Mirel Palada: Cît se poate frauda prin intermediul votului prin corespondențǎ? SIMULARE: CINE ŞI CÂT CÂŞTIGĂ ÎN 2012

Unora le strălucesc ochii de bucurie şi speranţă, alţii se încruntă. Chiar dacă mai e un an şi jumătate până la alegerile parlamentare din 2012, iar în sondaje, Opoziţia e pe val, lucrurile sunt de parte de a fi tranşate.

De aici, încep scenariile.

DE CE? MOTIVAȚIE
Subiectul pe care vi-l propun analizei este unul cît se poate de important pentru economia alegerilor care stau sǎ vinǎ, chiar dacǎ mai este un an și jumǎtate pînǎ la ele: alegerile parlamentare din 2012.

Întrebarea este simplǎ și în mințile tuturor actorilor politici: cum va influența introducerea votului prin corespondențǎ, în cazul în care acesta va trece prin Parlament?

Este evident cǎ avem de-a face cu o încercare a taberei puterii pedeliste de a-și atenua eroziunea electoralǎ, încercînd sǎ acceseze un rezervor de vot care nu a fost încǎ suficient exploatat: votul din strǎinǎtate.

Pînǎ acum, românii din strǎinǎtate au votat în numǎr prea mic, atît în comparație cu voturile din țarǎ, cît și în comparație cu numǎrul total al celor cu drept de vot aflați peste hotare.

La un volum total de români emigrați estimat de manierǎ convergentǎ de mai multe surse (Ministerul de Interne, institutele de cercetare, mediul academic) a se situa undeva în jur de 2,5 milioane de cetǎțeni cu drept de vot aflați în strǎinǎtate, în mod constant la urne pînǎ acum au venit doar niște zeci de mii, undeva în jur de 50 – 100 de mii de voturi de obicei, 150 de mii în mod excepțional la alegerile prezidențiale din 2009.

Niciodatǎ nu s-a depǎșit pragul de 200 de mii, iar dacǎ este sǎ raportǎm prezența cea mai ridicatǎ la vot în strǎinǎtate: 150 de mii, la volumul total estimat: 2,5 milioane, rezultǎ un procent maxim de participare la vot cît se poate de mediocru: doar 6%.

E clar cǎ avem de-a face cu un rezervor, cu o pungǎ de voturi insuficient foratǎ, ca sǎ folosim analogii din zona extracției petroliere.

Și atunci întrebarea vine de manierǎ naturalǎ: cum forǎm acest rezervor? Și cine beneficiazǎ de pe urma acestui foraj suplimentar? Rǎspunsul, dupǎ cum spuneam, este pe buzele tuturor de ceva timp: ne luǎm dupǎ alte țǎri și introducem votul prin corespondențǎ.

Voi trece peste tehnicalitǎțile destul de complicate ale înscrierii în rîndul celor care pot vota prin corespondențǎ, deși și ele au un cuvînt de spus în analiza care urmeazǎ. Mǎ voi focaliza pe rǎspunsul la cea de-a doua întrebare: cine profitǎ de pe urma acestui foraj?

De fapt, știm deja rǎspunsul: PDL va profita.

De ce? Simplu: din douǎ motive. Pe de o parte, pentru cǎ istoria de vot ne aratǎ cǎ votanții din strǎinǎtate voteazǎ în general anti-PSD. Iar în momentul de fațǎ PDL este partidul cel mai evident poziționat în opoziție cu PSD.

Pe de altǎ parte, pentru cǎ PDL, aflîndu-se la putere, controleazǎ instituțiile statului care au de-a face cu relația cu românii din strǎinǎtate: Ministerul de Externe și punctele sale de lucru, ambasade și consulate. Iar unii rǎutǎcioși ar completa punînd și SIE pe aceastǎ listǎ…

Deci rǎspunsul la întrebare e destul de simplu: PDL. Însǎ rǎspunsul la continuarea întrebǎrii: cît de mult va beneficia PDL de pe urma introducerii acestui tip de vot? putem cuantifica acest efect? nu mai este atît de ușor de dat precum precedentul.

Rǎspunsul la aceastǎ întrebare face obiectul acestui articol. Cît de mult va beneficia PDL de pe urma introducerii votului prin corespondențǎ?

NECESITATEA CALCULULUI ÎN VOLUME ABSOLUTE (VOTURI)
Dat fiind cǎ vorbim de cuantificare, trebuie sǎ transformǎm totul în numere. Mai mult decît atît, trebuie sǎ folosim un limbaj comun, același tip de mǎsurǎtoare. Deși pe parcursul discuției unele cuantificǎri vor începe prin a fi în formǎ procentualǎ, în timp ce altele vor fi avansate în format absolut (numǎr de voturi), este imperios necesar sǎ convertim totul în aceeași unitate de mǎsurǎ pentru a putea face calcule și a evita greșeala de a aduna mere cu șuruburi.

Numitorul comun, unitatea de mǎsurǎ în care putem face calcule este numǎrul de voturi. Calculele trebuie fǎcute în numǎr de voturi.

În consecințǎ, pendularea va fi de genul urmǎtor: începem cu identificǎri și estimǎri procentuale, transformǎm totul în numǎr de voturi, facem calculele adiționale pentru a estima efectul votului prin corespondențǎ, apoi convertim totul în procente, unitatea cea mai des vehiculatǎ în parlance-ul politicienilor cînd vine vorba de estimarea eficienței unui act politic.

IDENTIFICAREA FACTORILOR DE INFLUENȚǍ
Pentru a controla incertitudinea, trebuie sǎ estimǎm cît mai exact toți factorii care pot influența votul prin corespondențǎ.

Subuniversurile succesive în orice populație, atunci cînd este vorba de vot, sînt urmǎtoarele:
• totalul populației: cîți români au dreptul oficial de vot?
• dintre aceștia, subuniversul celor care voteazǎ: cîți dintre aceștia vor vota în 2012?
• dintre aceștia, subuniversurile votanților pentru fiecare partid în parte: cîți vor vota cu fiecare partid în parte?

Acestea sînt elementele votului cǎrora trebuie sǎ le cercetǎm variabilitatea.

Însǎ, dupǎ cum din pǎcate știm – altminteri nu ne-am mai fi apucat sǎ scriem articolul de fațǎ – și votul ǎsta este și el de douǎ feluri: cel legitim și cel nelegitim. La votul legitim nu trebuie sǎ uitǎm sǎ adǎugǎm componenta frauduolasǎ, votul pe lîngǎ vot, votul fictiv, frauda. Cît va fura fiecare partid în parte?

Deci din punct de vedere al votului, avem patru factori de luat în considerare: populația cu drept de vot, participarea la vot, votul legitim și frauda electoralǎ.

În plus, avem douǎ zone geografice distincte: în țarǎ și în strǎinǎtate. Cea de-a doua zonǎ geograficǎ, cea din strǎinǎtate, se împarte și ea la rîndul ei în douǎ maniere de vot: votul clasic, ca pînǎ acum, la urne, și votul prin corespondențǎ, elementul nou introdus în jocul politic cǎruia încercǎm sǎ-i identificǎm efectul.

Geografic vorbind, avem deci trei dimensiuni: votul în țarǎ, votul în strǎinǎtate la urne, votul în strǎinǎtate prin corespondențǎ.

Rezultǎ, în consecințǎ, o combinație de 4 x 3 = 12 factori ce trebuie avuți în considerare. Vezi structura lor în Tabelul 1.

Tabel 1. Factorii de influențǎ semnificativi în discuția noastrǎ

Hmmm. Destul de mulți factori. O sǎ avem ceva de furcǎ în a-i cuprinde pe toți. Mai trebuie sǎ mai începem sǎ simplificǎm din ei…

SURSE DE ESTIMARE A FACTORILOR
Pentru a vedea ce putem simplifica și ce rǎmîne – deocamdatǎ – în suspensie, trebuie sa facem pasul urmǎtor. Sǎ rǎspundem la întrebarea: care sînt sursele de estimare ale acestor factori? De unde putem sǎ-i cuantificǎm, sǎ punem numere pe ei? Rǎspunsurile, pe scurt, în tabelul urmǎtor.

Tabel 2. Estimarea factorilor de influențǎ ai efectului votului prin corespondențǎ

Dupǎ cum puteți observa, în unele cazuri putem sǎ estimǎm suficient de exact cifrele încît sǎ luǎm o singurǎ variantǎ în calcul (de exemplu în cazul populației oficiale a României ori a migrației în strǎinatate).

În alte cazuri, însǎ, e nevoie sǎ introducem mai multe variante, mai multe scenarii. Vǎ propun sǎ lucrǎm pentru fiecare dintre factorii pe care nu îi cunoaștem aprioric cu trei niveluri: minim, mediu, maxim, analog cu scenariile de estimare demograficǎ.

NECESITATEA CONTROLULUI NUMǍRULUI DE SCENARII. SIMPLIFICǍRI
Dacǎ ar trebui sǎ presupunem trei scenarii pentru fiecare dintre factori, am ajunge la o analizǎ crîncen de complicatǎ. Dacǎ este sǎ asociem fiecǎruia dintre cei 12 factori distincți – de fapt 11 factori distincți, cǎci populația în strǎinǎtate e aceeași, indiferent de tipul de vot – cîte trei paliere diferite: minim, mediu, maxim, rezultǎ în total 3 la puterea a 11a scenarii. Adicǎ 177,147 de scenarii, dacǎ e sǎ folosim cifre exacte.

Aproape 200 de mii! Se sparie gîndul! Trebuie sǎ simplificǎm. Trebuie sǎ facem tot posibilul sǎ identificǎm valori cît mai exacte cu putințǎ pentru cît mai mulți dintre factori, în așa fel încît la sfîrșit sǎ avem cît mai puține variante de luat în calcul, cît mai puține cazuri de trei paliere: minim / mediu / maxim pe care sǎ le bǎgǎm în mașinǎria infernalǎ a ridicatului la puterea lui 3.

Din fericire, este destul de ușor sǎ simplificǎm numǎrul de scenarii. Iatǎ cum.

Populația și participarea în România
Dacǎ ne uitǎm cu atenție, ne dǎm seama cǎ în cazul populației putem folosi estimǎri medii suficient de credibile încît sǎ renunțǎm la ipotezele de tip minim / mediu / maxim în aceastǎ privințǎ.

În cazul populației din țarǎ, folosim cifra oficialǎ propusǎ de BEC: 18,2 milioane de votanți, deși ea cuprinde și pe cei plecați în strǎinǎtate și deși ar fi nevoie de o discuție separatǎ privind discepanța dintre cifrele BEC (18,2 milioane) și cele INSSE (17,7 milioane) privind același orizont temporal populațional.

Însǎ o lǎsǎm deocamdatǎ așa, spre simplificare. Folosim cifra de 18,2 milioane de oameni cǎreia îi vom aplica un procent destul de bine documentat de participare la vot: 40%, care rezultǎ atît din mǎsurǎtorile prin sondaj din ultimul timp, cît și din experiența de vot de la alegerile parlamentare din 2008.

În combinație, cele douǎ numere ne dau un volum de 7,3 milioane de români pe care îi estimǎm cǎ vor veni la vot în țarǎ.

Dacǎ aplicǎm un factor de corecție de 95% voturi corecte, la fel de bine documentat și de stabil, ținînd cont de experiența de la voturile parlamentare anterioare, rezultǎ cifra de români pe care îi așteptǎm sǎ voteze corect în toamna lui 2012: 6,9 milioane.

Buun. Am rezolvat numǎrul de votanți din România: 6,9 milioane.

Populația în strǎinǎtate
Dupǎ cum spuneam și mai sus, existǎ de ceva timp o serie destul de bine documentatǎ de estimǎri convergente, venind dinspre mai multe surse: Ministerul de Interne, institutele statistice oficiale ale țǎrilor cu emigrație puternicǎ româneascǎ (Italia, Spania), institutele de sondare a opiniei publice, mediul academic din zona științelor sociale, care estimeazǎ cǎ în strǎinǎtate sînt aprox. 2,5 milioane de români cu drept de vot.

Gata. Am mai scǎpat de o putere a lui 3 din calcul.

Participarea legitimǎ la vot în strǎinǎtate, la urne
Datoritǎ experienței de pînǎ acum a ponderii mici a votului în strǎinǎtate la urne, putem concluziona cǎ îl putem estima și pe acesta la o valoare medie, fǎrǎ a greși prea mult.

E vorba doar de cîteva zeci de mii de voturi care ar exista între palierele minim, mediu și maxim, lucru care într-o discuție privind milioane de voturi nu adaugǎ prea mare eroare, doar dacǎ nu cumva vorbim de un rezultat la fel de strîns precum cel de la prezidențialele din 2009 – însǎ este puțin probabil, ținînd cont de evoluția procentelor partidelor politice de pînǎ acum.

În consecințǎ, ne uitǎm la ultimele alegeri recente, parlamentare 2008 și prezidențiale 2009. La parlamentarele din 2008 au votat în strǎinǎtate aprox. 25 mii de români. La prezidențialele din 2009, în turul 1 au votat aprox. 80 de mii, în turul 2 aprox. 150 de mii.

E mai probabil ca participarea la vot în toamna lui 2012 sǎ fie de aceeași intensitate cu cea a alegerilor analoage, parlamentarele din 2009, mai ales cǎ acum o parte din ei vor putea sǎ voteze și prin corespondențǎ, sǎ nu se mai deplaseze.

Deci sǎ spunem max. 30 mii de voturi – oricum o cantitate neglijabilǎ, pe lîngǎ milioanele din țarǎ.

Participarea legitimǎ la vot în strǎinǎtate, prin corespondențǎ
Tot pentru simplificare, vǎ propun sǎ încercǎm sǎ identificǎm o valoare medie și pentru tipul de vot prin corespondențǎ legitim, cei care chiar vor vota “din inimǎ”, în mod corect, prin corespodențǎ.

De data asta voi gîndi în procente. Plec de la procentul absolut ridicol de votanți la urne în strǎinatate, la cele mai recente alegeri parlamentare din 2008: 24 de mii din 2,5 milioane înseamnǎ nici mai mult, nici mai puțin decît doar 1%. Asta ne aratǎ interesul foarte scǎzut pentru politicǎ al românilor din strǎinǎtate, combibat cu dificultǎțile logistice (de deplasare, de bani, de acte de rezidențǎ etc.).

Ținînd cont de dificultǎțile birocratice impuse de legea electoralǎ a votului prin corespondențǎ, combinat cu apetitul scǎzut pentru vot, nu cred cǎ vor fi totuși mulți cei de bunǎ credințǎ, cu adevǎrat interesați sǎ depunǎ efortul pentru a strînge toate hîrtiile doveditoare și pentru a trece prin tot hǎțișul procedural implicat în înregistrarea ca votant prin corespondențǎ.

Dacǎ la urne au venit 1% la parlamentare, 3% în turul 1 la prezidențiale și 6% în turul 2 la prezidențiale (deși putem considera cǎ o parte din aceștia de la turul 2 au fost de fapt voturi frauduloase), atunci este destul de puțin probabil ca la votul prin corespondențǎ sǎ fie mult mai mulți, hoarde entuziaste care dintr-o datǎ sǎ accepte toate furcile caudine birocratice pentru a obține mult visata țidulǎ administrativǎ care sǎ le dea dreptul sǎ voteze în plic.

Ca sǎ nu mai vorbim cǎ o bunǎ parte din românii din strǎinǎtate vor fi excluși din acest proces datoritǎ faptului cǎ nu vor putea sǎ își certifice domiciliul, una din etapele obligatorii pentru înscrierea la votul prin corespondențǎ.

În concluzie, pentru a gîndi tot procentual, nu cred cǎ vor catadisci mai mult de 10% din românii din strǎinǎtate sǎ se înscrie la votul prin corespondențǎ. Palierele în acest caz ar fi: minimal 6%, mediu 8%, maxim 10%.

Pǎstrǎm palierul mediu, spre simplificare, și calculǎm: 8% din 2,5 milioane de români cu drept de vot în strǎinǎtate înseamnǎ 200 de mii de votanți în plic pe bune, cu inima, de bunǎ credințǎ, nu carne de tun pentru frauda electoralǎ.

Buuun. Am mai bifat un factor simplificat. Mergem mai departe.

Votul legitim în strǎinǎtate
Ținînd cont de nivelurile reduse de vot legitim în strǎinǎtate (30 de mii la urne, respectiv 200 de mii prin corespondențǎ), unii ar putea spune cǎ nici nu are rost sǎ ne mai chinuim sǎ îi bǎgǎm în ecuație, în calculul final. Hai sǎ nu fim totuși atît de rǎutǎcioși și sǎ recurgem la un singur expedient: sǎ identificǎm cea mai plauzibilǎ structurǎ a lor de vot și sǎ rǎmînem doar cu ea, tot spre simplificarea numǎrului de factori variabili pe care trebuie sǎ-i luǎm în considerare.

Mai mult. O judecatǎ psihologicǎ elementarǎ ne spune cǎ cele douǎ subpopulații din strǎinǎtate, votanții la urne și cei prin corespondențǎ, nu au nici un motiv sǎ voteze diferit. Ei prezintǎ cam aceeași structurǎ de vot.

Dacǎ ne uitǎm la istoria lor de vot de pînǎ acum, vedem cǎ votul în strǎinǎtate este unul predominant anti-PSD (15% la parlamentare în 2008, 12% la prezidențiale în turul 1 în 2009). Ținînd cont atît de istoria de vot, dar și de evoluțiile din sondajele recente, estimǎm cǎ PDL va lua 50% din voturi, aproximativ cît a luat și la parlamentarele din 2008, iar USL vor lua 45%, ceva mai mult decît au luat combinat în 2008 (36%), respectiv în 2009 (30%).

Am mai eliminat astfel un palier de incertitudine.

Frauda electoralǎ în România
Un alt domeniu unde consider cǎ putem simplifica discuția, ținînd cont de istoria recentǎ, este cel al fraudei electorale în România.

Dacǎ facem comparație între rezultatele oficiale ale alegerilor și estimǎrile realizate prin intermediul cercetǎrilor de tip Exit Poll, observǎm diferențe destul de mici, de max. 2-3 puncte procentuale (2 puncte în cazul lui Crin Antonescu în turul 1 la alegerile prezidențiale, 2 puncte în cazul PNL la parlamentarele 2008, 3 puncte în cazul PSD+PC la parlamentarele din 2008).

Aceasta ne indicǎ nivelul maxim de fraudǎ electoralǎ de care sînt în stare partidele politice în România. De cele mai multe ori, acestea trebuie sǎ alerge cu toatǎ viteza pentru a sta pe loc, i.e. pentru a contracara efectele fraudei electorale ale celorlalte partide.

Per ansamblu, estimarea noastrǎ este cǎ aceste efecte se neutralizeazǎ, cel puțin în cazul partidelor mari. Experiența confruntǎrii din alegerile prezidențiale din 2009, sintetizatǎ de manierǎ publicǎ în declarațiile liderilor PDL și PSD (Blaga, Videanu, Hrebenciuc, Ponta), ne aratǎ cǎ este foarte probabil ca cele douǎ blocuri politice mari, USL pe de o parte, PDL și sateliții sǎi de partea cealaltǎ, sǎ prezinte priceperi relativ asemǎnǎtoare de fraudǎ internǎ.

În concluzie, pînǎ la noi indicii, estimez cǎ frauda internǎ per ansamblu se va neutraliza și nu o voi lua în considerare în calculele ce urmeazǎ, spre simplificare. Zero. Mergem mai departe.

Frauda electoralǎ în strǎinǎtate, la urne
Dacǎ se va introduce votul prin corespondențǎ, estimǎm cǎ efortul de fraudǎ electoralǎ se va deplasa dinspre zona de urne spre zona prin corespondențǎ. În plus, oricum participarea la vot la urne în strǎinǎtate estimǎm cǎ va fi una rezidualǎ, un motiv în plus sǎ ignorǎm aceastǎ componentǎ.

* * *

Gata. Dupǎ toate aceste eforturi de simplificare, ce a mai rǎmas încǎ în suspensie puteți vedea în tabelul de mai jos.

Tabelul 3. Nevoia de simplificare a estimǎrii. De la sute de mii la 27 de scenarii

SCENARIILE REZULTATE
Dupǎ cum puteți vedea și în Tabelul 3, rǎmîn doar trei domenii unde nu avem cum sǎ fim suficient de exacți, pentru cǎ nu prea știm ce se va întîmpla pînǎ în 2012. E vorba despre:
• structura votului în România
• participarea la vot prin corespondențǎ, la nivelul votului fraudulos,
• structura fraudei în strǎinǎtate, prin intermediul votului prin corespondențǎ

Rezultǎ un numǎr de 3 x 3 x 3 = 27 de scenarii, pe care urmeazǎ sǎ le estimǎ separat, conform celor trei paliere propuse mai sus: minim / mediu / maxim. Deja sîntem la un cu totul alt nivel de complexitate, ce poate fi gestionat relativ ușor. Una este sǎ ai sute de mii sau chiar și mii de variante, alta este sǎ ai 27.

ESTIMAREA SCENARIILOR
Urmǎtorul pas este sǎ estimǎm de manierǎ cît mai plauzibilǎ, veridicǎ, validǎ cele trei scenarii rǎmase: Votul în în România, Nivelul fraudei prin corespondențǎ, Structura votului fraudulos prin corespondențǎ.

Structura votului în România
În cazul primului factor rǎmas în suspensie, votul în România, lucrurile sînt destul de complicate. Avem deja experiența unei variații destul de mari a votului politic în ultimii ani. Vezi Fig. 1.:

Fig. 1. Variația votului politic în România în ultimii 2 ani.
Sondaje CCSB. Subunivers: populația estimatǎ a merge la vot. Medie mobilǎ 2

Pînǎ în toamna lui 2012 mai e un an și jumǎtate. Se mai pot întîmpla multe. Mai ales cǎ între timp a apǎrut și aceastǎ nouǎ alianțǎ politicǎ, USL (PSD + PNL + PC). Și totuși, trebuie sǎ încercǎm sǎ minimizǎm necunoscutul.

În consecințǎ, pe baza evoluției sondajelor, a discuțiilor și analizelor politice publice, cît și pe baza flerului propriu, propun trei scenarii de vot în România toamnei lui 2012:

• Minimal: PDL total tǎvǎlit, în jurul lui 15%. USL victorios, la 55%
• Mediu: PDL stǎ la nivelurile actuale, în jur de 20%, USL 50%
• Maximal: PDL își revine la 25%, USL sub 50 (45%)

Mai sînt și alte variații, în cazul PP și PRM. Vezi mai jos, Tabelul 4 pentru detalii.

Intensitatea fraudei în strǎinǎtate în cazul votului prin corespondențǎ
Cea de-a doua întrebare destul de greu de rǎspuns este: cît vor fi în stare sǎ fure, dacǎ se introduce votul prin corespondențǎ?

Inițial, într-o formǎ anterioarǎ a articolului, avansasem niveluri sensibil mai ridicate de fraudǎ. Însǎ în urma discuțiilor cu diverse persoane care cunosc domeniul (politicǎ, sisteme de vot, românii din strǎinǎtate) mi-am dat seama cǎ aceste trei paliere de fraudǎ electoralǎ (20% / 40% / 60%) e destul de puțin probabil sǎ fie atinse. Asta datoritǎ mai ales dificultǎților birocratice generate de structura legii votului prin corespondențǎ de care pomeneam deja mai sus în mai multe locuri.

Dar mai este și un alt motiv pentru care mi-am revizuit în jos estimarea de fraudǎ electoralǎ. În 2009, la alegerile prezidențiale, în acea perioadǎ fierbinte dintre turul 1 și turul 2, circula pe piața consultanților politici o remarcǎ fǎcutǎ de apropiații echipei bǎsesciene: “dacǎ diferența este de maxim 2 puncte procentuale, putem sǎ întoarcem jocul. Pînǎ în douǎ procente nu ne facem probleme, cîștigǎm alegerile”.

Ce vroiau sǎ spunǎ? Cǎ și chiar dacǎ Mircea Geoanǎ ar fi ieșit învingǎtor în țarǎ cu pînǎ în 2 puncte procentuale (adicǎ o diferențǎ de plus / minus 200 de mii de voturi, deci un ecart total de 400 mii de voturi, la prezența de atunci de 10 milioane de votanți în turul 2), mașinǎria electoralǎ pedelistǎ ar fi avut suficiente resurse în strǎinǎtate încît sǎ întoarcǎ rezultatul alegerilor.

Dupǎ cum s-a dovedit de altfel, distanța a fost de +/- 0.3% în țarǎ (adicǎ un ecart de aprox. 60 de mii de voturi), care a fost ușor rǎsturnatǎ de mașinǎria externǎ cu o contrapondere de 140 de mii de voturi, adicǎ de +/- 0.7%.

În concluzie, dacǎ de la 400 de mii încolo reprezentanții mașinǎriei bǎsesciano-pedeliste se temeau cǎ va începe sǎ dea rateuri, asta înseamnǎ cǎ chiar și cu o metodǎ îmbunǎtǎțitǎ, cea a votului prin corespondențǎ, de la un anumit nivel în sus nu se prea mai poate face mare lucru, din motive de atingere a limitǎrilor logistice.

Iatǎ de ce am considerat cǎ este nevoie sǎ cobor estimǎrile inițiale și sǎ vǎ propun urmǎtoarele trei paliere revizuite ale intensitǎții totale de fraudǎ prin corespondențǎ:

• Minimal: fraudǎ de 10% din total români din strǎinǎtate. S-au chinuit sǎ introducǎ votul prin corespondențǎ, dar nu reușesc sǎ fructifice decît 10% din total rezervor. Avantajul introducerii votului prin corespondențǎ nu este concretizat
• Mediu: fraudǎ de 20%
• Maximal: fraudǎ de 30%. Avantajul introducerii votului prin corespondențǎ este concretizat cu vîrf și îndesat, la marginea nesimțirii și a protestelor internaționale

Structura politicǎ a fraudei în strǎinǎtate în cazul votului prin corespondențǎ
Bine, bine, se va frauda la votul prin corespondențǎ. Bine, bine, e foarte probabil ca principalul beneficiar al fraudei sǎ fie PDL. Dar chiar ceilalți vor sta cu mîinile în sîn și nu vor face nimic? Puțin probabil.

În consecințǎ, vǎ propun urmǎtoarele trei paliere de structurǎ de pricepere de fraudǎ:

• Minimal: USL (PSD + PNL) reușesc sǎ contracareze mișcarea PDL și profitǎ și ei de introducerea votului prin corespondențǎ. PDL e în stare sǎ ia doar jumǎtate (55%) din voturile fraudate, USL ia 35%. Avantajul deținerii MAE și SIE nu este concretizat
• Mediu: PDL ia 65% din voturile fraudate, USL ia 25%
• Maximal: profitǎ predominant PDL. PDL ia 75% din voturile fraudate, USL doar 15% din ele

Una din ipotezele implicite în cazul acestor structuri de fraudǎ este cǎ partidele mici nu vor reuși sǎ profite de frauda electoralǎ. Vezi Tabelul 4 pentru detalii

* * *

Gata. Acum, o datǎ ce am bǎtut în cuie toate variabilele, putem sǎ trecem la calculul propriu-zis. De-abia acum începe aritmetica…

PAȘII DE CALCUL.
TRECEREA DE LA PROCENTE LA MILIOANE DE VOTANȚI
Important este sǎ convertim toate scenariile și toate calculele în milioane de votanți, pentru a putea aduna mere cu mere și a estima structura totalǎ a votului, în numǎr absolut, urmînd ca pe baza acestor cifre absolute noi sǎ calculǎm noile procente.

Deci pașii de calcul sînt:
1. Estimare procentualǎ de participare la vot + Estimǎri procentuale structurǎ de vot în România; Conversie în mii de voturi în România pentru fiecare partid în parte. 3 SCENARII
2. Același lucru pentru votul în strǎinǎtate la urne. 1 SCENARIU
3. Același lucru pentru votul în strǎinǎtate prin corespodențǎ legitim, “natural”. 1 SCENARIU
4. Același lucru pentru votul în strǎinǎtate prin corespondențǎ fraudulos. 9 SCENARII (3 niveluri de fraudǎ x 3 scenarii de structurǎ de vot)
5. Suma tuturor voturilor, în milioane de voturi
6. Transformarea milioanelor de voturi în procente
7. Comparație diferențe între votul inițial (înainte de introducera votului prin corespondențǎ) vs votul final (dupǎ votul prin corespondențǎ)
8. Concluzii. Cît cîștigǎ PDL?

Pentru calculele în detaliu, vezi Tabelul 4:

Tabelul 4: Calculul estimǎrii diferitelor tipuri de vot.
Conversie de la procente în milioane de votanți

REZULTATE. 27 DE SCENARII
Dupǎ ce facem toate calculele și toate adunǎrile, conform celor 27 de scenarii, rezultǎ, urmǎtoarele variante de voturi suplimentare obținute de fiecare din partide:

Tabelul 5. Rezultatul estimǎrii celor 27 de scenarii. Milioane de votanți

Acum transformǎm din milioane de votanți înapoi în procente, unitatea de mǎsurǎ în care se discutǎ eficiența politicǎ:

Tabelul 6. Rezultatul estimǎrii celor 27 de scenarii. Procente

CONCLUZII
Din toate aceste calcule alambicate, ne intereseazǎ îndeosebi coloanele de diferențǎ, cele scoase în evidențǎ în figurile anterioare cu roșu.

Pentru o mai mare ușurințǎ a înțelegerii, le sortǎm de data asta dupǎ magnitudinea efectului. Putem sorta fie dupǎ milioane de votanți, fie dupǎ procente. Consider cǎ mai important este efectul procentual. Deci sortǎm dupǎ coloana procentualǎ.

Tabelul 7. Pentru ce am muncit atît.
Diferențele fațǎ de înaintea
introducerii votului prin corespondențǎ

Ce concluzie tragem? cǎ trebuie sǎ facem și un grafic, sǎ vedem mai bine :)

Fig. 2. Diferențele. Cît estimǎm cǎ va cîștiga PDL
de pe urma introducerii votului prin corespondențǎ?
27 de scenarii

De-abia acum putem sǎ tragem o concluzie clarǎ. În urma introducerii votului prin corespondențǎ, estimǎm cǎ PDL va cîștiga în medie aprox. 6 puncte procentuale, adicǎ, în numǎr absolut, undeva în jur de 200 de mii de voturi net, dupǎ ce dǎm la o parte faptul cǎ și USL va face tot posibilul sǎ beneficieze și ea de pe urma acestei legi.

Efectul net – repet: net, dupǎ ce dǎm la o parte contracararea USL – variazǎ între un minim de 2 puncte procentuale / 100 mii de voturi, în cazul în care nici PDL nu va fi în stare sǎ producǎ prea multe voturi frauduloase prin aceastǎ metodǎ, iar USL la rîndul sǎu se va dovedi în stare sǎ contracareze priceperea administrativǎ a PDL, și un maxim de aprox. 10 puncte procentuale / 500 de mii de voturi, în cazul în care PDL va fi în stare sǎ mobilizeze mașinǎria la turație maximǎ, iar USL va lǎsa complet garda jos și va ignora segmentul românilor din strǎinǎtate – cum a fǎcut-o de altminteri la alegerile prezidențiale din 2009, cu rezultatele cunoscute.

Cum însǎ în general extremele sînt rareori concretizate în naturǎ, estimǎrile noastre finale se îndreaptǎ spre zona medie.

Cel mai probabil, PDL va cîștiga în jur de 6 puncte procentuale. Asta brut, înainte de redistribuirea procentelor partidelor care nu intrǎ în Parlament. Datǎ fiind incertitudinea privind ce tip de lege electoralǎ va fi în cele din urmǎ aplicatǎ, nu am mai luat și acest aspect în considerare.

Destul, nu? Nu cocoșǎtor de mult, dar nici nesemnificativ. Chiar și la nivel mediu, PDL va recupera 6 puncte procentuale. Adicǎ o bunǎ parte din ceea ce a pierdut prin eroziune în perioada anilor în care a luat mǎsuri de austeritate.

Dacǎ mai adǎugǎm și PP, partidul satelit inventat de PDL pentru a opri hemoragia electoralǎ, un partid care conform evoluțiilor sale în sondaje de pînǎ acum este destul de probabil sǎ facǎ 5% – 7%, iatǎ cǎ este posibil sǎ avem de-a face cu o recuperare de cel puțin 10 puncte procentuale, cu puțin noroc poate chiar de 15 puncte procentuale.

Adicǎ de o recuperare aproape completǎ spre palierul de aprox. 30% la care se situa PDL în 2009, înainte de alegerile prezidențiale și mai ales înainte de mǎsurile de austeritate.

Într-adevǎr, meritǎ sǎ te zbați sǎ introduci votul prin corespondențǎ, nu-i așa?…

sursa: Turambar