Discursul economic al primului ministru a reprezentat întotdeauna un prilej de amuzament. Ca privitor. Doar că atunci când discursul economic transmite informaţii false către populaţie şi companii, mi se pare un lucru extrem de grav. Cred că astfel de situaţii ar trebui să intre sub incidenţa legii răspunderii ministeriale. Cel puţin.
Concret, mă refer la declaraţia lui Emil Boc din 7 februarie 2010, cea referitoare la preţul gazelor.
Primul ministru a spus la oră de vârf că preţul gazelor NU SE MAJOREAZĂ în anul 2011, potrivit înţelegerii dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, pe care tocmai bătuseră palma Emil Boc şi Mugur Isărescu, cu Jeffrey Franks.
Ca jurnalişti, verificăm întotdeauna. Şi mare ne-a fost mirarea atunci când răspunsul lui Jeffrey Franks, la aceeaşi întrebare legată de preţul gazelor, a diferit radical. Concret, preţul gazelor se majorează din 2011. Întâi pentru companii (scumpirea materiei prime pentru ele transmiţându-se în scumpiri pentru populaţie). Apoi şi pentru populaţie.
Declaraţia lui Emil Boc si reactia lui Jeffrey Franks le vedeţi aici:
Are voie un prim-ministru să mintă? Din punctul meu de vedere, nu. Poate minţi ca şef de partid, ca politician, ca activist mărunt. Actualul premier întruneşte, în opinia mea, toate cele 3 trăsături. Dar un şef al executivului nu are voie să mintă atunci când vorbeşte despre acordul cu FMI, în fapt, progrmaul economic al României până în anul 2013.
Minte Emil Boc? Eu nu cred. Pentru că Preşedintele său, Traian Băsescu, ar trebui să îl zboare imediat dacă ar face asta…. glumesc. Cum să îl zboare domnul Preşedinte care spunea că „această criză nu ne va atinge”, „nimeni nu va majora taxele şi impozitele”, „salariile bugetariilor şi pensiile nu vor fi tăiate”?. În privinţa mesajelor preşedintelui, le voi califica direct: născociri sau plăsmuiri, pentru că preşedintele poate fi acuzat de orice, mai puţin de prostie. Dar în privinţa lui Emil Boc, am totuşi o întrebare:
Emil Boc nu înţelege sau distorsionează adevărul?
Pentru că nu cred că minte. Chiar este o dilemă. Dacă nu înţelege ce a semnat în scrisoarea de intenţie către FMI este extrem de grav. Un prim-ministru care nu înţelege şi nu ştie ce semnează, are toate caracterisiticile unui nerod.
Dacă distorsionează adevărul, este şi mai grav. Un prim-ministru care transmite cu bună ştiinţă mesaje fals, atacă direct capacitatea naţiunii pe care o guvernează de a se apăra/proteja/beneficia de politicile economice implementate.
Mai grav ar fi ca primul ministru să nu înţeleagă şi să inducă lumea în eroare simultan. O să îmi spuneţi, lasă, compensează Preşedintele, că dânsul este şi economist şef al BNR, şi judecător suprem, şi medic suprem şi comandant suprem al armatei şi internist şi chirurg, şi profesor. Din combinaţia dintre cei doi reiese însă doar cea mai lungă recesiune din Uniunea Europeană, cădere economică de 7,1% în anul 2009, încă 2 procente pierdere în 2010, şi lucrurile nu se încheie aici. Dublare a şomajului, majorare de TVA, tăiere de indemnizaţii pentru mame, pentru gravide, diminuarea pensiilor, cea mai mare inflaţie din toată Uniunea Europeană, tăiere de salarii. A…. şi revelaţia că de fapt băieţii aia mari din Schengen nu ne discrimnează – revelaţie pe care dragul de Traian şi mai puţin fericitul Emil probabil că o au acum când asistăm la arestări în masă la graniţele „securizate” ale frontierei.
sursa: http://soviani.wordpress.com/2011/02/10/am-o-dilema-emil-boc-nu-intelege-sau-induce-in-eroare/
Radu Zlati 
Comentarii recente