescu în privinţa anunţării majorităţii din Senat, ce ar trebui propovăduită în cursul acestei săptămâni. Practic se pun deja bazele unei bune funcţionări, în ambele camere ale Parlamentului, pentru cei ce vor prelua Puterea.
Poate votul din Parlament nu ar fi „grăit” atât de multe dacă Preşedintele Băsescu nu apărea la televiziunea publică în seara aceleiaşi zile istorice de marţi 8 februarie. Pe lângă proiectele de reformă a ţării prin acordul cu FMI, precum şi ironiile standard la adresa Opoziţiei, Băsescu a vorbit pe un ton aproape morbid despre Coaliţia de guvernare.
“Când am văzut azi cât rău a făcut coaliţia, pentru mine nici nu mai contează dacă vor avea un protocol. Să ducă acordul cu FMI mai departe şi ce fac politic nu mă interesează. Nu am nicio problemă să comunic cu ei. Primul responsabil e PDL. Nu mai aştept nimic de la ei după ziua de azi şi după începutul de campanie pe care şi-l fac intern. Sper să guverneze cât mai poate şi să ducă programul discutat cu FMI mai departe cât mai are capacitatea”, a mărturisit preşedintele la TVR1.
Deci pe Băsescu nu-l mai interesează ce face partidul, Coaliţia care mai acum două săptămâni “salvase România de la colaps” şi “făcuse reformele necesare asumându-şi costuri politice” după cum spunea tot şeful statului. Mai mult, locatarul de la Cotroceni a accentuat că în cazul pierderii majorităţii în Parlament de către actuala Putere, el va lua notă şi va accepta această schimbare; va face compromisuri şi va da ţării un Guvern. Practic Băsescu transmite un mesaj vehement actualei Opoziţii că nu va mai interveni să salveze actuala majoritate şi este deschis la discuţii în vederea numirii unui nou premier, eliminând astfel posibilitatea suspendării sale.
Aşadar, la doar câteva zile de când Uniunea Social Liberală a intrat în linie dreaptă putem observa schimbări majore în conducerea ţării, ba chiar într-un timp atât de scurt ele ajung să fie acceptate chiar şi de cel care s-a chinuit atât de mult să încropească o majoritate guvernamentală, atât în 2004 cât şi în 2009.
Să-şi fi dat Băsescu seama că a pierdut partida şi încearcă să o încheie onorabil? Sau şi-a dat seama că guvernarea PDL-istă în frunte cu Boc nu are sorţi de izbândă acceptând schimbarea până când nu va fi prea târziu şi nu va mai avea ce salva din tot ce a construit în ultimii 10 ani?
Radu Zlati 
Comentarii recente