Așa cum ne așteptam, Consiliul PDL n-a însemnat altceva decât o poziționarea a grupărilor și o testare a pulsului delegaților. Tripleta BVB s-a asigurat că are suficientă forță ca să lupte cu Băsescu, reformiștii s-au convins că handicapul lor, acela de a nu fi câștigat o competiție uninominală, atârnă greu, iar credinciosul Boc s-a convins că poporul nu-l vrea dus de la Guvern. Și mai este Udrea, care, poate mai clar ca niciodată, a părut că nu-și mai găsește locul în PDL.
Dincolo de schimburile de replici între talibani și reformiști, cu metaforele aferente, semnalul pentru gruparea Preda-Macovei-Voinescu a fost unul ferm: pedeliștii nu pot accepta lecții de la niște oameni care n-au câștigat pe cont propriu nicio bătălie electorală. Poziționarea Elenei Băsescu în spatele reformiștilor, ca semn al unei binecuvântări de la Cotroceni, n-a avut absolut niciun efect.
Interesantă este atitudinea lui Traian Răzvan Ungureanu, un personaj inclus mereu de Băsescu în grupul reformiștilor, dar care azi s-a delimitat de Macovei și Preda, având un discurs echilibrat și lipsit de mize personale.
De cealaltă parte, tripleta BVB s-a remarcat la Consiliu mai degrabă prin agresivitate și atacuri sub centură, decât prin mesaje cu conținut. Blaga și Berceanu au reușit însă performanța de a mobiliza suflarea pedelistă, altfel detașată de eveniment. De subliniat că, pe lângă Oltean, cunoscut ca apropiat al tripletei, și Boureanu s-a tranformat într-o voce puternică a vechii gărzi.
Boc în schimb a părut cumva în afara tuturor jocurilor interne, deși numele lui a fost pronunțat de mai multe ori. S-a mulțumit să primească aplauze pentru eterna performanță de a scoate România din criză, a susținut un discurs redundant, a dat semnalul că va rămâne la Palatul Victoria încă cel puțin pentru câteva luni, dar despre situația internă a formațiunii pe care o conduce n-a spus nici pâs.
Supriza Consiliului a fost însă Elena Udrea. Dacă de Boc ai putea spune că așteaptă încă plicul cu viitorul său în PDL, Udrea a primit deja lovitura decăderii sale. A fost nu doar absentă, dar și ignorată. Altădată eroină a partidului, acum de abia a fost aplaudată slab și scurt la finalul unul discurs în care n-a spus nimic, în afară de referi la “providențialul” Băsescu și presa ostilă- o obsesie băsesciană agasantă pentru toți, inclusiv pentru delegați.
Din peisaj a lipsit Teodor Baconschi. Prezent în sală, alături de amicul Funeriu, am fi așteptat poate ca și el să vrea să ia pulsul sălii, date fiind pretențiile sale la conducerea PDL. E posibil însă ca lovituri încasate de reformiști să-i fi tăiat elanul.
Dacă am trage o linie acum, talerul ar înclina spre Blaga drept viitor președinte al PDL. Mai sunt însă două luni și, după cum se întrevede, vor fi depuse mai multe moțiuni. Așa că, după modelul „niciodată să nu spui niciodată”, în PDL pot urma reveniri spectaculoase.
sursa: ImpactNews
Radu Zlati 
Comentarii recente