Potrivit datelor publicate pe site-ul Casei Naţionale de Pensii Publice, avem 4,77 milioane de pensionari, cu o pensie medie de 744 lei. Ceea ce înseamnă numai un procent şi jumătate mai mult decât valoarea punctului de pensie, stabilită la 1 octombrie 2009, şi anume 732,80 lei, valoare îngheţată de guvernul Boc din motive de criză.
Cu toate acestea, pensia medie consemnată statistic depăşeşte venitul pe membru de familie, stabilit de Ancheta desfăşurată în gospodăriile populaţiei la 659 lei venituri băneşti sau 770 lei venituri totale dacă se adaugă contravaloarea consumului din resurse proprii. Aşadar, cel puţin din punct de vedere statistic, un pensionar singur trăieşte mai bine decât media populaţiei.
Mai mult, trei ajustări distorsionează cuantumul pensiilor medii comunicate public.
Prima: pensia medie include beneficiarii de indemnizaţii în calitate de văduve şi orfani de război (I.O.V.R.).
A doua are la bază includerea în calcul a beneficiarilor de ajutor social, cu începere de la 1 iulie 2008.
A treia modificare de calcul a apărut la 1 iulie 2010 la categoria celor îndeplinesc condiţiile de limită de vârstă, unde au fost incluşi şi pensionarii de invaliditate ce au ajuns la etatea necesară pensionării. Dacă mai punem la socoteală şi lipsa din statistica oficială a pensionarilor din “structuri” (armată, poliţie, justiţie etc.), rezultă că realitatea este puternic distorsionată în imaginea prezentată public.
Dar faptul care creează cea mai mare confuzie, este cel al asimilării mai multor categorii cu pensionarii “conformi”, care îndeplinesc condiţiile legale de vârstă şi vechime.
Astfel, au fost asimilate succesiv cu aceştia, persoanele care ori nu au stagiu complet, ori nu au vârsta legală, ori sunt invalizi, ori sunt urmaşi ai celor care au muncit şi au beneficiat de pensie etc. Numai ultimele două categorii amintite însumeaza circa 1,5 milioane persoane.
In realitate, ultimele date comunicate de CNPP pentru luna iunie 2010 ( ulterior, seria de date pentru public a fost sistată), arătau că pensionarii “conformi” mai reprezentau doar 39% din totalul persoanelor care primeau pensie, adică numai aproximativ 1,86 milioane persoane. Acestea, figurau la mijlocul anului trecut cu o pensie de 1.018 lei ceea ce însemna 71,5% din venitul salarial mediu net la momentul respectiv (asta înaintea reducerilor salariale de 25% practicate în sectorul bugetar).
În aceste condiţii, este cam greu să defineşti pensionarii drept categorie defavorizată. Mai ales că ei beneficiază suplimentar de alte facilităţi care, spre deosebire de cele ale salariaţilor, nu se adaugă la veniturile raportate şi nici la impozitare. Totuşi, ca să păstrăm echilibrul în argumentaţie, un comentariu se impune şi în privinţa mult mediatizatului raport de 1 salariat la 1 pensionar.
Chiar dacă adăugăm circa 1,3 milioane persoane fără stagiu complet şi 130 de mii persoane ieşite anticipat la pensie celor 1,86 milioane pensionari pe care i-am denumit “conformi”, rezultă doar 3,3 milioane pensionari. Asta la 6,1 milioane de contracte de muncă înregistrate oficial şi taxate cu contribuţii de asigurări sociale. Prin urmare, avem la prima strigare cam 1,85 salarii la 1 pensie.
Ştim, însă, că un număr considerabil de persoane apar în dublă calitate, şi de pensionar şi de salariat, fapt confirmat şi de statistica oficială, ce spune că aproximativ o cincime din veniturile pensionarilor provin din salarii. Dacă avem cam 700 de mii de pensionari care lucrează ( estimarea cea mai plauzibilă făcută în lipsa unor date certe de la Fisc) , atunci rămân “curat” 5,4 milioane de salarii pentru 2,6 milioane de pensii. Pentru că restul pensionarilor îşi achită parţial sau total pensia din contribuţiile plătite la stat în calitate de salariat. Ori, un raport de 2 la 1 este alceva decât mitul vehiculat, cel de 1 la 1.
Datele prezentate suferă oarecum la capitolul precizie, în lipsa unor studii oficiale. Dar principiul exprimat rămâne valabil, cu concluzii clare: indicatorii vehiculaţi în analiza economică ascund multe capcane pentru măsurile ce pot fi luate, protecţia trebuie să fie strict socială, după lipsurile materiale şi indiferent de vârstă, nu adresată generic pensionarilor, iar salariaţii trebuie să ştie că susţin multe alte persoane în afară de pensionari. Edificator este raportul de dependenţă economică de aproape 1 la 1,4 între persoanele active şi cele care sunt inactive şi în şomaj, dat recent publicităţii, care diferă net de cel real de 2 la 1 între salariaţi şi pensionari.
sursa: Curs de Guvernare
Radu Zlati 
Comentarii recente