Una dintre calitățile lui Traian Băsescu constă în faptul că are obiceiul să evidențieze direct tarele sistemului politic autohton. Acest lucru i-a adus beneficii electorale, l-a propulsat în fruntea Primăriei Capitalei și, ulterior, în fruntea României. Faptul că nu și-a schimbat esențial discursul după ce a trecut din rândurile Opoziției la Putere poate fi considerat, deasemenea, o calitate. Lipsa de credibilitate a acestui discurs apare însă în momentul în care, deși problemele punctate sunt reale, Traian Băsescu le pune tot pe umerii adversarilor săi politici. Asta după ce, timp de 6 ani, a avut o influență (când mai mică, când mai mare, iar în ultimul timp chiar excesivă) asupra Guvernului.
Luni seara, Traian Băsescu a făcut o nouă demonstrație în acest sens. Probleme reale, responsabili greșit identificați. Să luăm câteva exemple.
Sistemul discreționar de împărțire a banilor publici de către Guvern
Traian Băsescu: “Cel mai nedemocratic, l-am atenţionat şi pe premierul Boc, că nu este în regulă. Această largheţe şi discreţionarism al primului-ministru a fost creată în timpul lui Tăriceanu şi a lăsat la dispoziţia primului-ministru sume mult prea mari pe care le gestionează repartizându-le unui judeţ sau altuia şi cred că trebuie să se termine foarte curând cu această practică. Bugetul de stat trebuie cheltuit exact aşa cum se aprobă în Parlament, şi nu creând tertipuri care să facă ca banii publici să fie utilizaţi discreţionar de către Guvern”.
Despre modul discreționar de împărțire al unei părți a bugetului public am mai scris. Cu o mențiune – sistemul e ”moștenit” încă din perioada Adrian Năstase. Dar, în condițiile în care Tăriceanu a fost ”campion” al discreționarimului distribuirii rezervelor guvernamentale (ca sumă totală, în condițiile unui buget mai mare), Boc a stabilit propriul ”record”, din punct de vedere al procentului (mai mult din, e drept, mai puțin) direcționat către primăriile, consiliile județene și colegiile PDL și/sau ale aliaților de guvernare.
O altă ”inovație” a lui Emil Boc e recompensarea voturilor în timpul moțiunilor de cenzură. Chiar ieri, senatorul UNPR de Brăila Constantin Cibu a relatat cum Guvernul Boc a recompensat cu 1,3 milioane de lei primăriile UNPR din colegiul său, pentru susținerea acordată în timpul moțiunii de cenzură (detalii aici)!
Pomenile electorale
Traian Băsescu: “Noi avem situaţia iresponsabilităţii politice, când vin alegerile mărim salariile, mărim pensii, ajutoare sociale, depăşim limitele bugetului şi pe urmă Guvernul care vine după alegeri trebuie să împrumute bani să-şi mărească deficitele, datoriile ca să poată rezolva angajamentele electorale ale celor care s-au aflat la putere în momentul deciziilor. Cred că asta ar disciplina clasa politică”.
Corect spus. Dar chiar Traian Băsescu este unul dintre beneficiarii acestei ”iresponsabilități politice”. Anul 2009 și prima jumătate a lui 2010 sunt dovada. Doar în urmă cu o săptămână, consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu îl califica drept ”erou” pe Emil Boc pentru că, în 2010, a preluat bugetul de la un deficit de 10% pentru a-l duce la 4,4%. ”Uitând” însă că în acel deficit de 10% se regăsea o mare parte din anul electoral 2009, în care sectorul public a continuat să huzurească liniștit pe spatele unui sector privat contras substanțial încă de la sfârșitul lui 2008.
Sindicaliștii din vămi – singurii beneficiari?
Traian Băsescu: ”Eu afirmasem la un moment dat că în afacerea cu Vămile nu sunt implicaţi oameni politici. În faza iniţială am făcut o asemenea afirmaţie. Dacă există un sistem mafiot de colectare, el este sindical. (…) Nu am informaţii legate de un om politic care să fie implicat, mă refer la miniştri, parlamentari, fără să susţin că nu sunt numiri politice în sistemul vamal. Eu nu am informaţii că aceste numiri politice s-au transformat într-o variantă de drenare a banilor către cei care i-au numit.”
Acesta e, deja, un adevăr spus doar pe jumătate: ”Nu am informații” e o formulare făcută cu precauție, pentru cazul în care, totuși, se dovedește că banii (sau măcar o parte substanțială a acestora) treceau mai departe de sindicate, ajungând la partidele aflate la putere într-un moment sau altul. Altfel, am mai scris cu alte ocazii că nu cred în coincidențe. Liderii sindicali (o parte a acestora) își aveau propriul rol și propriile ”taxe”, dar nu ei conduceau efectiv vămile. Numirile politice succesive ale unor șefi care erau dispuși ”să intre în joc” arată că rolul sindicatelor era (este) mai degrabă de liant traspardinic, de asigurare a continuității sistemului mafiot în momentul schimbărilor la nivel politic.
Reformiștii din PDL
Traian Băsescu (despre grupul Macovei/ Preda/ Voinescu): ”Cred că, pe de o parte, ei au avut o lipsă de tact consistentă, iar pe de altă parte am văzut şi nişte discursuri de înfierare, aşa, care nu mi-au plăcut deloc. Semănau cu vremuri pe care n-am vrea să le mai trăim”. Despre cei trei, Băsescu a mai afirmat că au acționat cu naivitate, dar că ”vor mai avea un cuvânt de spus în PDL”.
Pe de o parte, ”lipsa de tact” și ”naivitatea” celor trei a fost încurajată chiar de Traian Băsescu (care a solicitat, în repetate rânduri, sancțiuni pentru liderii corupți ai PDL și condiții legate de integritate). Pe de altă parte, formularea ”vor mai avea un cuvânt de spus în PDL” are o mare doză de cinism: ”un cuvânt de spus” nu înseamnă, obligatoriu, și putere de decizie ori de influențare a deciziilor. Altfel spus: verba volant…
Revizuirea Constituției și un an din mandatul lui Băsescu
Pentru a impulsiona revizuirea Constituței și pentru a trece nu doar restrângerea numărului de parlamentari și parlamentul unicameral, ci și scurtarea mandatului prezidențial la 4 ani, Traian Băsescu a plusat: ”În momentul în care se va găsi o soluţie, eu voi avea disponibilitatea de a găsi o soluţie, inclusiv la scurtarea mandatului meu. De ce nu? Nu mi se pare atât de important să mai stai un an, dacă prin asta mai scurtezi din şirurile de alegeri.”
Aceasta este, pur și simplu, o cacealma. Nicio modificare constituțională nu se poate aplica retroactiv. ”Găsirea unei soluții” e pur și simplu populism. Și șmecherie în același timp. E drept, o șmecherie care conține și o anumită doză de adevăr, pentru că sugerează mentalitatea după care se ghidează politicienii români (și nu doar Băsescu). O mentalitate conform căreia oricând ”se poate găsi o soluție” care să fenteze legea…
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente