În urma scandalului prilejuit de celebrarea zilei de 15 martie la Târgu Mureş şi Miercurea Ciuc, precum şi în urma eşuării demersului de a convinge UDMR să abandoneze guvernul Boc şi să susţină moţiunea de cenzură împotriva acestuia, Crin Antonescu încearcă să imprime o direcţie naţionalistă Partidului Naţional Liberal. Cât de naţionalist credeţi că trebuie să devină Partidul Naţional Liberal? Spune şi tu!
În ciuda eforturilor de reconciliere interetnică şi în pofida faptului că ambele ţări, România şi Ungaria, aparţin aceleiaşi familii europene, zilele naţionale ale acestor două state, 15 martie, respectiv 1 decembrie, rămân în continuare zile în care tensiunile interetnice cresc îngrijorător. Este suficient un gest necugetat, pentru ca atmosfera politică şi aşa încărcată de lupta surdă dintre putere şi opoziţie, să explodeze, gest precum spânzurarea unei păpuşi cu chipul lui Avram Iancu de către un etnic maghiar sau adăugirea unui vers din Wass Albert, aparent iredentist, la mesajul premierului maghiar Viktor Orbán de către soţia ambasadorului acestei ţări la Bucureşti. Prin discursul său împotriva acestor fapte, liderul liberal Crin Antonescu a încercat să mobilizeze clasa politică să adopte o poziţie comună faţă de presupusul mesaj iredentist. Se presupune că acest discurs este doar un prim pas spre adoptarea unei poziţii mai pronunţat naţionaliste în ceea ce priveşte campania electorală pentru 2012, mai ales în ceea ce priveşte Transilvania. www.spunesitu.ro vă prezintă o serie de argumente pro şi contra pe această temă. Cât de naţionalist credeţi că trebuie să devină Partidul Naţional Liberal? Spune şi tu!
Argumente pro:
Bogdan Duca
1. Argumentul diplomatic
Partidul Naţional Liberal s-a sesizat, împreună cu PSD şi PC, într-o chestiune tratată cu superficialitate de actualul guvern şi foarte prost administrată de MAE. Au fost, practic, trei declaraţii politice, venite de la trei înalţi demnitari maghiari: vicepremierul Ungariei, speakerul Adunării Naţionale a Ungariei şi soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti, mandatată de Viktor Orban să îi transmită mesajul.
Primii doi şi-au exprimat intenţia de a interveni în problemele interne ale României, pentru a obţine autonomia ţinutului secuiesc. Ultima persoană a completat mesajul lui Viktor Orban cu un citat dintr-un criminal de război horthyst.
Reacţia în pripă a parlamentarilor opoziţiei este, din punctul meu de vedere, insuficientă. Nu aş vrea să mă gândesc cum ar reacţiona Ungaria în cazul în care soţia ambasadorului României la Budapesta ar completa un mesaj al premierului Boc către românii de acolo, cu nişte citate din revista „România Mare”….
2. Argumentul istoric
Partidul Naţional Liberal, ca partid istoric care a avut cea mai importantă contribuţie politică în construcţia României şi în realizarea idealului României Mari, este nu doar îndreptăţit, ci chiar obligat să-şi apere moştenirea lăsată ţării. Discursul revizionist al unor demnitari maghiari a vizat cea mai importantă împlinire politică a partidului Brătienilor, Unirea de la 1918.
De-a lungul întregii sale istorii, Partidul Naţional-Liberal a fost un partid care a urmărit, înainte de orice, interesul naţional, chiar şi atunci când interesele naţionale ale ţării nu coincideau cu interesele monarhilor României sau ale marilor puteri. Pentru cauza naţională, mulţi liberali au murit în închisorile comuniste sau în exil.
3. Argumentul doctrinar
Unicul partid din Români, care îşi poate asuma doctrinar discursul naţional este PNL: partid de dreapta, deschis atât spre valorile libertariene, liberalismului clasic, cât şi spre valorile conservatoare şi creştin-democrate.
PNL nu este doar un partid liberal, ci este Partidul Naţional Liberal. Deşi este neinspirat aşezat în Parlamentul European în centru-stânga (prin afilierea nefericită la ALDE), în România PNL nu a încetat să fie un partid de centru-dreapta, ajungând, după 2000, să fie singurul partid promotor al valorilor Dreptei pe scena politică românească.
PNL are obligaţia de a îşi asuma discursul naţional, curăţat de extremisme, aşa cum are şi obligaţia de a încuraja renaşterea mândriei de a fi român.
4. Argumentul electoral
Partidul Naţional-Liberal, preluând tema naţională în discursul (ca şi în parxisul) său politic, va obţine un număr important de voturi din partea unui electorat conservator, electorat ce nu se mai regăseşte în oferta de până acum a partidelor politice.
Un număr important de cetăţeni ai României simt nevoia nu doar a unor programe economice coerente, ci şi a unei creşteri a încrederii în sine, prin asumarea trecutului, trăirea demnă a prezentului şi încrederea în viitor.
Naţionalismul românesc nu este, în niciun caz, epuizat de discursul extremist al unor partide precum PRM şi PNG. Naţionalismul românesc se manifestă încă apolitic, la hramurile de Putna sau Nicula, în dorul de casă a milioane de oameni plecaţi la muncă, pentru care şi o pungă de pufuleţi, cumpărată pe străzile Romei sau Madridului, este prilej de nostalgie. Acestor oameni, politicienii nu le-au răspuns prin nimic, până acum. Fie au fost minţiţi, prin false parteneriate Stat-Biserică, fie au fost păcăliţi (inclusiv de aliaţii PNL de acum) cu ajutoare materiale pentru întoarcerea în ţară, dar niciodată nimeni nu le-a spus sincer că şi valorile lor contează.
5. Imaginea României în lume
De 20 de ani, lăsăm impresia că România este dispusă să accepte fără negociere orice i se recomandă din partea Occidentului.
Categoric, de multe ori am confundat mesajul Occidentului cu mesajul ideologic al unor organizaţii non-guvernamentale şi instituţii occidentale. Francezii, germanii, italienii, americanii, sunt, însă, patrioţi. Evreii sunt patrioţi. Maghiarii sunt patrioţi. Cehii sunt patrioţi. Polonezii sunt patrioţi. Toate statele acestor popoare au curajul unor gesturi de demnitate care, de multe ori, dacă ari fost făcute de România, ar fi fost considerate ca fiind ….„gafe de politică externă.”
Uităm că România nu este chiar ultima ţară din lume. Chiar dacă situaţia noastră economică nu este deloc strălucitoare, suntem o ţară care are un cuvânt important de spus, pe plan mondial. Am ajuns prin noi înşine (nu întâmplător motto al Partidului Naţional Liberal) în Uniunea Europeană şi în NATO. Am ştiut să fim aliaţi de încredere, am ştiut să fim prieteni şi ar trebui să învăţăm să ştim să fim buni negociatori şi adversari. Mai ales atunci când noi suntem cei provocaţi şi atacaţi….
Argumente Contra
Laurenţiu Luca
1. Incompatibilitate ideologică
Prin simplul fapt că are în centrul filozofiei sale persoana individuală şi drepturile şi libertăţile sale, indiferent de naţionalitate, etnie, credinţă, rasă sau convingeri politice, liberalismul este incompatibil cu ideologia naţionalistă. Naţionalismul, aşa cum sugerează şi numele, pune pe primul plan naţiunea, drepturile şi libertăţile cetăţeanului fiindu-i astfel subordonate. Din punct de vedere liberal, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt primordiale, liberalismul neconcepând nicio altă entitate reală sau imaginară deasupra lor. În cazul controversatelor evenimente din jurul zilei de 15 martie, atitudinea liberală corectă ar fi fost dezaprobarea mesajului, dar apărarea libertăţii cetăţeanului de a-l rosti – în cuvintele lui Voltaire, „je déteste ce que vous écrivez, mais je donnerai ma vie pour que vous puissiez continuer à écrire!” (detest ceea ce scrieţi, dar mi-aş da viaţa pentru ca dumneavoastră să puteţi continua să scrieţi).
2. Naţionalismul românesc este un naţionalism etnic
Deşi, din punct de vedere istoric, liberalismul românesc se revendică de la cel francez, pe filieră paşoptistă, fenomenul naţional/naţionalist nu este perceput în termeni cetăţeneşti, precum în Franţa. El se identifică, deseori, doar cu etnia şi cultura majoritară, amintind mai mult de naţionalismul german. Conceptul de naţiune română nu este perceput drept „toţi cetăţenii Republicii România” ci doar în termeni etnici – „toţi etnicii români din România,” excuzând, astfel, cetăţenii de etnii diferite. În consecinţă, adoptarea unei atitudini naţionaliste riscă să alieneze cetăţenii români care nu aparţin etniei majoritare şi care, altfel, ar fi putut fi atraşi de idelile şi principiile PNL.
3. Beneficii electorale incerte
Unul dintre motivele menţionate pentru acest viraj naţionalist al PNL este acapararea, în vederea alegerilor din 2012, a electoratului etnic român din Transilvania, pierdut de Partidul Democrat Liberal. Este incert dacă adoptarea unui discurs naţionalist va avea efectul scontat asupra acestui electorat. Cred, dimpotrivă, că aceşti cetăţeni aşteaptă un altfel de mesaj din partea PNL şi nu reînvierea unor teme agitate la nesfârşit de partide şi persoane de tristă amintire de la începutul anilor 90: Partidul Naţional Liberal este (încă) percepută drept cea mai modernă şi mai progresivă forţă pe eşicherul politic românesc. Ori, din acest punct de vedere, misiunea sa este să facă educaţie prin politică, şi nu să apeleze la demagogii naţionaliste, să medieze tensiunile interetnice şi nu să le exploateze pentru posibile câştiguri electorale. Mai mult, nu este deloc cert că electoratul receptiv la un astfel de discurs va prefera noul discurs moderat naţionalist şi “patriotic” al PNL, în defavoarea celui original al României Mari, sau al Vetrei Româneşti/PUNR. Electoratul de dreapta este, prin natura sa, destul de conservator în opţiuni şi, în actualele condiţii, este mult mai probabilă o reîntoarcere a acestuia către cele două exponente ale naţionalismului şi xenofobiei din anii 90, decât îmbrăţişarea unui partid care până mai ieri făcea curte UDMR, în speranţa că aceasta se va alătura eforturilor opoziţiei.
4. Imaginea PNL şi a României în lume
Ani buni am încercat să explicăm, cui mai dorea să ne asculte (şi deseori nu au fost mulţi) faptul că discursul naţionalist promovat de către Partidul Unităţii Naţionale Române al lui Gheorghe Funar sau Partidul România Mare al lui Corneliu Vadim Tudor, nu este reprezentativ pentru România. Incidentele de la Târgu Mureş, din martie 1990, alături de mineriadele din 13-15 iunie 1990 şi septembrie 1991, au fost nişte stigmate care cu greu au putut fi şterse. Nu putem să fim de acord cu adoptarea aceluiaşi tip de discurs naţionalist, de către un partid care se consideră modern, membru al Internaţionalei liberale şi care susţine că împărtăşeşte valorile europene.
5. Iarăşi facem din ţânţar, armăsar
Un vers adăugit pe furiş şi o păpuşă spânzurată nu reprezintă motive întemeiate pentru a declanşa o astfel de campanie şi a provoca o criză diplomatică. În cazul păpuşii spânzurate, aşa cum am arătat la (1), deşi mesajul transmis este reprobabil, dreptul cetăţeanului de a-l exprima trebuie apărat. Cu toate că este un personaj marcant al Revoluţiei române de la 1848, Avram Iancu nu este un simbol al statului român (stat al cărui angajat Csibi Barna este) precum stema sau drapelul ţării. Avram Iancu este un personaj politic şi în consecinţă poate fi judecat ca atare: poate fi adulat sau detestat, criticat sau apărat, de către oricine, oriunde şi oricând. Din acest punct de vedere, gestul lui Csibi Barna pare mai puţin condamnabil decât gestul altor angajaţi ai guvernului de a-şi arunca pe jos şepcile cu însemnele statului în semn de protest faţă de reducerea lefei ( gest care la rândul său este protejat de libertatea de exprimare). Cei care au fost înfuriaţi de gestul lui Csibi Barna şi chiar doresc să se coboare la acelaşi nivel cu dânsul, sunt la rândul lor liberi să-i ridice în ştreang pe Lajos Batthyány, Józef Bem, Henryk Dembiński, Artúr Görgey, Lajos Kossuth, Sándor Petőfi, ş.a.m.d.
În cazul versului care „a îmbogăţit” mesajul primului ministru maghiar, avem de-a face iarăşi cu un act individual, al soţiei ambasadorului, şi nu cu poziţia prim-ministrului Ungariei. Faptul că doamna în cauză a putut modifica, cu atâta uşurinţă, un mesaj oficial, este surprinzător, dar ţine mai mult de treburile Ministerului Afacerilor Externe al Ungariei decât de relaţie interetnice româno-maghiare sau de dialogul Româno-Ungar la nivel de stat.
sursa: Spune si tu!
Radu Zlati 
Comentarii recente