F. Cojocariu: Chestiunea deficitului

Traian Băsescu a propus introducerea unui deficit maxim de 3% în Constitutie. Lideri opozitiei nu au întârziat să spună că ideea e o “uriasă prostie”. Deficitul e aliatul populismului si, s-ar întelege din ce spun unii politicieni, că un deficit mare e în interesul celor multi. Oare?
România a avut în 2010 un PIB de aproape 511,6 miliarde de lei. Adică am produs bunuri si servicii în valoare de 1,4 miliarde de lei pe zi. Încasările bugetare pe 2010 au fost estimate la 168,6 miliarde de lei, adică 33% din PIB, în timp ce cheltuielile au atins 201 de miliarde de lei. Deficitul bugetar anuntat pentru 2010 este de 6,5% din PIB. Adicăde 33 de miliarde de lei. (Sursa: MFP)

Ce mai e un miliard în ziua de azi? Cifrele mari încep să nu ne mai spună nimic, de aceea e bine să le punem în context.   Iată realitatea: Guvernul nostru a cheltuit în fiecare oră în 2010 (într-un an de austeritate maximă) cu 3,8 milioane de lei mai mult decât a încasat. La fiecare 2 secunde guvernul a consumat pe datorie întreg salariul lui Emil Boc pe un an de zile. Deficitul ne-a costat 5 km de autostradă în fiecare zi sau 1825 km de autostradăîn 2010.
Dacă sunt bani cheltuiti, atunci sunt bani reali, nu niste cifre pe hârtie. De unde vin ei? Din împrumuturi. Fiecare milion de euro împrumutat ne costă în medie, 50.000 de euro pe an (la o dobândăde medie de 5%). Doar deficitul pe 2010, adică 8,4 miliarde de euro, ne costă 420 milioane de euro pe an. Tradus în termeni “umani”, statul s-a comportat în 2010 ca un individ care a făcut credite pentru a cumpara un apartament de doua camere in Bucuresti la fiecare 5 minute.

Pentru cei tentati de promisiunile fanteziste ale politicienilor care cu ochii la 2012 promis măiri de pensii si salarii, ar fi interesantă urmatoarea perspectivă: Deficitul pentru 2010 reprezintă 7300 de lei pentru fiecare salariat, ceea ce la un salariu mediu net de 1500 de lei înseamnă aproape 5 salarii! Datoria publică rambursată prin bani strânsi din taxe si impozite. Fie că e vorba de impozit pe venit, TVA, accize si alte taxe, salariatii sunt principalii contributori. Ideea de a taxa patronii e la fel de proastă pentru salariati pentru că duce la înghetarea salariilor, diminuarea lor sau chiar somaj**.

Una peste alta, cele 5 salarii medii de cap de salariat împrumutate de Stat în 2010 vor fi rambursate tot de salariat. Pe termen mediu, fiecare salariat va fi primit în 2010 doar 6 salarii medii în loc de 12.
Cu alte cuvinte datoria publică contractată în 2010 înjumătateste pur si simplu cîstigul mediu al salariatului român. O nouă guvernare de 4 ani în care deficitul ar exploda din nou are toate sansele să mai ia din buzunarul salariatului încă două salarii medii. Pe termen scurt, măiri de salarii, plasme, veselie! (Ce s-a mai râs si prin 2007, vă amintiti?) Pe termen lung, cu totii – si bugetari, si angajati în privat – vom munci 12 luni si vom rămâne cu banii pentru 4. Cam atât despre grija pentru soarta clasei muncitoare a celor care acuză ideea deficitului maxim de 3% de “idee antinatională .
Austeritatea nu e un concept inventat de FMI pentru a face românul muncitor să sufere. E tocmai singura garantie că pe termen mediu, nu vor fi tocmai salariatii cei care plăesc oalele sparte.

——
Apropos de deficit si fiscalitate, pe 31 martie se lansează Asociatia pentru Reformarea Sistemului de Impozite si Taxe. ARSIT este o organizatie ne-politică si ne-partizană a plăitorilor de taxe care urmăeste reforma administrativă si legislativă a fiscalitătii. Pentru detalii si anunturi vă puteti înscrie aici: http://arsit.org.ro
——-
*Indiferent de la ce partid e politicianul, mai ales că unii membri de vază ai PDL cocheteazădeja cu ideea.
** Calculul nu e riguros matematic, mai ales pentru că impozitele indirecte (TVA, accize) si taxele locale sunt dificil de modelat iar contributiile la asigurăile sociale au un statut incert. E important însă de întrles că grosul veniturilor statului provine din impozitarea veniturilor si consumului salariatilor iar cresterile de taxe au efecte inflationiste care lovesc tot în marea masă a salariatlor. (Anuntul recent despre rata mare a inflatiei în 2010 demonstrează exact asta, cresterea TVA a creat inflatie) IMM-urile si corporatiile au mecanisme de a evita taxarea excesivă fie că e vorba de artificii contabile, de paradisuri fiscale sau, pur si simplu, de delocalizare. Salariatul sfârseste prin a plăti.

sursa: Contributors.ro

Etichete:, ,

Comentariile nu sunt permise.