Plouă cu scriitori şi artişti pe care CNSAS îi acuză de poliţie politică. Şi nu sîntem decît la început. România literară, cum e şi normal, că e parohia lor, a început să dea mari bucăţi din dosare. Suprize cine ştie ce nu sunt, că oricine a urmărit pe Groşan şi ce scria el în Ziua la momente esenţiale, pe Breban sau diverşi artişti mai puţin literari de gen Besoiu şi Ducu Bertzi ştia la ce să se aştepte.
Solidaritatea cu cei demascaţi, mai ales la Academia Caţavencu, iarăşi nu e mare supriză, avînd în vedere că în momente esenţiale, cînd noi încercam să reformăm ţara asta în 1997-1999 ei se amuzau să ne aplice lovituri la fel de esenţiale. Eu fiind un om căruia nu îi pasă de părerea altora despre el nu mă supăr niciodată pe nimeni, dacă lovesc în unii o fac pentru că ştiu eu că mai bine ar fi ăia la pământ decît în picioare, ca atare nu le-am purtat nici o ranchiună, mai ales că nu sînt toţi securişti acolo, doar o bună parte, din care unii au fost dezvăluiţi, alţii nu.
Fac zid în jurul lui Groşan, de a trebuit să intervină Manolescu să îşi facă ordine în ograda lui literară. De ce nu o fi intervenit acum cinsprezece ani, cînd miza era alta, cînd mai avea şi el partid şi noi ţară. Azi eu nu citesc dosare în Romlit sau aiurea, că sînt lămurită de prea multă vreme cu toată gaşca asta. Îmi dau seama că cine şi-a făcut veacul pe acolo e pasionat de asta, dar eu, care mi-am dat demisia de la Convorbori literare în septembrie 1990, luîndu-mi cartea de muncă după trei luni de la Uniune şi am refuzat să devin membru zece ani mai tîrziu deşi mi s-a explicat că altfel romanul meu de la Humanitas nu poate lua premiu (numai membrii sînt premiaţi, e ca pe vremea PCR) stau şi mă întreb de ce importanţa asta disproporţionată dată lumii literare la noi.
În primul rînd, şi asta e principala mea nedumerire, de către CNSAS. LA fiecare rînd de alegeri, Coaliţia pentru un Parlament Curat a depus cerere să fie verificaţi membrii Parlamentului. Bulgarii, care au făcut un CNSAS mai tîrziu ca noi, au găsit cu zecile. Noi am găsit doar pe Voiculescu, pe un pedelist din actualul Parlament şi cam atît. Nici nu ştiu din ce an erau cererile şi cînd o să aflăm restul. Mister. Şi cu toate astea, legea stabileşte nişte priorităţi, Groşan şi amicii or fi lideri de opinie, dar priorităţi nu sînt. Pe siteul CNSAS raportul de activitate pe anul precedent lipseşte. Din cele mai vechi nu reiese clar vreo ordine de priorităţi. Vreau şi eu să ştiu cînd vom şti dacă miniştrii actuali sînt curaţi? Sau parlamentarii actuali, sînt toţi verificaţi, gata? Cum râmîne cu europarlamentarii, prefecţii, şefii de consilii judeţene, oameni care au ţara în mînă? De ce nu am primit niciodată un răspuns la o cerere depusă? Că pe cei şapte mii de fripturişti strînşi de Voiculescu la congres nu e nevoie să-i verificaţi, ne mai folosim şi noi capacitatea elementară de deducţie. Dar măcar pe ăia mai marii? Cînd?
Greu tare cu priorităţile în toată politica noastră publică, şi dosarele nu fac excepţie…
Radu Zlati 
Comentarii recente