Pe lista susținătorilor lui Emil Boc se află 150 de nume. Lista lui Vasile Blaga cuprinde minimul necesar de 35. Nici un ministru. Sunt toți pe lista lui Emil Boc. Ca și majoritatea parlamentarilor și mulți președinți de Consilii Județene.
Cu excepția lui Sorin Frunză Verde, cap de afiș, pe lista lui Vasile Blaga nu se găsesc nici foști miniștri. Radu Berceanu se află în comisia de organizare a scrutinului intern, iar Adriean Videanu a preferat să facă un pas înapoi (cel puţin deocamdată).
Dar astfel de comentarii nici măcar nu pot avea loc în privința celei de-a treia moțiuni. Simpatizanții lui Toader Paleologu sunt, politic vorbind, cvasi-anonimi. Este probabil și motivul pentru ca fostul ministru al culturii a omis să atașeze lista lor moțiunii „Privind spre viitor”.
Cu sau fără listele de semnături sub ochi, este limpede că bătălia pentru șefia PDL este disproporționată. Teodor Paleologu mărturiseşte deschis că el candidează de dragul competiţiei şi nimic mai mult, iar distanța dintre Emil Boc și Vasile Blaga s-a inversat și a crescut exponențial după intervenția directă a președintelui Băsescu în cursă. „Am anunţat că îl susţin pe Emil Boc la şefia PDL. Blaga a furat startul”, a risipit Traian Băsescu îndoielile vulgului de partid la jumătatea lunii martie. De atunci încoace rândurile taberei lui Emil Boc nu încetează să se îndesească. Dar se vor îndesi ele într-o asemenea măsură încât să cuprindă şi tabăra adversă, cu Vasile Blaga cu tot?
Semnale din această direcţie sunt numeroase. Vicepreşedintele Valeriu Stoica declara ieri pentru Hotnews că victoria lui Emil Boc la alegerile de la 14-15 mai „nu înseamnă că cei care pierd vor fi marginalizaţi sau nu vor avea dreptul să candideze la diferite funcţii în partid. Dimpotrivă”. „În această largă echipă de conducere este posibil şi este chiar dezirabil să fie prezenţi şi cei care au pierdut bătălia pentru moţiune”, a spus el cât se poate de limpede. Ministrul Valeriu Tabără, şi el susţinător al lui Emil Boc, aproape că l-a rugat pe Vasile Blaga să renunţe la conflict şi să negocieze. El a spus că ar fi de dorit ca cei doi competitori principali să ajungă la o înţelegere la Convenţia Naţională în aşa fel încât Vasile Blaga să ajungă să facă parte din viitoarea echipă de conducere a lui Emil Boc. „Marea majoritate a membrilor de partid aşteaptă un astfel de moment. Se aşteaptă această negociere”, a spus Valeriu Tabără. Această posibilitate – a unei înţelegeri Boc-Blaga – a fost creionată încă din februarie de Teodor Stolojan. Într-un interviu la Realitatea TV, el îi îndeamna pe cei doi aflaţi în conflict să se întâlnească şi să discute. „În politică trebuie să găseşti drumul spre compromisul care aduce un câştig pentru toată lumea”, a exprimat ieri Valeriu Tabără principiul general.
Un compromis între Vasile Blaga şi echipa premierului ridică însă două probleme de fond. În primul rând, dacă alegerile din partid duc, cum este previzibil, la înfrângerea lui Vasile Blaga, iar acesta se regăseşte în echipa de conducere a partidului, ce rost au mai avut alegerile? Dacă şi învinşii câştigă, unde mai e competiţia? Ce „partid de dreapta” se poate lăuda cu aşa ceva? Iar dacă în PDL nu există competiţie reală, cu învingători şi învinşi reali, unde mai este democraţia, regula majorităţii? Ce partid, altul decât cel unic, se poate mândri cu aşa ceva? În al doilea rând, dacă aşa cum explica Valeriu Tabără, se va modifica statutul partidului astfel încât şi iniţiatorul unei moţiuni adverse să poată face parte din echipa învingătoare, nu înseamnă că se modifică regulile în timpul jocului? Nu e ca şi când, la sfârşitul meciului, se hotărăşte că şi cei care n-au dat gol, câştigă? Nu ar fi absurd?
Dar îşi permite PDL, un partid pe cale să-şi vadă înjumătăţit numărul de parlamentari la alegerile viitoare, să renunţe la un atât de bun organizator ca Vasile Blaga? Lăsând la o parte mesajul oficial – cel cu reforma statului care trebuie să-şi arate roadele fix în ajunul alegerilor – Traian Băsescu şi liderii PDL ştiu că piatra de încercare pentru ei, ei personal, nu a fost/este criza, ci sunt alegerile locale şi generale de la anul. În asemenea condiţii, renunţi la serviciile unui Vasile Blaga? Nu ar fi absurd?
Membrii PDL nu au însă de ce să îşi facă griji. În statutul modificat anul trecut cineva a avut grijă să deseneze o uşiţă, un chepeng, o…chichiţă. O prevedere care trece la prima vedere neobservată, dar care face toţi banii. La propriu.
Despre ce e vorba? În vechiul statut se spunea că dintre cei 35 de susţinători, primii patru devin preşedinţi, iar al cincilea secretar general – deci primul cerc al puterii în partid. În cel nou se spune doar că primii 35 de susţinători ai moţiunii câştigătoare devin membri ai Consiliului Naţional de Coordonare, adică parte din conducerea extinsă de circa 1000 de membri. Un alt paragraf spune că devin membri ai Consiliului Naţional de Coordonare, proporţional, şi susţinătorii acelor moţiuni care au obţinut cel puţin 10% din voturi, deci şi Vasile Blaga şi câţiva dintre susţinătorii săi (decizie justificată fiind vorba despre conducerea lărgită şi ţinând seama că înlocuirea şefului nu trebuie să echivaleze cu o epurare, cum aproape că s-a întâmplat la PNL prin debarcarea echipei lui Tăriceanu).
Concret, moţiunea lui Boc câştigă, moţiunea lui Vasile Blaga pierde, dar nimic altceva din conducerea restrînsă a partidului nu se va decide la Convenţia Naţională, în afară de preşedinte. Preşedintele şi atât. Va urma noul Consiliul Naţional de Coordonare, deci noua conducere extinsă, care va alege prim-vicepreşedinţii, secretarul general, vicepreşedinţii. Ce împiedică un Emil Boc generos, în mijlocul efuziunilor sentimentale despre unitatea partidului, să recomande colegilor din CNC realegerea lui Vasile Blaga în funcţia de secretar general al partidului? Nimic.
PS: Sa trecem la efecte secundare absenta lui Adriean Videanu și Radu Berceanu de la prezidiul PDL? Că tot se întreba lumea de ce nu figurează nici măcar pe lista lui Blaga.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente