Vă amintiți de zicala “Acum suntem cu toții keynesieni”? Umair Haque o parafrazează pe blogul Harvard Business Review (pont Lucian Botea) afirmând “Acum lucrăm cu toți la Enron”. Cum, nu suntem în “noua economie”, în “economia cunoașterii” sau mai știu ce ce alte parascovenii? Se pare că nu. Cam trist dar cred că e adevărat.
So here’s a question. Is the global economy going Enron? Just like Enron, does it systematically and chronically overstate real benefits (consider just how vanishingly little “profit” reflects trust, happiness, joy, delight, inspiration, passion, wisdom, or a sense of meaning) and understate real costs (like damage to nature, the future, communities, society, or human achievement itself)? And is that, perhaps, the prime mover of what both Tyler Cowen and I have termed a Great Stagnation?
În opinia autorului, enronizarea societății distorsionează stimulentele indivizilor – de exemplu, stimulentul de a inova (ceea ce, apropos, explică graficul din articolul meu anterior). Enronia este incapabilă să creeze locuri de muncă (rata șomajului este la nivel istoric record în multe țări dezvoltate), orice “creștere economică” este construită pe datorii enorme și, în cele din urmă, este sortită unui megafailure.
Am doua observatii:
1) Aceasta “enronizare” ar fi fost imposibila fără tocirea simțului spiritual, fără desconsiderarea perspectivei à la long (de aici vine căutarea profitului pe termen scurt, satisfacerea pasiunilor și a intereselor de moment – “după noi, potopul”), fără pierderea altruismului ș.a.
2) Ca să fim corecți, această degenerare morală nu duce la sărăcirea – stagnarea tuturor (The Great Stagnation, cum zice Tyler Cowen), ci la sărăcirea unora (multora) în beneficiul altora (puțini) – cel puțin în primă fază, dar care poate dura decenii, după care urmează într-adevăr sărăcirea tuturor (în momentul în care ulii mănâncă suficient de mulți porumbei încât ajung să moară ei inșiși de foame – atunci când chiar se poate spune că “nu mai este nimic de furat în țara asta”). Neînțelegerea acestui fapt este destul de dăunătoare, aș zice, pentru că ne dezactivează busola cu ajutorul căreia deosebim “baieții răi” de cei “buni” – vreau să spun că nu toată lumea e în egală măsură vinovată pentru “enronizarea” societății, ba unii pot fi chiar total inocenți, deci cu atât mai responsabili sunt cei care urmaresc dinadins perpetuarea… economiei iluziei.
sursa: Logica Economica
Radu Zlati 
Comentarii recente