Domnul Dan Tapalaga imi trimite, amical cred, o racheta in curte dupa articolul pe care l-am publicat ieri. Ii dau o veste proasta. N-a explodat. A facut “fas”, dupa care a amutit. Dar a scos niste scantei foarte colorate, trebuie sa recunosc.
Imi propun sa ii raspund lui, dar si tuturor celor care au comentat, unii in acelasi spirit, pe forumul contributors.ro.
Inteleg ca marea controversa e legata de prezumtia de nevinovatie. Pai, sa vedem, domnule Tapalaga…
Este prezumtia de nevinovatie doar o simpla cerinta in interiorul sistemului judiciar?
O sa dau un citat din Curtea Suprema de Justitie din Canada despre importanta prezumtiei de nevinovatie (cu referire la cazul R.vs.Oakes):
“The presumption of innocence protects the fundamental liberty and human dignity of any and every person accused by the State of criminal conduct. An individual charged with a criminal offence faces grave social and personal consequences, including potential loss of physical liberty, subjection to social stigma and ostracism from the community, as well as other social, psychological and economic harms. In light of the gravity of these consequences, the presumption of innocence is crucial. It ensures that until the State proves an accused’s guilt beyond all reasonable doubt, he or she is innocent. This is essential in a society committed to fairness and social justice. The presumption of innocence confirms our faith in humankind; it reflects our belief that individuals are decent and law‑abiding members of the community until proven otherwise.”
Am subliniat ultima fraza tocmai pentru a ilustra faptul ca prezumtia de nevinovatie nu pare a fi o simpla norma judiciara, care asigura un proces echitabil si corect. Ea decurge din valori fundamentale si devine ea insasi o valoare pentru societate.
Poti sa crezi in ea sau sa nu crezi in ea. Spre deosebire de norme si legi care indeobste aduc sanctiuni din partea societatii, valorile sunt credinte adanc inradacinate despre ceea ce este bine sau rau, despre ceea ce e corect sau nu.
Nu poti sa contesti dreptul oricarei organizatii private, fie ca e partid, club de hochei, universitate, companie de a-si face propriile reguli. Acestea sunt asocieri libere intre indivizi care urmaresc un anumit scop. Indivizii intra in aceste asocieri de bunavoie cunoscand un set de reguli constitutive. De asemenea, e posibil ca, in timp, indivizii care faca parte dintr-o organizatie sa schimbe regulile. Schimbarea se face tot liber consimtit printr-o forma de democratie.
O sa exemplific de ce cred ca prezumtia de nevinovatie este o valoare fundamentala pentru o societate si nu doar un principiu de drept.
Sa presupunem ca un individ este acuzat de anumite fapte si intra in fazele obisnuite ale unui proces judiciar. La un moment dat este trimis de procuror in judecata, adica locul unde se administreaza probele, unde se argumenteaza, si de o parte, si de alta, vinovatia sau nevinovatia. Acel individ este membru intr-un partid politic. Regula spune ca acel membru trebuie suspendat pe perioada procesului. E o sanctiune in interiorul organizatiei. I se retrag anumite drepturi pe care le avea ca membru. In acelasi timp, respectiva persoana este membra a unui club sportiv. Clubul sportiv are in statut aceeasi regula si o aplica. Persoana nu mai poate participa la activitatile clubului. Persoana sta cu chirie si este membra a unei asociatii de locatari. Asociatia de locatari are aceeasi regula. Cei trimisi in judecata nu mai pot fi membri ai asociatiei de locatari. La limita, individul isi pierde locuinta. Persoana este in acelasi timp si profesor la universitate. Universitatea are aceeasi regula. Individul este suspendat de la catedra pe timpul procesului. S.a.m.d. Oricare din aceste organizatii are dreptul sa isi selecteze membrii dupa orice criteriu. Nu il poate contesta nimeni. Dar avem un individ care se afla intr-o faza procesuala, toata lumea ii spune ca e prezumat nevinovat pana la un verdict, dar toata lumea ii retrage drepturile derivate din asociere. Toate aceste retrageri sunt sanctiuni strict legate de faptul ca este inculpat. Cui i-ar place sa traiasca intr-o asemenea societate? Nu e foarte multa ipocrizie?
Daca oamenii nu ar crede in prezumtia de nevionovatie pana la un verdict definitiv dat de sistemul judiciar, atunci ce ii impiedica sa isi faca singuri dreptate? Adica sa pedepseasca ei insisi o persoana care se afla intr-un proces judiciar? Doar corecitia? Doar teama ca tu insati ai comite o infractiune daca pedepsesti pe cineva despre care crezi ca a comis o infractiune? Doar teama de sanctiune te impiedica sa actionezi pentru a pedepsi o asemenea persoana? Din acest punct de vedere credinta oamenilor in prezumtia de nevionovatie devin un pilon al ordinii sociale. Daca oamenii nu ar crede in nevinovatia unui inculpat pana la pronuntarea verdictului si nici nu ar avea incredere in sistemul judiciar, dar ar fi revoltati de incalcarea legii, atunci ar fi nevoie de o desfasurare de forte impresionanta pentru a-i impiedica sa imparta ei insisi dreptatea.
Intr-o tara in care increderea in sistemul judiciar e scazuta, dar oamenii isi pastreaza revolta fata de orice caz de incalcare a legii, haosul nu poate fi evitat decat prin credinta in prezumtia de nevinovatie sau cresterea exagerata a costurilor de coercitie.
Va invit, domnule Tapalaga, sa cititi si despre efectele secundare ale punerei sub acuzare (collateral consequences of criminal charges). Sa-mi spuneti apoi daca vi se pare ca problema prezumtiei de nevinovatie e o simpla „prostioara” a sistemului judiciar sau o chestiune plina de nuante si reverberatii sociale.
Cum poti face in asa fel incat sa diminuezi prejudiciile de imagine si sa pastrezi credinta in prezumtia de nevinovatie?
Orice partid politic sau alta organizatie cu caracter civic are posibilitatea sa introduca orice regula sau sanctiune in propriul statut. Inclusiv cea de care vorbeste doamna Macovei: sa fie suspendati automat acei membri care sunt trimisi in judecata. Ceea ce sustin eu este ca aceeasi organizatie nu poate in acelasi timp sa afirme ca: 1. crede in prezumtia de nevinovatie si 2. isi suspenda membri trimisi in judecata.
Trimiterea in judecata este o faza procesuala. In acea faza individul este inca prezumat nevinovat.
Inteleg foarte bine ca argumentele „pro” tin de imagine. De altfel, o spune si doamna Macovei. Este un mod de a credibiliza organizatia in ansamblu. Este un mod de a diminua prejudiciile de imagine.
Cu o reglementarea doamnei Macovei nu poti mentine echilibrul intre imagine si valori.
Da, o persoana, nu doar trimisa in judecata, dar in orice faza procesuala (urmarire penala, ancheta, etc.) poate aduce prejudicii de imagine organizatiei din care face parte. El este, in definitiv, suspectat ca a comis o fapta impotriva legii. Dar prejudiciile de imagine depind de foarte multe variabile. O sa dau niste exemple:
- Un politician popular dintr-un partid de opozitie trimis in judecata aduce prejudicii de imagine partidului din care face parte sau este victima perfecta a partidului la putere pe care partidul poate capitaliza?
- Un politician despre care toata lumea stie ca face afaceri necurate, dar nu este trimis in justitie si nici nu este expus in media pentru ca a avut grija sa plateasca patronii trusturilor este un prejudiciu de imagine pentru partid?
- Un politician impotriva caruia porneste o campanie de presa privind vinovatia sa, pentru ca la un anumit moment a intrat un conflict cu un patron media este un prejudiciu de imagine pentru partid?
- Un politician suspectat ca a omorat un copil pe trecerea de pietoni aduce mai multe prejudicii de imagine decat un politician suspectat de coruptie. In mod normal emotia publica este mai mare la primul tip de acuzatie, decat la al doilea. Atunci o sa il las pe acel politician membru al partidului pana cand e trimis in judecata? Sau il voi suspenda indata ce apare suspiciunea?
Dau aceste exemple tocmai pentru a arata ca prejudiciile de imagine trebuie judecate de la caz la caz si, in orice caz, cu criterii care tin strict de imagine si nu de criterii exterioare care sa afecteze alte valori. E comod sa folosesti drept criteriu trimiterea in judecata, doar ca, aplicand o sanctiune (suspendarea) nu mai poti sustine ca tu crezi in prezumtia de nevinovatie.
In general organizatiile sunt prinse in aceasta menghina: ele „lucreaza” si cu valori, dar in acelasi timp si cu „imagine”. Ele sunt nevoite sa gaseasca acele reguli care sa impace si valorile si imaginea. E o echilibristica ce necesita o anumita creativitate.
Robespierre nu a fost prea creativ, domnule Tapalaga. A folosit un instrument taios si banal pentru a elimina raul conservator. Banuiesc ca ironia lipsei de creativitate este ca inventiile simpliste se intorc impotriva ta. Capul lui Robespierre a fost retezat de aceeasi ghilotina.
A transa pentru imagine si impotriva unei valori, sau invers, e riscant. Nu exclud situatii dificile in care regulile vor sacrifica fie imaginea, fie valorile. Nu exclud nici situatiile in care renuntarea la imagine in favoarea unei valori compenseaza deficitul de imagine. Ceea ce spun este ca, in asemenea situatii de trade-off, creativitatea organizatiei este esentiala.
Ceea ce incearca doamna Macovei sa spuna este ca partidul va castiga enorm in imagine daca si-ar sacrifica oamenii patati, chiar cu pretul incalcarii unui principiu fundamental. Adica: „noi suntem atat de determinati sa luptam impotriva coruptiei incat orice suspect de coruptie va fi sanctionat chiar inainte sa fie declarat vinovat”. Are dreptate? Castiga partidul atat de mult aplicand o regula draconica impotriva unei credinte. Argumentul numarului nu ma sensibilizeaza nici pe mine prea mult (cum nu il sensibilizeaza nici pe C.Preda). Este posibil ca partidul sa sacrifice 100 de oameni si sa castige net 100.000 de voturi. Mie mi-e teama de altceva: ca atunci cand spui: „nu-mi pasa daca e vinovat sau nu, important este ca…” e posibil sa pierzi deja foarte multe voturi.
Un mesaj de acest tip nu ar fi mai potrivit? „Noi nu ii aparam pe corupti. Credem in prezumtia de nevinovatie si vom analiza toate cazurile care aduc prejudicii de imagine partidului. Asteptam de la colegii nostri care aduc asemenea prejudicii sa nu sacrifice imaginea partidului si sa nu se prevaleze de calitatea de membru”.
O comisie care sa analizeze de la caz la caz prejudiciile de imagine mi se pare o solutie care incearca sa impace si capra si varza. Cat despre obiectivitatea acestei comisii as zice sa nu ne indoim prea tare. In fond, daca aceasta comisie va decide ca un caz nu reprezinta un prejudiciu de imagine impotriva opiniei publice, partidul isi asuma riscuri imense la alegeri. Teoretic o asemenea comisie poate functiona corect daca membrii ei sunt dedicati obiectivelor partidului si nu sunt foarte mult implicati in jocurile de putere interne.
In mod normal in asemenea situatii ar trebui sa existe demisia de onoare (sau auto-suspendarea de onoare). Ce inseamna, de fapt, aceasta institutie? Este o institutie menita sa evite aplicarea unor sanctiuni care ar incalca prezumtia de nevinovatie si sa diminueze prejudiciile de imagine (atat ale organizatiei cat si ale individului). Demisia de onoare nu poate fi trecuta ca regula in statut pentru ca este un act unilateral al membrului organizatiei. Indeobste, in democratiile consolidate exista o cultura a demisiei de onoare. Daca in Romania nu exista, atunci cu siguranta nu o putem crea prin reguli impuse care sa incalce anumite principii fundamentale. Cultura demisiei de onoare se creaza prin presiuni informale ale organizatiei asupra individului si prin precedente. Vezi cazurile Ridzi si Pasat.
De ce in institutiile statului trebuie sa functioneze regula Macovei?
Pentru ca o institutie a statului nu isi poate apara in alt mod credibilitatea. Este mult mai vulnerabila la prejudicii de imagine de acest fel. Organizatiile private, fie ca sunt partide politice, fie ca sunt firme actioneaza pe o piata. Acolo exista sanctiuni pe care le primesti direct din mecanismul competitiei si care te obliga sa faci ajustari.
O institutie a statului nu are aceasta posibilitate pentru ca nu actioneaza pe o piata. Da, un functionar trimis in judecata poate fi dat afara din administratie sau suspendat. Administratia are aceasta regula, dar nu poate sustine simultan credinta in prezumtia de nevinovatie. Poate insa sustine ca nu isi poate mentine credibilitatea decat daca actioneaza drastic in orice situatie de acest fel.
Daca organizatia privata isi poate regla „tirul” trade-off –ului intre imagine si valori direct in competitie cu celelalte organizatii private, institutia statului nu are aceasta posibilitate. In definitiv, nu e nici o drama daca un partid pierde alegerile sau daca o firma da faliment. Dar daca institutia Armatei, de exemplu, se prabuseste ca si credibilitate, cine ii poate lua locul?
Si inca o consideratie finala. Stiu, domnule Tapalaga, ca si dumneavoastra, ca de prezumtia de nevinovatie pot abuza cei corupti pana in maduva oaselor. Dar sa nu-mi spuneti ca ei au inventat-o, ca nu va cred. Si v-as aminti doar executiile sumare din vremea lui Stalin sau executiile publice in Evul Mediu.
sursa: Contributors.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente