Sa profitam de acalmia relativa pe frontul crizelor politice interne si sa abordam o tema ce va reveni, fara indoiala, curand, in prim-plan. Identitatea doctrinara a partidelor. Cine e de dreapta si cine e de stanga in Romania? Sa incercam sa o discutam acum, cat se poate de neutru, inainte ca spiritele sa se infierbante si pasiunile si partizanatul sa faca aceasta discutie din nou imposibila.
Sa evitam o discutie despre etichete si impresii subiective. Sa discutam despre criterii si standarde care ne ajuta in a determina orientarea unui partid. Sa discutam despre cum putem construi criterii daca nu obiective, cel putin mai putin subiective.
Miza discutiei? Daca dezbaterea publica si formatorii de opinie nu promoveaza aceste criterii, de ce am avea pretentia ca ele sa fie cunoscute si respectate de partide si electorat? De ce sa ne plangem cand nu o fac?! Partidele adera la ele cand sunt fortate zilnic, pe caile dezbaterii publice si democratiei politice, sa o faca. Atat timp cat mass media si comentatorii nu discuta la obiect, informat si pornind de la standarde, nici partidele nu vor simti presiunea sau nevoia sa internalizeze aceste standarde.
Un exemplu procedural
Sa incepem cu un exemplu pur procedural inainte de a discuta metodologie. Exemplul poate parea partizan. Inlocuiti insa numele partidului de mai jos cu numele partidului favorit.
Vedem mereu oameni care se intreba la modul retoric, ironic si insinuant „Care sunt principiile doctrinare ale PD-L?!”. Multi dintre ei sunt considerati profesionsti ai mass media.
Daca luam aceasta intrebare nu ca pe una retorica ci ca pe una serioasa, exista o modalitate clasica de a rezolva problema. E la indemana tuturor celor interesati, mai ales daca sunt comentatori sau analisti politici. Si e simpla: Pur si simplu intri pe pagina de internet a formatiei politice in cauza. De pilda, in cazul PDL, gasesti acolo chiar pe pagina de garda un document intitulat “program politic”. Capitolul 1 se numeste “Valorile si Principiile PDL”. Oricine este interesat de raspunsul la intrebarea de mai sus, il gaseste probabil in lectura acelui document.
Sigur, ramane in discutie in ce masura acele principii sunt aplicate in practica politica de partidul in cauza. Dar asta e o alta discutie. Similara cu discutia despre “pricipiile profesionale” ale jurnalistilor ce clameza ca un partid sau altul “nu are doctrina” sau “identitate doctrinara”, fara sa aiba cunostiinta de (sau sa faca referire la) documentele doctrinare publice si statutare ale partidului respectiv. Si in cazul lor, principiile profesionale jurnalistice exista probabil undeva. Dar in ce masura jurnalistii respectivi le si respecta, e alta discutie.
Sa repetam: Nu putem avea o dezbatere publica pe teme ideologice, si nu putem forta partidele sa internalizeze principiile in practica daca toata discutia noastra se reduce la nivelul pueril de “Partidul X nu are doctrina/identitate”. “Partidul Y are doctrina/identitate. Pentru ca asa declar eu”.Discutie inchisa. Fara argumente, fara probe, fara analiza.
Un exemplu metodologic
Am vazut in sectiunea de mai sus ca exista proceduri de mare finete si dificultate tehnica ce permit comentatorului roman accesul la date empirice importante pentru evaluarea si constructia profilului unui partid. Dificultatea procedurii scuza in buna masura de ce vedem atatea editoriale si comentarii pline de afirmatii facute din burta, lipsite de fundament empiric, cand vine vorba de tema de fata.
Sa presupunemm insa ca cineva reuseste sa depaseasca aceasta laborioasa faza initala de documentare elementara. Urmeaza prelucrarea analitica a datelor. Intrebare: Exista o modalitate de a evita pura subiectiviate – idiosincraziile si partizanatul cand incercam sa prelucram datele existente pentru a construi profilul doctrinar al unui partid sau altul?
Raspuns: Trebuie sa existe! Daca nu exista, trebuie inventata. Pentru ca altfel e vai de noi. Sa subliniem: Putem dezbate infinit impresiile noastre subiective: Eu cred ca PNL e de dreapta, tu crezi ca nu e, etc. etc. Tu esti prost ca nu intelegi! Ba tu esti prost! Oi fi eu prost dar am un var care a lucrat in Germania …samd…
Sa propunem un set de criterii si o metoda de lucru. Imperfecta. Dar e mai bine decat nimic. Cititorii pot propune propria solutie. Importanta este efortul de a construi o solutie. Deci: Pe ce ne bazam cand spunem ca un partid are sa nu are o anumita culoare doctrinara? Pe urmatoarele criterii:
1. Documentele doctrinare de partid (continutul si regularitatea cu care sustin anumite teme doctrinare specifice);
2. Natura afilierii in familia internationala a partidelor politice;
3. Aliantele politice interne;
4. Masurile si politicile specifice avansate in exercitiul guvernarii;
5. Masurile si politicile specifice blocate sau propuse ca partid de opozitie;
6. Activitatea entitatii de partid dedicata dimensiunii ideologice, doctrinare si identitare a partidului (fundatia sau think-tank-ul partidului);
7. Afilierea la infrastructura intelectuala internationala a fortelor politice afine (think-tankuri si fundatii europene si americane);
8. Existenta sau absenta in leadershipul partidului a unor figuri emblematice si recunoscute ca purtatoare de valori si idei asociabile curentului doctrinar clamat de partid.
Sa construim pentru fiecare criteriu o scala. De exemplu, pentru „Natura afilierii in familia internationala a partidelor politice”, am putea avea: Afiliere cu stanga europeana, 2 puncte. Afiliere cu dreapta europeana, 1 punct. Ni se pare ca e o scala prea restrictiva? Facem alta, de la 1 la 5, plasam partidul favorit pe continuum, ii dam punctele respective. In fine, nu detaliul tehnic conteza in discutia de fata. Conteaza existenta unei scale, comun agreata. La fel, pentru „Documentele doctrinare de partid”. Facem o scala. Punem la o extrema „stanga” (5puncte) la alta dreapta (1punct) etc. Si asa mai departe. Apoi insumam punctele conform codului predeterminat.
Treptat, treptat avem un instrument si un cadru de dezbatere coerent. Avem criterii. Introducem o unda de rationalitate in discutie. In loc sa pontificam pe baza intuitiilor noastre partizane, putem avea un inceput de discutie rational. Chiar si daca nu contruim efectiv o scala cantitativa, simpla idee ca ea poate fi construita actioneaza ca un reper, ca un cadru analitic ce ne infraneaza instinctul de a lua-o razna pe campii partizanatului si subiectivitatii neingradite.
Sigur, cand avem un astfel de instrument, sau cadru de evaluare, subiectivitatea si partizanatul nostru nu sunt eliminate cu totul. Dar sunt oarecum limitate, tinute sub control. In plus, incepem sa percepem nuante, grade, contururi. Incepem sa depasim nivelul de “Partidul X nu are doctrina/identitate”. “Partidul Y are doctrina/identitate”. Afirmatii fara argumente, fara probe, fara analiza. Fara nuanta.
De pilda, putem aplica grila la PNL si PDL si putem vedea in ce masura unul e mai de dreapta decat celalat. E inceputul unei discutii constructive, indiferent daca ne place sau nu ce aflam, atunci cand aplicam grila, despre favoritul nostru.
Concluzie
Pana la urma lucrurile nu sunt foarte dificile. E nevoie doar de putina concentrare si coerenta. Putem sa avem divergente si putem dezbate care sunt criteriile optime. Putem dezbate modul in care punctam si ponderam un criteriu sau altul. Nu e necesar sa cadem de acord cu toate. E insa o discutie constructiva si de substanta.
Alternativa o stim deja: Sa rabdam in continuare logoreea autosuficienta a unor editorialisti si comentatori binecuvantati cu o capacitate mistica de a discerne stanga de dreapta fara a fi citit in viata lor o carte de doctrine politice si in general fara sa aiba cea mai elementara idee despre ce e vorba in propozitiile care au ca subiect termenul “doctrina”.
sursa: Contributors.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente