Pentru că articolul „Cadavrul răsturnat. Vechea dreaptă românească la răscruce” a provocat două reacţii ad personam, din partea a doi intelectuali, unul marxist, celălalt paleoconservator, simt nevoia să revin cu un articol mai tranşant.
1. Nu cred că România are o alternativă în afara democraţiei occidentale, care, cu toate păcatele ei, este cel mai mic rău dintre cele posibile.
La fel, credinţa în capacitatea României de a îşi construi singură o a treia cale, independentă de influenţa marilor puteri, este o prostie politică ce ar trebui să devină dureroasă înainte de a avea consecinţe publice şi nu după aceea.
2. Cred că şansa politică a României este un regim politic de dreapta, clar, ferm, coerent cu el însuşi, capabil să spună un nu hotărât oricui îndrăzneşte să propună politici ce încalcă principiul inalienabil al libertăţii personale.
3. Singurul sistem economic capabil să asigure libertatea individuală şi prosperitate este sistemul economic capitalist. Orice iluzie corporatistă, cooperatistă, distributistă, încurajează creşterea puterii colectivului şi a statului în detrimentul libertăţii individuale. Iar acest lucru pe termen lung nu poate fi decât nociv.
4. Foarte nocive sunt toate viziunile politice paseiste şi păşuniste care încearcă să găsească în istoria politică a României, răspunsuri pentru problemele de astăzi. România secolului XXI nu are nimic în comun cu România secolului XIX (când această ţară abia se construia) şi nici cu Europa perioadei interbelice, când iluziile ideologice şi obsesiile totalitare făceau ca neîncrederea în democraţie să fie periculos de mare.
Unicul partid politic din România care poate să îşi valorifice parţial moştenirea istorică este Partidul Naţional Liberal.
5. Paleonconservatorismul românesc (tradiţia politică conservatoare din perioada interbelică) este de stânga, dominat de mentalitatea revoluţionară şi de progresism, fiind insensibil faţă de valorile democraţiei şi liberalismului clasic.
6. Nicio societate care doreşte să joace un rol important în viaţa (politică, culturală, economică) a lumii nu poate să se întemeieze pe o civilizaţie rurală, complăcută în sărăcie şi ignoranţă. Nu există civilizaţii rurale care să poată oferi ceva umanităţii.
7. Biserica trebuie separată de stat fără să fie însă separată religia de societate. Societatea noastră nu poate supravieţui identitar fără valorile creştine, dar este imperativ necesar, în schimb, să evităm asocierea statului cu o Biserică precum cea Ortodoxă, deocamdată incapabilă să îşi asume rolul de partener egal al statului, de actor principal al societăţii civile. Sunt sigur că după un divorţ dur dintre BOR şi stat, Biserica se va putea regândi social într-o formulă mult mai sănătoasă decât surogatul slavo-bizantin ce presupune acceptarea şi slujirea statului de către Biserică.
8. Creştin-democraţia este o mare şi periculoasă iluzie pentru români atâta timp cât BOR nu este un actor social sănătos. Mai mult chiar, asocierea creştin-democraţiei cu centrul-dreapta, este o glumă intelectuală proastă, care denotă lipsa de informare a celor care o fac.
9. Dreapta românească trebuie să scape de minciuna societăţii române ca societate creştină. Deşi poporul român este bisericos, categoric el nu este creştin. În 50 de ani, în care mai bine de jumătate avortul a fost limitat (nu interzis- Ceauşescu nu a interzis avortul), românii, conform unor statistici oficiale au ucis înainte de naştere peste 22 de milioane de copii.
Nicio temă creştină nu se bucură de popularitate în dezbaterea politică. Electoratul român a votat ca preşedinte “de dreapta” un personaj care a favorizat propaganda homosexuală, a încurajat-o direct sau indirect (fie şi prin susţinerea ca model de politician, a Monicăi Macovei). Acest fapt nu poate fi legat de “moştenirea comunistă” această lipsă de sensibilitate a electoratului românesc faţă de temele creştin-morale fiind evidentă de când există concurenţă electorală în România.
10. Pericolul real pentru Dreapta românească în acest moment este reprezentat de puternica ofensivă a stângii occidentale, cu temele sale agresiv liberticide: relativismul cultural şi moral, noua toleranţă, multiculturalism, corectitudine politică, discriminare pozitivă şi descurajarea condamnării ferme a totalitarismului comunist.
11. Totalitarismul trebuie condamnat cu fermitate: fie că vorbim de totalitarismul de stânga sau de cel “de dreapta”, ca fiind copiii mentalităţii revoluţionare, utopiilor şi progresismului, boli împotriva cărora Dreapta autentică a luptat din totdeauna.
Cred cu tărie că viitorul aparţine unei Drepte româneşti coerente cu ea însăşi şi cu tradiţia, ataşată de valorile creştine, de valorile liberalismului clasic, care crede în economia de piaţă şi care încurajează libertatea şi iniţiativa privată. Cred că o astfel de Dreaptă poate trezi la realitate şi dreapta europeană ca şi cea rusească.
sursa: Noul Conservatorism
Radu Zlati 
Comentarii recente