Am citit articolul semnat de Marius Ghilezan de pe bookiseala.ro despre intalnirea lui Andrei Plesu cu Adam Michnik pe scena Ateneului Roman ca pe un policier. Senzatia unei meci cu florete. Fandare in fata, retragere, iar fandare. Touché. Lui Plesu i se potriveste perfect Daca tacea filosof ramanea. Pentru ca, venit sa-i spele imaginea sifonata, dupa cum spera autorul Minima moralia, Michnik a punctat definitoriu: Cercul invinovatirii e nesfarsit, la fel te-a acuzat si Herta de lasitate. Asta faceau bolsevicii.
“Problema iertarii se pune in mai multe feluri…poti ierta o masina, un om este vinovat nu pentru CC, ci pentru faptele sale. Pentru ceea ce a facut. Daca a facut o infractiune… Iertarea e un act individual de vointa”, explica polonezul. Apoi, povesteste despre prima lui intalnire cu Mazovietski, cu generalii lui Iaruzelski. Cand ii era teama ca il va vedea nevasta dand mana cu ei. Apoi explica de ce in Polonia nu s-a tras niciun glont. Pentru ca puterea politica era mai apropiata de polonezi. El considera ca revansa nu are logica. Dupa 1989, povesteste Plesu, chiar l-a aparat pe unul dintre acuzatorii sai din timpul comunismului. “Cand politica intra in tribunal, justitia iese prin spate.” Parca vrea sa-si explice pozitia sa in societate. N-a fost prim ministru, nici ministru de externe, nici ambasador…
Discutiile devin mai soft. Despre pacate si Biblie, adevar si minciuna, semitism si antisemitism. Asa de bine ne intelegem, zice la un moment dat Andrei Plesu, “ca-mi vine sa te invit la dans.” Pus pe glume, il caracterizeaza pe interlocutor printr-o fraza spusa de acesta mai demult: “daca ar fi sa aleg intre Hitler si Stalin, as alege-o pe Marline Dietrich.” Un individ fara patimi revansarde, un om impacat cu misiunea sa in viata.
Spre final, Plesu coboara vocea: “Imbatranim. We are still kicking. Ai timp, Adame, sau pornire sa te gandesti la moarte?” Dupa mirarea din ochii interlocutorului polonez, clar e neasteptata. Dupa un ragaz de cateva suflari, Michnik raspunde: “ai grija la varsta asta sa nu faci greseli.” Plesu pluseaza cu o gluma stil Cosasu: “O fi asa de groaznic la Judecata de Apoi? Se mai si exagereaza… ” Ca unul care a scris Despre ingeri, Plesu propune o reintalnire in Rai, unde el poate pune o pila. “E o impolitete fata de Divinitate sa spun ca as putea ajunge acolo,” a conchis disidentul polonez.
de la laudatio, la “disgratio”…
Cand discutia pare incheiata intr-un context crestin, Gabriel Liiceanu simte ca trebuie sa aiba ultimul cuvant. Din nou, reia obsesiv tema acuzei lui Herta Muller. “Doua etichete…lasi si procurori.” Dezvinovatire. Sfinte, Dumnezeule, de ce nu taci?! Si continua sa se apere (qui s’excuse s’accuse n.a.) “Am cerut doar sa se dea putin la o parte. Ce era rau in asta?” si ghilotina, raspunsul: “ai gresit ca ai luat asupra ta stigmatul unui grup de oameni. Cea mai mare nefericire a secolului XX a fost generalitatea. Ai preluat toata filosofia decomunizarii si nu ai fost extremist. Cercul invinovatirii e nesfarsit, la fel te-a acuzat si Herta de lasitate. Asta faceau bolsevicii. Dar enuntul tau a fost un ecou al gandirii bolsevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista in spatiul public. Responsabilitatea ta e mai mare decat a unui muncitor. Tu ca filosof intelegi bine ca acel limbaj al generalizarii a fost inacceptabil.” Dupa ce Andrei Plesu incearca sa mai dreaga busuiocul acuzei frontale de bolsevism, Adam Michnik indulceste stigmatul. “Nu bolsevic, atunci mensevic.” Pacat ca traducerea a cam lasat de dorit. Polonezii prezenti in sala spun ca interpreta a fost prea soft. Mensevicule! Un alint. Ca doar sunt prieteni. Si pentru ca ultima impresie sa nu ramana cu mensevistul si disidentul, Plesu arunca buzduganul spre liderul opozitiei care poarta, fara sa stie cine e, tricou cu Che Guevara. Din sala, cineva intreaba daca exista vreo legatura intre inteligenta si morala. Ganditorul roman se arunca sa dea tot el raspunsul: “E destinat mie, pe forumuri vad toata ziua aceasta tema…” Adam Michnik nu apuca sa rosteasca ultimul cuvant.
laudatio planificat ramane un “disgratio”… In mintea celor care nu gandesc asemenea celor din grupul de la Paltinis. Oare de ce si-o cauta Liiceanu cu lumanarea?
sursa: ziuaonline.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente