Să luăm secvenţele care au urmat constituirii Uniunii Social Liberale. 4 zile am discutat despre vămi şi arestarea vameşilor. 2 zile am discutat despre noul premier, dacă, cum, cine va fi el. De astăzi discutăm despre averile liderilor sindicali, ca şi cum aici ar zace temele şi problemele României. Băsescu se pricepe foarte bine să facă framing the debate. Din păcate, priceperii i se adaugă instrumentele statului, cu care el se joacă fără nici un fel de reticenţă. Dacă Ion Iliescu ar fi spus acum 10 ani că s-a întâlnit cu toţi liderii organizaţiilor judeţene ai PSD-ului de atunci, cum ne-a spus Băsescu, ar fi fost o revoluţie. Probabil că şi ambasada americană şi cea a Olandei ar fi protestat împotriva „derapajelor antidemocratice.” Astăzi nu mai spune nimeni nimic. Semn că abaterea de la echidistanţa constituţională e tolerată şi acceptată ca atare.
Băsescu a făcut un lucru pe care nici un preşedinte constituţional al României nu şi l-ar fi permis. Ne-a anunţat în premieră ce şi cum va fi după 2012. Că PSD-ul sau USL-ul va sta în opoziţie, că depinde de el cine va câştiga şi cine va exercita guvernarea. Am citit de trei ori această declaraţie, nevenindu-mi să cred că ea poate fi atribuită unui om responsabil. Însă probabil Băsescu are un anumit mecanism pregătit pentru a obţine rezultatul de care e atât de sigur.
Să luăm pe rând elementele acestui mecanism. Mai întâi legea votului prin corespondenţă, care va introduce în procesul politic mai mult de 2 milioane de voturi. Controlate de cine? Apoi previzibila reducere a pragului electoral, de la 5% la 3%, la solicitarea UDMR, dar convenabilă mai multor părţi. Pentru că nu se ştie dacă în Parlament cu 3% va intra UDMR sau partidul maghiar la care FIDESZ-ul lui Orban lucrează din greu. 3% înseamnă o şansă şi pentru UNPR-ul lui Gabi Oprea sau pentru formaţiunea lui Dan Diaconescu. Brusc, se naşte un fel de spaţiu de manevră pe care Băsescu l-ar putea exploata în 2012, cu partide de buzunar.
„Mecanismul Băsescu” vizează reconfigurarea sistemului politic prin mijloace care nu sunt neapărat legate de vot, ci de artificii administrative. Cum găsim tot felul de corecţii ca să asigurăm supravieţuirea unei puteri politice. Acestor artificii li se va asocia o presiune evidentă pe mediul sindical – vezi ştirile de azi despre verificarea averilor liderilor de sindicat (e o poveste lungă, care va ţine capul de afiş al mediei câteva săptămâni) şi modificarea legislaţiei audiovizualului. Orban este aproape şi doar e prieten cu Băsescu. Exemplul din Ungaria poate fi urmat.
sursa: Iulia Huiu
Radu Zlati 
Comentarii recente