Hotarat lucru, Traian Basescu nu poate tine doi pepeni in aceeasi mana: si partidul, si guvernarea. De aceea a inceput iarasi sa vanture ideea primului ministru independent, crispand o data in plus Partidul Democrat si lasand loc, vorba lui Toparceanu, la un lung prilej de vorbe si de ipoteze.
Am cateva comentarii pe aceasta tema. Intai de toate, in contextul head-hunting-ului de prim-ministri de zilele acestea, declaratiile cum ca economia a inceput sa mearga bine si Guvernul a facut ce trebuia suna cam dogit. Frumos narav acesta, sa lauzi pe cel pe care apoi il inlocuiesti. Asta imi aduce aminte de maiorul Tanase, comandantul plutonului nostru Termen Redus de la UM 01256 din Caracal, care baga capul pe usa dormitorului la orele 21,30, cand se dadea stingerea si racnea: “Da televizorul mai tare si inchide-l”. Asa si dom’Basescu cu primul sau ministru: “e foarte bun, schimbati-l!”
Pozitia presedintelului sugereaza trei realitati. Cea dintai, aceea ca Partidului Democrat nu-i prea cade bine la imagine guvernarea. De bun ce e, fireste. Cea de-a doua e ca lucrurile nu merg prea bine in economia romaneasca, ceea ce obliga la gasirea rapida a unor “ostatici” care sa preia costurile guvernarii, in locul destoinicilor pedisti. Iar cea de-a treia concluzie este ca PD nu mai are destui oameni sa-si apere toate crenelurile, si cele de la Guvernare si cele de la partid, astfel incat, pentru a evita riscul de a avea un Guvern politic si un partid independent, presedintele prefera un Guvern cu independenti si un partid controlat politic.
De ce nu doreste PD aceasta propunere? Intai pentru ca PD e contaminat de sindromul sinucigas PNTcd si vrea sa piara pre limba lui. Vocatia sinucigasa de-a dreptul japoneza a PD din ultima vreme face sa paleasca pana si faima zburatorilor kamikadze. Al doilea motiv e ca PD doreste sa moara frumos, adica bogat, cu buzunarele doldora, si prezenta unui independent ar putea sa-i strice socoteala.
Inca ceva. Pasiunea din ultima vreme a lui Traian Basescu pentru recrutii de la Banca Nationala nu e de bun augur pentru aceasta institutie. De bine de rau, cu toate ponoasele pe care le-am tras de pe urma Bancii Nationale, in anii 1990 – 1999, aceasta institutie a ramas, cat de cat, teafara. Oficialii BNR sunt nepregatiti pentru accidentatul relief guvernamental, nu au nici o sustinere politica din partea nimanui, nu au exercitiul negocierilor politice, al disputelor cu sindicatele si al malaxorului presei. Amintiti-va de prestatia induiosatoare a lui Lucian Croitoru, candidatul. Eu recomand lui Traian Basescu sa lase Banca Nationala in pace si sa-si indrepte pasiunile distrugatoare catre alte orizonturi.
Ce facem noi in aceasta situatie? Intai de toate, nu cadem in capcana disputelor nesfarsite despre acest casting de prim-ministri. Noi nu vom accepta nici o propunere de prim-ministru venita din partea lui Traian Basescu. Orice formula bazata pe actuala majoritate va fi contaminata de aceleasi naravuri. Nu poti rasadi in curte un corcodus cu speranta ca va face mere ionatane. Corcodusul, fatalmente, naste corcoduse.
PNL isi asuma guvernarea asa cum a facut-o si in toamna lui 2009. In noua formula, PNL exprima, in orice consultari politice, un punct de vedere comun cu partenerii sai. UDMR a declarat ca nu poate fi la guvernare si vota, in acelasi timp impotriva guvernarii. Ei bine, in situatia in care Boc demisioneaza, UDMR nu mai este tinut raspunzator de o asemenea fagaduiala si poate veni alaturi de noi.
Un lucru este cert. Declaratiile lui Traian Basescu de zilele acestea, congresul care se apropie, situatia tot mai fragila a majoritatii din Parlament sunt tot atatea semnale ale agoniei politice a Partidului Democrat. Cu cat mai scurta agonia, tarii cu atat mai bine.
sursa:
Radu Zlati 
Comentarii recente