Crin Antonescu, azi, la dezbaterea moţiunii de cenzură pe Codul Sclaviei, zis şi al Muncii: nou discurs antologic, probabil, cel mai tare al lui dintotdeauna – deşi la el poţi spune mereu “the best is yet to come” – că tot e moda remarcilor anglo-saxone. Iar asta-i a lui Reagan, considerat cel mai bun comunicator politic ever. Se referea la viitorul SUA.
Crin s-a referit la prezentul dureros al României, la suferinţa absurdă impusă poporului român; a pus degetul pe rană până-n prăsele, a rostit esenţa. De asta spun că e cel mai bun discurs al lui: nici un fir de balast retoric. Totul la obiect. Dur, exact. Reprezentarea, ideea axială. Faptul că politica se face pentru oameni, în numele lor. Crin a aruncat în aer impostura regimului Băsescu, a arătat că pe gaşca de guvernanţi nu-i interesează decât partidul lor, problemele lor, alegerile lor, averea lor, cărora le subordonează totul, inclusiv ţara, inclusiv poporul şi însuşi statul. Şi a mai spus că nu despre dreapta şi stânga e vorba aici şi acum – doctrine respectabile – ci despre bun simţ, despre responsabilitate faţă de viaţă, despre reprezentarea a milioane de oameni deopotrivă de disperaţi de actuala guvernare, indiferent de simpatia sau lipsa de apartenenţă politică a fiecăruia.
”Noi ştim foarte bine pe cine reprezentăm. Dumneavoastră, domnule Boc, în numele cui veniţi atât de vesel aici? În numele angajatorilor? În numele mediului de afaceri? În numele angajaţilor? În numele efigiei spânzurate a lui Avram Iancu, în legătură cu care nu vreţi să ştiţi nimic şi nu daţi doi bani, ca să nu-l supăraţi, ca să nu-l deranjaţi pe noul dv.stăpân, care nu mai e Traian Băsescu, ci Viktor Orban?!”
”Am pretenţia că despre populism poate vorbi şi chiar trebuie să vorbească foarte critic cineva care are o minimă sensibilitate, cineva care într-o ţară de oameni din ce în ce mai trişti nu râde într-una ca prostul şi nu-l am în vedere aici doar pe primul-ministru Emil Boc, îl am în vedere chiar şi pe președintele Traian Băsescu”.
Well done, Crin! Aştept dialogul anunţat cu UDMR. Sincer, deschis, onorabil. Cordial şi tranşant. Trebuie cineva să prevină ceea ce ungurii nici măcar nu visau, altfel decât cel mult în chip de provocare maximală, lansată ca să obţină drepturi legitime. Acum deja s-a sărit cu foarte mult peste cal, chiar pentru cei mai deschişi simpatizanţi români. Ca să nu zic toleranţi.
Evident că micul Băsescu n-ar avea curaj să-şi pună mandatul în joc şi să se confrunte electoral cu Antonescu. Astăzi după-amiază, Crin i-a tras Ardealul de sub picioare. Iar regăţenii sunt oricum din oficiu disperaţi când e vorba de problema transilvană.
Premierul Ungariei a micţionat, ieri, pe Traian Băsescu – care, din nenorocire, reprezintă statul român -, când, în mesajul revizionist lansat cu ocazia zilei de 15 martie, a declarat: “Să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost. Asta vă doresc din suflet!”, pentru că “De fapt, Ardealul a fost luat de la noi”. Iar guvernanţii români au luat poziţia struţului.
Nici dacă s-ar îmbăta criţă, Băsescu n-are sânge să renunţe la ultimul an de mandat şi să se bată cu Crin. Îl face arşice pe laş. Nu-l mai salvează nici serviciile – că or vrea şi ei un comandant suprem responsabil, deci, respectabil, nici tentativa de fraudă: nu poate fura atât.
sursa: Roxania
Radu Zlati 
Comentarii recente