Trebuie să recunoaştem. Băsescu este un jucător. Unul odios şi malefic, dar un jucător extrem de abil şi rezistent. Care, din păcate, are la dispoziţie şi toate pârghiile instituţionale necesare. Încă o dată, Băsescu a servit o temă, pe care media a îmbrăţişat-o imediat şi pe care o va întoarce pe toate părţile încă o bună perioadă, până la congresul UDMR şi după: rămâne Boc sau pleacă şi dacă da, cine vine în locul lui; dacă înlocuitorul posibil al lui Boc trebuie sau nu să fie tehnocrat, dacă este sau nu de la BNR, etc. A început o întreagă cursă după informaţii din culise, s-a deschis bursa pariurilor şi speculaţiilor.
Câteva observaţii se pot face totuşi.
Unu. Traian Băsescu face încă o dată agenda publică. Şi le-aş spune fără menajamente unor colegi (se ştiu ei), care fie au fost instantaneu cuprinşi de excitare politică, văzându-se deja la putere odată cu înfiinţarea USL, fie fac tot felul de combinaţii mărunte de nivel local, dar se cred mari jucători politici: acum înţelegeţi de ce strategia naţională e mai importantă decât calculul local? Înţelegeţi cu cine avem de-a face şi că această bătălie nu se poate câştiga doar satisfăcând orgolii individuale şi interese meschine? Pentru că avem un adversar lipsit de scrupule, cu multe instrumente la dispoziţie şi care va juca până la capăt. Şi care va profita de orice breşă, de orice vulnerabilitate şi de orice încetinire de ritm din partea noastră.
Doi. Traian Băsescu face şi agenda PDL. A fost o manifestare de forţă a preşedintelui care le-a arătat democrat-liberalilor nu doar că mai are încă un cuvânt de spus în partid, ci că, la o adică, poate face mutări surpriză, care schimbă întreg contextul şi le dă peste cap toate calculele.
Trei. Aruncatul pisicii în ograda UDMR este o cacealma. Ca să discutăm discuţii. O tactică pentru a trage de timp, pentru a pasa responsabilitatea şi pentru a muta centrul atenţiei. Să fim serioşi. De când contează pentru Băsescu ce zice UDMR despre persoana primului-ministru? Instrumentele cu care UDMR a fost securizat sunt altele, iar menţinerea Uniunii în coaliţia de guvernare nu depinde de păstrarea sau schimbarea lui Boc. Ba chiar, o înlocuire a acestuia, numirea altui personaj cu o imagine mai „spălată”, ar da o gură de oxigen UDMR, aflată şi ea sub presiunea nemulţumirii electoratului propriu, care suferă la fel de mult de pe urma guvernării catastrofale a lui Boc.
În rest, ce să mai spunem? Că Boc nu e bun? Că Băsescu nu va numi nicicând un premier pe care nu-l controlează, de a cărui obedienţă nu e sigur? Sunt lucruri atotştiute, confirmate şi răsconfirmate.
sursa: Dan Mihalache
Radu Zlati 
Comentarii recente