Evenimentul politic cel mai aşteptat al sfârşitului de săptămână este congresul UDMR. Atât puterea, cât şi opoziţia privesc cu interes şi oarecare speranţă în direcţia formaţiunii care a excelat pe scena politică românească prin potenţialul său de coaliţie, dar şi de şantaj, neegalat de niciun alt actor politic.
De UDMR s-au ataşat nişte mize, care, de fapt, nu sunt ale Uniunii în sine, ci au fost fixate – din motive tactice sau politice – de ceilalţi participanţi la procesul politic. Astfel, Traian Băsescu a pasat mingea în curtea partenerilor maghiari, amânând dezbaterea despre schimbarea lui Emil Boc până după acest congres. Iar pentru USL, UDMR rămâne opţiunea cea mai onorabilă în vederea formării unei noi majorităţi. Presiunea din toate părţile asupra UDMR va fi foarte mare, iar reuniunea maghiarilor îi va aduce laolaltă pe mulţi dintre liderii politici din România.
Mizele UDMR sunt însă altele: rămânerea la putere, echivalentă cu acces la resurse de toate felurile şi obţinerea unor garanţii asiguratorii care să ferească Uniunea de un eşec electoral şi să-i faciliteze accesul în Parlament (şi mai departe într-o coaliţie de guvernare) post-2012. Cu ce prim-ministru şi în ce componenţă a executivului, sunt întrebări care rămân deschise. Pe lângă acestea, sunt şi o serie de mize interne, legate de structură, organizare, distribuţie a puterii.
În plus, pentru prima dată în istoria sa, UDMR are de gestionat obstacole în interiorul comunităţii maghiare, iar intrarea ei în Parlament este deja pusă sub semnul întrebării, în condiţiile în care în sondajele de opinie este cotată undeva la 3%. Sigur, Uniunea s-a trezit la 3% şi datorită faptului că a girat şi legitimat politica falimentară a cabinetului Boc, din care cu onor face parte. Tăierile de salarii şi scăderea nivelul de trai n-au ţinut cont de apartenenţa etnică. Şi nici învăţarea istoriei în limba maghiară n-a ţinut de foame. Sunt convinsă că există grupuri din UDMR nemulţumite de politica guvernului şi de actuala configuraţie, care ar prefera o alianţă cu USL, dovadă gestul celor de la Bihor.
Depinde ce anume primează în ansamblu şi dacă mecanismul de acţiune porneşte de la identificarea partnerului celui mai dezirabil pentru a negocia apoi cu acesta condiţiile UDMR sau de la aceste condiţii către formaţiunile dispuse să le satisfacă în cel mai înalt grad, indiferente care sunt ele.
În ce priveşte desfăşurarea congresului din week-end, el va fi cu siguranţă interesant şi va avea consecinţe importante pentru UDMR şi indirect pentru scena politică. Dar el nu va oferi răspunsuri definitive. Congresul UDMR din perspectiva UDMR nu este nici despre primul-ministru, nici despre ieşirea sau nu de la guvernare. Ce poate oferi congresul UDMR din aceste puncte de vedere este un semnal sau, prin noua conducere aleasă, ipoteza unui anumit tip de orientare. În funcţie de cine iese sau nu, scenariul apropierii de USL devine unul posibil sau puţin probabil.
Îmi permit aici o doză de precauţie, nu pentru că n-aş crede în posibilitatea unei schimbări de abordare în cazul UDMR, ci pentru că aceasta ar fi doar începutul unui proces, care conţine încă multe necunoscute…Aşa că şi aşteptările ar trebui dozate pe măsură…
sursa: Iulia Huiu
Radu Zlati 
Comentarii recente