Nu sunt nicidecum vreun fan al partidului de guvernământ. Asta însă nu mă-mpiedică să constat la modul cel mai obiectiv cu putinţă, cum preşedintele PDL şi şeful Guvernului în acelaşi timp, repetă ca o moară stricată chestia cu ieşirea din recesiune, fără să-şi dea seama că acest lucru se va întoarce ca un bumerang împotriva partidului pe care-l conduce. Faptul că nimeni nu-l opreşte mi se pare deasemenea ciudat, în condiţiile în care încrederea în Executiv a ajuns la un nivel simbolic.
Încerc să explic.
1.Într-adevăr, na că o mai spun şi eu odată, la nivel macroeconomic, este posibil ca, la sfârşitul lunii martie România să iasă tehnic din recesiune, aceasta însemnând, potrivit definiţiei, înregistrarea a două trimestre consecutive de creştere pozitivă. Pănă la confirmarea statisticii, care va veni fatalmente prin mai când calculele vor fi gata în primă estimare, ieşirea din recesiune va rămâne totuşi în stadiul de ipoteză, chiar dacă una plauzibilă.
2.Recuperarea economică în sensul încetinirii scăderii şi apoi intrării pe teritoriul pozitiv s-a datorat creşterii importante a industriei şi a exporturilor, creştere care n-a putut însă compensa efectele de sens contrar date de scăderea cererii interne. Mai pe şleau, trebuie reţinut că palida recuperare s-a realizat în condiţiile în care populaţia a dus-o mai prost.
3.Guvernul PDL nu poate, între ghilimele, confisca această evoluţie din simplul motiv că ea s-a produs exclusiv în ciuda şi nu ca urmare a politicilor guvernamentale, datorându-se sută la sută mediului privat şi conjuncturii în care a revenit cererea pe pieţele externe. Investiţiile statului au fost, dimpotrivă, în scădere. De alminteri, este la mintea cocoşului că majorarea TVA, impozitul forfetar, diminuarea cererii interne nu avantajează nicio afacere. Mai mult, potrivit clasamentului Doing Business al World Bank 2011, deteriorarea mediului de afaceri este întâlnită la 6 din 8 criterii luate în considerare. Este deci o întâmplare, fericită, dar întâmplare dacă recesiunea va lua sfârşit.
Având în vedere cele 3 puncte mai sus înşirate, se pune întrebarea logică din punct de vedere politic, cărui segment electoral se adresează Emil Boc, sau pe cine încearcă să îmbrobodească, ca să folosesc un eufemism, clamând non stop ieşirea viitoare din recesiune? Dacă mesajul se adresează angajaţilor din sectorul public, aici incluzând profesori, medici, funcţionari, armată, poliţie şi sau pensionari, mă-ndoiesc că-şi mai poate atinge ţinta. Dacă el se adresează sectorului privat, adevăratul erou pentru că a supravieţuit terapiei administrate de guvernarea Boc, nici atât. Atunci, cui? Recunosc că nu mă dumiresc.
Să admitem totuşi că dacă revenirea economiei se va produce ea nu poate fi capitalizată politic decât de coaliţia la putere fie şi din simplul motiv că se va întâmpla sub mandatul acesteia. Susţin totuşi că până şi această capitalizare este făcută cu picioarele de Emil Boc, pentru că induce aşteptări nefondate în rândul populaţiei. Cu alte cuvinte, la sfârşitul lunii martie, termenul atât de des folosit de premier, electoratul NU va simţi absolut nimic din această binefacere economică, cum n-a simţit nimic de altfel nici din creşterea exporturilor. Dimpotrivă, dacă Guvernul se achită de obligaţiile asumate ca stat faţă de FMI şi UE, urmează o perioadă extrem de dificilă pentru că trebuie disponibilizat personal din intreprinderile cu capital de stat, aliniate preţuri la gaze şi energie şi alte multe lucruri neplăcute pentru populaţie. Percepţia electoratului faţă de PDL şi premierul Boc va fi aceea de cruntă dezamăgire, deşi, poate pentru prima dată, chiar se va întâmpla ceea ce Emil Boc susţine.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente