Ieşirea din recesiune la oră fixă a mobilizat energiile informaţionale ale naţiunii mai ceva ca trecerea la ora de vară. In dispute cu iz semantic pe tema recesiunii s-au întrecut cavalerii apocalipsei în căutare de rating şi semidocţii agresivi laolaltă cu specialiştii.
Se vede treaba că e foarte greu să iei înapoi chiar şi ceva dovedit cu argumente raţionale drept necuvenit. În schimb este foarte uşor să iei pe post de normalitate o conjunctură favorabilă consumului şi să te raportezi la ea. După care să confunzi criza cu situarea sub vârful de bunăstare.
De aici se vede la ce ne trebuia fizica la şcoala generală. Energia şi lucrul mecanic se pot converti una în alta şi se măsoară tot în jouli. Doar că una este mărime de stare şi alta mărime de proces. Ieşirea din starea de criză se petrece în interiorul unui proces de ieşire din recesiune. Criza a însemnat riscul de a pierde rezerva valutară, de creştere speculativă a cursului de schimb, de amplificare a deficitelor externe, cu dificultăţi majore la plată sau risc sistemic pe zona bancară. Acum nu mai este cazul, dar ideea de criză s-a schimbat. După expandarea aşteptărilor la pielea ursului din pădure, am rămas cu un deficit structural, cu un dezechilibru bugetar care presupune austeritate. Şi, implicit, în lipsa unui spaţiu fiscal pentru stimularea economiei, o creştere anemică.
Să dai vina pe un doctor căruia nici măcar nu i-ai respectat reţeta nu este tocmai fair. Că trebuiau evitate majorările de impozite, redus mai consistent personalul bugetar şi corectate mult mai debreme salariile, ţinute sub control arieratele şi evitată forţarea obţinerii de venituri de la micile afaceri nu mai contează.
Nici alegerea politico-juridică a unei struţo-cămile dintre cele trei variante rele pentru nivelul de trai nu mai contează. Adică afectarea nominală a veniturilor aplicată selectiv, tardiv şi simultan cu mărirea TVA, prin care au plătit toţi, nu doar cei care anterior au primit excesiv. Corecţia prin curs ar fi presupus revenirea la o inflaţie cu două cifre şi afectarea mai accentuată a celor cu venituri mici, corecţia prin criză bancară, pe lângă pierderea de credibilitate cu efecte imprevizibile, i-ar fi afectat pe cei care au avut un comportament cumpătat, de economisire.
Cum să faci audienţă la talk-show explicând ce este aceea prociclicitate ( adevărat exerciţiu de dicţie, darămite de logică) ? Si dacă nu explici, ce mai contează că o să scăpăm de ea prin vară ? Mai bine spui lucruri trăsnite pe un ton glumeţ, ceea ce face deliciul intelectualilor rămaşi fără speranţa reunirii grupului Vacanţa Mare. Poate că nu întâmplător Mugur Mihăescu, văzând cum merge treaba, şi-a luat destinul în mână şi s-a făcut preşedinte de partid.
sursa: Standard
Radu Zlati 
Comentarii recente