Pentru că Regina și jocul de șah au făcut ceva vâlvă în ultima perioadă în mass-media autohtonă, nu e lipsită de interes o scurtă incursiune în istoria acestui joc milenar. Și doar apoi făcute comparațiile cu ceea ce se întâmplă acum în politica autohtonă. Și în Scandalul Vămilor.
De la chaturanga la Șahul Reginei
O primă variantă a șahului este considerată a fi ”chaturanga” (”patru divizii” în sanscrită), apărută în timpul Imperiului Gupta, în India. Cele ”patru divizii” erau cele de infanterie, cavalerie, elefanți și care de luptă. Echivalentul pionilor, cailor, nebunilor și turnurilor din actualul joc de șah. Chatrang (și mai apoi shatranj) este atestat documentar însă în secolul al VI-lea, în Persia, maurii fiind cei care l-au adus și pe Bătrânul Continent (mai întâi în Peninsula Iberică și de aici mai departe pe întreg continentul).
În Europa, regulile jocului se schimbă treptat, la forma actuală ajungându-se în jurul secolelor XIV-XV. Cea mai importantă modificare este apariția reginei, cea mai puternică piesă de pe tablă, care însumează puterile (mutările) turei și nebunului. Motiv pentru care, variantei moderne de șah i se mai spune și Șahul Reginei.
Un prim amănunt simbolic, care merită subliniat: cu toată frumusețea lor, regulile șahului modern sunt reguli medievale, specifice relațiilor de tip feudal (reguli pe care jocul le copiază). Scandalul Vămilor, modul de organizare al rețelei mai exact, reprezintă astfel, simbolic, stadiul în care se află statul român (cu altă ocazie am arătat că și modul de organizare al partidelor politice autohtone se raportează la aceleași reguli, cu vasali și seniori, în care vasalul își prezintă omagiile seniorului, îi plătește tributul și primește, în schimb, protecția, la nevoie protecția armată, din partea acestuia).
Sacrificarea reginei
Datorită importanței sale, mult timp specialiștii și teoreticienii șahului au afirmat că ”regina nu se sacrifică”. Pierderea reginei echivalează, de cele mai multe ori, și cu pierderea jocului. Prin excepție, în cazul ”matului sufocat”, la final de joc, s-a admis sacrificiul reginei. Cel care a dinamitat aceste teorii a fost însă marele campion american Bobby Fischer. În 1956, la doar 13 ani, Fischer l-a învins cu piesele negre pe marele maestru internațional Robert Byrne, după ce în prima parte a jocului și-a sacrificat regina. Ulterior, confruntarea a rămas în istoria șahului sub denumirea de ”Partida Secolului”.
În ciuda acestor exemple, sacrificarea reginei reprezintă, totuși, o excepție de mare rafinament. Întâlnită doar pe final de joc ori doar în cazul unor jucători de geniu. Ceea ce, după cum vom vedea, nu are aplicabilitate în actualul Scandal al Vămilor.
”Reginele” sindicale și ”Regina” Sorin Blejnar
După izbucnirea Scandalului Vămilor în România, au apărut informațiile legate de organizarea de tip joc de șah a rețelei mafiote din domeniu. România, în special diplomația externă, avea nevoie de un sacrificiu pentru a reintra în discuțiile legate de Spațiul Schengen. Pe lângă rațiunile de necesitate economică și politică, curățenia din vămi reprezenta și exercițiul de imagine ideal în acest scop. Doar că, după începerea arestărilor, opinia publică și-a îndreptat atenția spre Vasile Blaga. Chiar dacă este un oponent (intern) al lui Traian Băsescu, căderea lui Vasile Blaga ar avea repercusiuni asupra întregii imagini a PDL. Drept pentru care, în față au fost scoși, inițial, liderii sindicali și, zilele trecute, șeful ANAF, Sorin Blejnar.
Urmărind logica șahului, nici liderii sindicali și nici Sorin Blejnar nu pot fi ”regine”. Nici măcar ”ture” – într-un final de partidă de șah, regina și tura sunt singurele piese care, împreună cu regele, pot da mat SINGURE regelui advers. Ori, e evident, că nici liderii sindicali și nici șeful ANAF nu au o asemenea putere (să dea mat singure, doar împreună cu regele, adversarului).
Mai mult, cum spuneam, sacrificarea reginei este o excepție. Fie tragi de timp, amânând un mat iminent, fie ai soluția finală pentru a-i da tu mat adversarului. În cazul liderilor sindicali nici măcar nu se pune problema vreunui sacrificiu. După declarațiile șefului Vămii Ploiești și a fostei șefe a Vămii Ploiești, care îl indică pe Sorin Blejnar printre beneficiarii mitelor date, Marius Spânu și Sulfina Barbu (ambii de la PDL) au solicitat demiterea șefului ANAF. Lejeritatea cu care au făcut acest lucru este semnul clar că Sorin Blejnar NU este Regina.
Că Traian Băsescu și reprezentanții PDL vor să lase impresia că fie liderii sindicali, fie șeful ANAF ar fi Regina, este o altă poveste. Pe care naivii nu au decât să o creadă. Departe de a-i considera inocenți, liderii sindicali și șeful ANAF au cel mult anvergura unor cai sau nebuni. Pentru ture, regină și rege, trebuie însă ca investigațiile să meargă mai departe.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente