Fortand adoptarea Codului Muncii si a celorlalte legi prin angajarea raspunderii, fara un acord clar cu sindicatele si patronatele, Executivul actual si-a ridicat in cap mai toate categoriile salariale si familiile acestora. Daca mai punem la socoteala diminuarile bugetare drastice din educatie, sanatate si asistenta sociala, avem imaginea esecului PD-L in viitoarele confruntari electorale.
Ca si cum majoritatea liderilor portocalii de azi n-ar fi asistat la infrangerea PNTCD din 2000 si a PSD din 2004, repeta aceleasi greseli. O fac cu nonsalanta si chiar cu mandrie. Pe ce s-or fi bazand?
Desi treaba oricarui partid e sa faca politica, iar a guvernului sa se ocupe de economie, administratie, servicii publice, PD-L si aliatii sai conjuncturali au acaparat parghiile puterii si toate functiile importante. Activistii de partid au preluat fraiele in agricultura, industrie, administratie, finante, fisc, iar specialistii trebuie sa le rabde incompetenta. Criza actuala li se datoreaza in totalitate.
Competenta si surubul
Capacitatea politrucilor insa e limitata. Nicaieri nu s-a iesit din criza si recesiune cu activisti, hei-rup, slogane si falsificarea realitatilor sociale, ci cu recunoasterea starii de fapt si masuri luate in cunostinta de cauza.
Desi laudate de FMI, masurile guvernului Boc au adancit criza, facand viata romanilor si mai grea. Ori o minima responsabilitate l-ar fi obligat sa caute solutii economice, diminuand costul exorbitant al guvernarii si nu amputari salariale. Si-asa romanii erau cel mai prost platiti intre europeni, standardul de viata al Occidentului fiind un vis tot mai departat.
Singurul leac la indemana a fost strangerea surubului. Cu cinismul de rigoare. Vocile critice, analizele corecte au fost inabusite de laude groase la adresa decidentilor, ori de excluderi, amenintari. Cei aflati in frunte folosesc orice tertip spre a-si pastra jilturile. Partidul care trambita candva reformele nu vrea sa renunte la lideri compromisi si metehne vechi.
La noi accesul la putere se face intr-o veselie, dar schimbarea de leadership intervine dupa indelungi chinuri si numeroase tradari. Ne votam reprezentantii fara a sta mult pe ganduri, sarbatorim trei zile victoria si apoi ne intrebam cum au ajuns in fata asemenea insi. Ne lipsesc sentimentul valorii si discernamantul. Moralitatea nu ne da afara din casa. Apreciem candidatii dupa cadouri, zambete si promisiuni. Desi ii acuzam pe politicieni de toate relele, data viitoare vom repeta aceleasi greseli la urne.
Noi avem rabdare
Clasa muncitoare are mereu o problema cu reactia slaba, intarziata la abuzurile politicului. Caracterul identitar rabduriu ne este continuu speculat de la Carol al II-lea incoace de catre populisti dubiosi si afaceristi pusi pe capatuiala. Le toleram furaciunea si ipocrizia, rugandu-ne lui Dumnezeu sa ne lase si pe noi sa traim.
Cand Puterea sugruma drepturile si libertatile unui popor invatat cu democratia, cetatenii se revolta, protestand pana la inlaturarea abuzului.
Necultivandu-ni-se spiritul civic, increzatori in aproapele nostru, asteptam gesturi de gratie din partea jupanului.
In lipsa lor, ne izolam de comunitate, mocnim in sinea noastra, neparticipand la treburile cetatii. Nici la vot. Cu toate ca tara noastra e republica si decizia ar trebui sa apartina tuturor. Odata alesi, diriguitorii se intorc la mase doar pentru bai de multime televizate.
Liderii de sindicat au ales acelasi drum
Esecul miscarii sindicale tine si el de incredere si buna organizare. Cand dnii Mitrea si Ciorbea au folosit sindicalismul ca trambulina politica, iar stratagema s-a aplicat apoi pana la nerusinare, angajatii s-au prins ca bataiosii lideri nu le sunt loiali. Trocul ascuns cu Puterea a compromis nu doar activitatea sindicala, ci si societatea civila, foarte activa in deceniul trecut.
Consecintele unui asemenea comportament sunt periculoase. Deja organismele internationale ne previn ca in Romania sunt posibile explozii sociale. Dupa atatia ani pierduti, ne-am intors de unde am plecat.
sursa: Ziare.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente