Se pare ca tipul (Obi-wan-kenobi) din imagine facea urarea asta.
Dar sa ne intoarcem la forta G. Pentru a propulsa un obiect in spatiu este nevoie de o acceleratie uniforma de 1g (9,8m/s2). Viteza de evadare din campul gravitational (fara propulsie) este de 11,2km/s. Pentru a trimite o racheta in spatiu e nevoie de: masa de reactie si energie. Scopul oricarui sistem de propulsie este de a crea un impuls. Impulsul este cantitatea de schimbare a fortei motrice (“momentum”, m*v, produsul intre masa si viteza). Cele mai multe motoare de racheta produc o masa de reactie sub forma unui gaz incandescent. Aceasta masa de reactie propulseaza masa rachetei in spatiu (ca in poza de mai jos).
Masa de reactie este purtata tot timpul de racheta pana se consuma complet. Ea adauga la masa total a obiectului propulsat. De obicei, pentru o masa de reactie mare e nevoie de o energie mai mica pentru propulsie. Pentru a trimite in spatiu o racheta de 10 tone cu combustibil solid e nevoie de 160 tonede combustibil solid si o energie de 95GJ. Aceeasi nava cu un motor bazat pe accelerare de ioni are nevoie de 0,6 tone de combustibil, dar o energie de 775 GJ. Daca pentru un motor de al doilea tip poti ajunge la Luna intr-un an, cu primul tip de motor poti sa parcurgi aceeasi distanta in cateva zile.
Inevitabil, asupra unui obiect care este accelerat foarte puternic apare o forta G. Asupra unei nave la lansare si la reintrarea in atmosfera se exercita o forta 3g. Asupra unui Bugatti Veyron care ajunge la 100km/h in 2,4 secunde actioneaza o forta de 1,5g. Asupra unei masini de formula 1 care intra intr-o curba laterala actioneaza o forta de 5-6g. Asupra unui pilot de avion de lupta 9-12g. Asupra unor supravietuitori in accidente de masina expusi la socuri de scurta durata actioneaza o forta >100g.
Imaginea de mai sus ne arata efectele asupra corpului a unei forte G de magnitudine mare. Toleranta oamenilor la actiunea fortei G depinde de marimea fortei, de timpul de expunere, directia de actiune, locatia asupra careia actioneaza si pozitia corpului. O forta de 16g care actioneaza asupra corpului timp deun minut poate fi fatala. Fortele G pot actiona vertical sau perpendicular pe coloana vertebrala. Corpul oamenilor poate reactiona mai bine la forte G orizontale decat la cele verticale. Un om obisnuit poate suporta o forta ascendenta de 5g inainte sa isi piarda cunostinta si o forta descendenta de -3g (cand tot sangele se duce in cap). Pilotii sunt antrenati sa suporte forte de pana la 8-9g.
PDL se afla acum in repaus, undeva la 15% si ar trebui sa se ridice undeva la 30% (de unde a coborat). Pentru asta e nevoie de o energie care sa il propulseze. E nevoie de o accelerare care sa invinga inertia si masa mare acumulata. Timpul necesar pentru a atinge 30% este de un an, adica pana la alegerile locale. Acceleratia necesara fiind foarte mare pentru a dubla scorul, inseamna ca vom avea o forta G foarte puternica ce va actiona asupra organizatiei in ansamblu si asupra membrilor sai. Si nu toti vor supravietui. Dar e important ca naveta sa reziste actiunii fortei G.
Una din propuneri de atingere a acceleratiei necesare pentru a iesi din “butoiul gravitational”, avand in vedere timpul scurt ramas, dar si cantitatea de combustibil de care e nevoie pentru a genera masa de reactie, este de a injumatati greutatea navetei. Mai pe scurt, sunt unii pasageri care cantaresc mai greu (trag nava in jos), altii sunt mai usori. Daca aruncam peste bord pe cei grei atunci putem ajunge la o greutate optima care sa lanseze partidul pe orbita, in conditiile unui combustibil destul de primitiv si a unei cantitati de energie relativ mica. Ce te faci insa daca printre “grasani” se afla si pilotii?
Energia necesara pentru a crea combustia si, deci, pentru a face conversia in energie cinetica (electorala) este mica deoarece PDL si-a asumat masuri de austeritate, prin definitie nepopulare. Combustibilul este un amestec de valori si fapte asociate valorilor. Aici cantitatile sunt nelimitate.
O alta optiune este sa folosesti un combustibil in cantitati limitate, banii, de exemplu, dar, pentru a-l aprinde, trebuie sa generezi o energie uriasa si nici nu ai garantia ca atinge altitudinea propusa in timpul ramas.
O optiune posibila este sa generezi o acceleratie uriasa initiala care sa fie asociata cu forte G imense. Apoi acceleratia trebuie scazuta treptat, dar nava continua sa se ridice, pentru ca, intre timp, forta G a selectat doar pasagerii rezistenti si deci, sa zicem, masa vehiculului s-a injumatatit. Intrebarea ramane cine sunt pasagerii rezistenti la forte G ascendente. Sunt ei capabili sa conduca naveta odata ce a ajuns pe orbita? Sau sunt dintre cei mai dotati sa reziste oricaror intemperii? Mai vigurosi, dar nu neaparat abili in pilotarea navei.
In orice caz, la lansare e nevoie de o oarecare stabilite atmosferica. Greu de crezut ca poti lansa o naveta in timpul unui uragan sau chiar in timpul unei furtuni mai mici. Daca actuala criza se potoleste si se creaza conditii economice stabile, atunci poate decola. O atmosfera stabila insa nu garanteaza desprinderea de sol. Nici macar daca ar bate un vant vertical ascendent nu cred ca nava s-ar putea ridica foarte mult.
Dezbaterea de la ultimul CNC ar fi putut fi o cantitate suficienta de combustibil pentru a genera impulsul de propulsare. Dar nu a fost. Si nu a fost pentru ca pilotii si comandamentul au discutat prea mult despre modul in care poate fi lansata naveta si nu despre principiile care stau la baza acestei lansari. Principiile sunt adevaratul combustibil si ele trebuie sa intre in consonanta cu energia, disponibila inca, intr-un segment important al societatii pentru a se produce aprinderea si apoi masa de reactie care sa ridice partidul.
Am spus acest lucru inca de anul trecut cand incepusera dezbaterile despre statut. Statutul reprezinta pana la urma un set de reguli de urmat. Dar aceste reguli decurg din niste principii si valori pe care partidul si le asuma.
Discutia de la CNC s-a concentrat pe chestiuni irelevante. Iar confruntarea intre cele doua grupuri a devenit brusc lipsita de miza sau deturnata spre mize false, mai degraba jocuri de putere si influenta. Tema a fost: trebuie sa fie suspendati din partid cei care sunt trimisi in judecata sau nu?
Argumentele sustinatorilor uneia sau alteia dintre pozitii au apelat prea putin la principii si valori. Cei care au respins regula suspendarii au invocat numarul mare de membri cu greutate (primari, parlamentari) care ar avea de suferit de pe urma unei asemenea sanctiuni. Sustinatorii suspendarii au invocat argumente de imagine. Pentru a fi credibili trebuie sa fim reprezentati de oameni credibili.
S-a vorbit totusi prea putin despre prezumtia de nevinovatie. Este un principiu al statului de drept dar, mai mult decat atat, este o valoare in care oamenii pot crede sau nu. In esenta acest principiu ne spune ca nici un om nu poate fi considerat vinovat pana cand o instanta de judecata nu il declara vinovat. Doamna Macovei spune ca respecta acest principiu, dar aduce un argument care tine de imagine. Adica noi nu condamnam omul asupra caruia pluteste o suspiciune, dar il suspendam pana isi rezolva problema in justitie, asa incat cei din afara organizatiei sa nu spuna ca suntem toti niste corupti.
Trebuie spus insa ca suspendarea este o sanctiune. Suspendarea din partid inseamna sa retrag cuiva unele drepturi: de exemplu, dreptul de a candida la o functiedin partea PDL. In fond, doamna Macovei propune, nu o constrangere, ci un contract pe care fiecare il poate semna sau nu. Daca vrei sa faci parte din PD-L trebuie sa te feresti de justitie. E clar ca o asemenea sanctiune incalca un principiu care ar trebui sa fie acceptat de societate: prezumptia de nevinovatie, din moment ce un om care este judecat este deja sanctionat de organizatia din care face parte pentru ca este judecat. Dar aici nu ar fi o problema. Constitutia consfinteste si dreptul de a-ti intemeia o familie. Nu inseamna ca manastirea iti incalca acest drept din moment ce ai mers de buna voie acolo si ti-ai asumat celibatul. Doar ca manastirea nu isi poate asuma familia ca o valoare suprema.
Totusi, o asemenea suspendare automata ridica multe probleme. Ce te faci cu oamenii trimisi in justitie si linsati mediatic? La noi media nu respecta niciodata prezumtia de nevinovatie, ceea ce nu e sanctionabil – fiecare e liber sa creada ce vrea. Acei oameni au o problema de imagine majora, dar nu din cauza cantitatii de vinovatie, ci din cauza unei expuneri mediatice uriase. Ce te faci cu oamenii care sunt corupti in functia publica, dar isi platesc linistea mediatica si reusesc sa scape si de mana lunga a justitiei? Ei nu sunt suspendati.
In esenta, mi-e teama ca doamna Macovei propune o cosmetizare si un contract supra-inclusiv. Adica mai bine sa pedepsim nevinovati, decat sa aiba de suferit organizatia. Ideea de a crea o comisie de integritate care sa judece de la caz la caz – evident, daca asta nu se transforma intr-o negociere politica interna- mi se pare mult mai potrivita pentru tratarea cazurilor care afecteaza imaginea partidului. Ramane in discutie cum faci ca in aceasta comisie sa participe oameni fara mize politice interne. Si care sa judece strict cazul si modul in care acest caz poate afecta imaginea partidului.
Dar daca e vorba de o comisie care sa analizeze de la caz la caz, atunci aceasta comisie trebuie sa isi stabileasca criterii de imagine, pentru ca judeca prejudiciile de imagine, si nu criterii care nu sunt independente de vinovatia sau nevinovatia cuiva. Or, trimiterea in judecata nu poate fi un asemenea criteriu.
In noul statut al PD-L au fost introduse multe alte prevederi pozitive care se refera la calitatea de membru. Partidul nu le-a scos in evidenta. Poate ca nici nu era necesar. In fond, ele nu au stranit discutii aprinse, precum chestiunea suspendarii celor trimisi in judecata. Dar, repet, dezbaterea s-a dus pe coordonate false. Unii au incercat sa isi arate muschii, altii au incercat sa arate cat de incapatanati pot fi. In esenta dezbaterea prevederii buclucase nu trebuia izolata de dezbaterea contextului. Cum functioneaza justitia din Romania? Cum functioneaza media din Romania? Si daca ar fi inceput de la principii si valori ar fi fost cu mult mai utila.
De altfel, partidul ignora o carte foarte importanta scrisa de Costel Stavarache despre pozitiile PPE fata de o serie de chestiuni fundamentale in societate: libertate, familie, justitie sociala, euthanasie, etc. E o carte despre valori si principii care orienteaza actiunea politica a popularilor europeni. O asemenea carte, transformata in brosura, scrisa concis si pe intelesul tuturor, ar folosi foarte mult dezbaterii din partid.
Cred ca problema cea mai serioasa cu care se confrunta, nu PDL, ci toate partidele aflate la putere care au suferit o puternica erodare la guvernare este cu totul alta decat aplicarea unor sanctiuni excesive membrilor care au probleme de imagine.
Imaginea cea mai proasta o creaza clientela, cuplata de cele mai multe ori cu incompetenta. Orice partid la guvernare se confrunta cu aceasta acumulare de clientelism si incompetenta. N-a scapat nici PSD si nici PNL de aceasta problema atunci cand au condus tara. Acesta este adevaratul balast al partidului si, in realitate, el produce cele mai mari daune de imagine, pentru ca de multe ori se afla la interfata institutiilor cu cetateanul. Cazurile prezentate de televiziuni, care de multe ori sunt tratate si in cheia politica a patronilor, nu ar avea un mare efect, daca nu ar exista contacte directe ale cetateanului, la firul ierbii, cu clientelismul si incompetenta.
Oameni care nu au nici un fel de expertiza intr-un domeniu sau cu o reputatie proasta in comunitatile lor sunt pusi sa conduca institutii cu care cetatenii intra frecvent in contact. Si alegatorii nu inteleg ce ii recomanda pe asemenea oameni pentru functie decat apartenenta la organizatia politica. Acesti oameni servesc clienti apropiati de partid, lasa deschise robinetele banilor publici pentru un grup mic de initiati, sunt, de obicei, incapabili sa ia decizii importante in functiile lor si, de multe ori, sunt condusi de cei din subordine. Intr-o comunitate mica asemenea lucruri sunt de notorietate.Ei sunt tot timpul la marginea legii. Nu o incalca, dar nici nu o respecta in spiritul ei. Si pe ei scrie, ca vrea sau nu vrea cineva de la centru, PD-L.
O alta problema serioasa este legata de logica supravietuirii individuale. Ea apare in general cand partidele se afla in dificultate. Pentru ca exista si un slab atasament politic al membrilor (multi dintre ei venind din oportunism dupa alegeri), sunt foarte multi cei care pleaca de la presupozitia esecului si incearca sa isi amenajeze de pe acum o viata linistita dupa ce nu vor mai fi la putere. Asta inseamna pactizarea cu adversarul politic. Pe langa faptul ca il alimenteaza cu resurse, daca pozitia ii permite asta, mai grav este ca nu aplica politicile guvernului sau le aplica defectuos pentru a face pe plac celor care sunt acum in opozitie, dar ameninta ca vor veni la guvernare.
Mai periculosi sunt cei care predica solutii de salvare colectiva, dar in spatele lor se ascund intentii de amenajare a unor pozitii sigure de salvare individuala. Pericolul la acesti membri este ca trag dupa ei si alte structuri ale partidului si le arunca in aventuri aparent promitatoare, dar care se dovedesc extrem de amare dupa pierderea alegerilor. Unii dintre acestia participa si iau decizii referitoare la planul de actiune al partidului si cu greu se pot elibera de logica propriei supravietuirii.
Din aceasta cauza, daca e sa cerni intre membrii organizatiei, cred ca este mai util sa-i elimini din pozitii de decizie pe lupii imbracati in blana de miel, decat sa epurezi organizatia pe baza unor criterii de imagine. Mult mai daunatori pentru relansarea partidului sunt cei care nu cred in ea si actioneaza doar in interes individual, decat cei trimisi in fata instantelor. Degeaba dai jos 100 de grasi din naveta spatiala pentru a se desprinde de sol, daca un singur slabanog sta cu o mana pe dinamita si cealalta pe parasuta. Si mai zice ca e si pilot.
sursa: Contributors.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente