Costi Rogozanu: Cum se prăbuşeşte multiculturalismul înainte să-l avem

O dezbatere care trece observată pe la noi este aceea despre eşecul multiculturalismului anunţat ferm acum cîteva luni de Merkel, urmată de Cameron şi de alţii. Tonul s-a schimbat brusc şi în multe alte zone publice. Alex Cistelecan scrie un text foarte bun despre multiculturalism ca o formă care n-a apucat să ajungă în Est. Estul a fost pionier în criticarea oricărei forme de corectitudini politice, înainte să adopte vreo formă fragilă măcar de politeţe publică, oficială. Am adoptat fără crîcnire logica economică, logica diplomatică impusă de ei, dar n-am acceptat niciodată logica multiculturalismului. Între timp eşuează şi este cu atît mai bine pentru noi: nu ne-am mai pierdut timpul. Cistelecan:

Episodul francez este extrem de relevant pentru modul în care despărțirea de multiculturalism are loc în vestul continentului: de bine de rău, principiile liberale dictează aici o ipocrizie structurală, în care multiculturalismul poate fi abandonat la nivel practic doar cu condiția respectării sale la nivel de declarații. Afirmațiile primarului Romei, Gianni Alemanno, de după recentul incendiu din tabăra de nomazi de pe via Appia, conform cărora, dacă n-ar fi fost hățișul de reglementări birocratice, el ar fi rezolvat demult problema romilor, merg cam în aceeași direcție: sub incidența aceleiași ipocrizii necesare, puterea nu se mai poate afișa aici decât iremediabil scindată. Scindată pe mai multe axe: fie, ca Angela Merkel, dureros scindată între un set de principii liberale și multiculturaliste nobile, și o realitate care, din păcate, le face pe acestea desuete și inutilizabile, în ideea că am vrea noi să fim toleranți, dar realitatea ne obligă să fim, evident, realiști; fie, precum autoritățile franceze și romane, scindate între două tipuri de destinatari, care-i obligă ca, pe de o parte, să facă cu mâna către forurile continentale și comunitatea internațională a utilizatorilor de Facebook, asigurându-i că joacă după regulile lor liberale, iar pe de altă parte, să facă cu ochiul propriului electorat de dreapta, dându-i de înțeles că dacă n-ar fi bariera birocratică de principii multi-culti pe care le-o impun cei de mai sus, demult și-ar fi îndeplinit mandatul pentru care au fost, în fond, aleși. Pe cât sunt de instabile această scindare și această ipocrizie, pe atât sunt ele, cel puțin pe termen scurt, de prețioase: de bine de rău, aparențele înșelătoare au încă o eficiență a lor. Demascând ipocrizia elitei europene, poate n-ar trebui să ne grăbim să o înlocuim cu mai multă sinceritate. De când cu rondele cetățenești, carabinierii ne sunt, parcă, prieteni. (textul integral pe criticatac.ro sau protokoll.ro)

Despre formalizarea multiculturalismului pînă la ipocrizie totală, despre rădăcinile “lasă-mă să te las”,  un text al lui Zizek. Pericolul este însă să nu înţelegem că aşa cum la noi a fost criticat înainte să apară, acum riscăm să dansăm pe mormîntul unui mort care nu există.

Nu sunt oare guvernele noastre animate de aceeaşi atitudine, atunci când pun problema „ameninţării imigraţioniste”? După o justă respingere a populismului rasist, declarat ca „nerezonabil” pentru standardele noastre democratice, acestea autorizează acum măsuri de protecţie care sunt „rezonabil” rasiste. Sau, după cum ar spune aceşti brasillachişti contemporani, din care mulţi sunt chiar social-democraţi: „Ne permitem să aplaudăm sportivii africani sau est-europeni, doctorii asiatici, programatorii indieni. Nu vrem să omorâm pe nimeni, nu o să organizăm un pogrom. Dar considerăm, de asemenea, că cea mai bună modalitate de a împiedica măsurile violente, niciodată previzibile, de apărare împotriva imigrării,  este aceea de a practica anti-imigraţionismul rezonabil”.

Perspectiva detoxifierii de aproape, indică o trecere clară de la barbarie la barbaria cu faţă umană. Dezvăluie regresia de la iubirea creştinească a aproapelui, la favorizarea păgână a propriului trib, în defavoarea unei Alterităţi barbare. Şi deşi este prezentată ca apărare a valorilor creştine, reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa moştenirii Creştinismului.

sursa: VoxPublica

Etichete:,

Comentariile nu sunt permise.