Anuntarea pe surse a candidaturilor lui Emil Boc si, respectiv, Vasile Blaga, nu schimba mare lucru din ipotezele vehiculate pana acum. Avem acelasi razboi intre cei care asculta de Traian basescu si cei care nu mai sunt siguri de asta. Avem aceleasi doua tabere, formate din cei din jurul presedintelui (pentru care singura optiune de lider PDL este Emil Boc) si, respectiv, din cei din jurul lui Vasile Blaga.
De ce nu conteaza cine va conduce PDL? Pentru ca, pana la urma, fie cu Blaga, fie cu Boc, mesajul de fond al acestui partid ramane acelasi: am guvernat bine, ne-am sacrificat pentru a scoate tara din criza, nimic din ce-am facut nu este gresit. Paradigma de la care se pleaca este ca singurele probleme au aparut sunt exceptii sau cazuri izolate. Si Boc si Blaga afirma ca guvernarea a fost corecta si s-a facut „ceea ce trebuie”. Nerecunoscand ca populatia a fost expusa la o eroziune sociala si economica fara precedent, neacceptand ca s-a comunicat haotic, ca s-au facut mari greseli, ca pretul platit de populatie e clar prea mare si ca se putea face mult mai mult pentru a se reduce coruptia si costul crizei pentru oamenii obisnuiti, cei din PDL nu au cum sa recupereze prea mult din deficitul actual. Cu oricine ar castiga, vor continua cu discursul autist de pana acum, care deja este respins pe scara larga.
Din ce perspectiva conteaza, insa, cine conduce PDL? Dintr-o singura perspectiva – aceea a controlului resurselor legate de viitoarele alegeri. Gruparea prezidentiala controleaza total resursele guvernamentale (mai ales dupa inlocuirea triadei BVB din guvern, toamna trecuta). Nu este insa sigura de controlul resurselor partinice (cele care sunt fundamentale pentru desemnarea candidatilor cu sanse la viitoarele alegeri si care pot asigura pastrarea unor pozitii utile dupa viitoarele alegeri). Erodarea PDL a dus la scaderea „feliei” pe care cei din PDL si-o impart. La un scor de peste 30%, aveau suficient si cei din jurul presedintelui, dar si cei din garda BVB. Acum, cu un scor injumatatit, exista riscul ca, fara control pe partid, cei care vor castiga in urma alegerilor (locale si prezidentiale) sa fie doar cei care controleaza partidul. Iar, daca partidul este pierdut in favoarea gruparii BVB, atunci cei care acum guverneaza vor fi siguri ca prezenta lor in politica mai dureaza doar cateva luni.
De aici – marea batalie. In mod normal, cei din tabara din afara guvernarii sunt avantajati, fiindca e naturala dorinta de inlocuire a celor care au condus pana acum. Dar, cata vreme nu se asuma clar ideea esecului acestei guvernari (nu doar ca erodare de imagine, dar si ca lipsa de eficienta la guvernare), cei din zona BVB nu au cum sa castige. Fiindca, pana la urma, este greu sa negi rolul lui Boc si a alor lui de a continua sa conduca, dat fiind ca nu li se contesta performanta executiva.
Lucrurile ar fi fost mult mai simple daca tabara prezidentiala ar fi avut o alternativa la Boc (pentru a continua acelasi drum, dar cu nume noi). Alternativa Baconschi s-a autocompromis prin toate gafele politice recente. Alternativa Udrea este comparabila cu Boc (ambele sunt prabusite in increderea publica). Alternativa Stolojan nu are suficient curaj pentru a se implica din nou. Iar celelalte variante nu indeplinesc una din cele doua conditii fundamentale ale unui lider acceptat de Basescu: sa fie fidel total lui (ceea ce nu se poate spune despre cei din zona BVB) si, respectiv, sa nu fie un total necunoscut (ceea ce nu se poate spune despre diversele variante de tehnocrati vehiculate). Prin urmare, fiind fortat sa ramana alaturi de Boc, Basescu forteaza tabara BVB pana la limite. O forteaza sa isi asume un rol de opozant autentic (cu critici reale, cu delimitare de fond, cu mesaj reformist profund), un rol pe care tabara BVB nu pare sa si-l asume total.
Pentru PDL, victoria oricarei tabere va produce pierderea alegerilor urmatoare. Fie castiga Blaga – iar discursul si efectul guvernarii va atarna greu de picioarele PDL, impiedicandu-l sa se afirme. Fie castiga Boc, caz in care tabara Blaga va avea mari dificultati sa participe la alegeri in scopul valorificarii experientei organizationale pentru a maximiza propriul scor. Singura varianta castigatoare pentru Basescu este ca razboiul din PDL sa se stinga rapid, taberele sa se impace, sa isi imparta rapid ce se mai poate imparti si sa se concentreze cu totii, din nou ca echipa, pentru a bloca ascensiunea USL. Aceasta varianta nu este total imposibila, dar devine pe zi ce trece tot mai improbabila.
sursa: InfoPortal
Radu Zlati 
Comentarii recente