„Câteva companii românesti contractoare (sau grupuri) au crescut si au ajuns sa concureze pe picior de egalitate cu multinationalele stabilite la noi, în ceea ce priveste cifra de afaceri a afacerilor lor în România. În mod foarte vizibil, profitabilitatea ridicata a fost realizata de catre contractori români în urma contractelor cu Ministerul Transporturilor. În schimb, companiile straine par sa suporte în special pierderi – inclusiv firma americana Bechtel, pe un contract presupus a fi în favoarea sa”, se arata in Raportul Societatii Academice Romane, „Romania in 2011” Documentul analizeaza situatia din mai multe segmente economice, concluziile fiind foarte dure. „Clienții politici au găsit metode noi, mai subtile de a obține beneficii, mai ales prin încălcarea regulilor pentru achizițiile publice sau prin prădarea sectorului energetic”, se arata in Raport.
Stirea se actualizeaza
„E posibil ca firmele românesti, nou intrate pe piata, fara holdinguri puternice în spate, sa fi fost extrem de conservatoare în privinta strategiilor investitionale si de expansiune si sa fi trebuit sa atinga rate înalte ale
profiturilor operationale pentru a-si putea finanta propria dezvoltare, într-o perioada când creditul comercial era fie costisitor, fie riscant. O mai buna cunoastere a contextului local si acces la inputuri mai ieftine, bazate pe relatii personale sau de lunga durata cu furnizorii sunt deseori mentionate de proprietarii firmelor ca explicatii”, se mai arata in Raportul SAR.
Mai mult, managerii români indica, de asemenea, faptul ca o mare parte din profitul lor este virtual si ca, desi facturile sunt emise (si, prin urmare, trebuie sa le înregistreze ca venit realizat), de fapt multe ramân neplatite pentru perioade lungi de timp. Incertitudinile politice, institutionale si economice creeaza costuri suplimentare în ceea ce priveste finantarea oricarei operatiuni de business.
„Într-un mediu mai riscant ratele dobânzilor sunt mai mari, iar ratele profitului si mai mari. Acesta este compromisul
obisnuit între risc si profitul asteptat în economie. Cu toate acestea, am putea spune ca aceeasi dilema se aplica tuturor operatorilor economici prezenti în România, confruntânduse toti cu acelasi nivel de risc, deci nu este clar de ce doar firmele românesti ar avea nevoie de o astfel de profitabilitate ridicata pentru a functiona normal”, mai noteaza autorii Raportului.
Potrivit documentului, sSursa de finantare pare fi foarte importanta: când CNADNR este singura autoritate contractanta platita/finantata din fondurile nationale sii nu are un mecanism de control (controller), acesta poate actiona ca un beneficiar mult mai îngaduitor fata de partenerii sai privati: mai putin control pe cantitatea si calitatea lucrarilor, o atitudine mult mai îngaduitoare cu aprobarea cererilor de despagubire, cu platile în avans – si, desigur, mai îngaduitoare atunci când preturile sunt negociate.
sursa: HotNews
Radu Zlati 
Comentarii recente