Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere publică pe site-ul propriu proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru aprobarea Programului pilot de stimulare financiară a personalului din unităţile sanitare publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale.
Pe scurt, Guvernul crează, numai aparent, posibilitatea ca primăriile să plătească medicilor venituri suplimentare pentru a-i determina să vină şi mai ales să nu plece din localitate (sau chiar din ţară).
Asistăm la o recunoaştere a toxicităţii măsurii de reducere nediferenţiată a veniturilor, care cel puţin în domeniul medical, a avut drept consecinţă o creştere a migraţiei medicale. Personal am avut chiar de suferit, asistentul de la cabinetul meu privat, un tânăr foarte bine pregătit şi util, care îşi desfăşura norma de bază la camera de gardă a unui spital de urgenţă din Bucureşti, a decis să plece cu orice preţ din România. A încercat întâi în Germania, s-a întors doar pentru a se pregăti să plece în Dubai. Şi că el zeci şi sute!
Proiectul de OUG nu ar fi fost necesar dacă nu ar fi existat restricţiile impuse la nivel naţional, prin care s-au redus salariile, sporurile şi plata orelor suplimentare. Pentru a încerca să repare ce s-a stricat acum mai bine de un an s-a imaginat o portiţă de scăpare – suplimentarea veniturilor pe seama bugetului local!
Măsura în sine recunoaşte o necesitate, schimbarea modalităţii de plată a personalului medical şi înlocuirea plăţilor informale, aproape imposibil de suportat de o populaţie sărăcită, cu venituri bazate pe cererea pentru serviciul medical respectiv, de calitatea acestuia şi cantitatea în care este oferit!
Soluţia gubernului este însă una eronată şi probabil sortită eşecului. Nu poţi plăti suplimentar un diabetolog – pentru că nu ai un specialist în localitate şi să plăteşti mai puţin alţi doi cardiologi pentru că s-au stabilit deja, cumpărându-şi casă, căsătorindu-se şi făcând copii!
Nu poţi plăti de la bugetul local medicul de familie pentru a-l convinge să vină la cabinetul dintr-un sat de munte iar pe învăţător să-l laşi să plece pentru că nu ai cum să-l stimulezi suplimentar!
Mecanismele de stimulare nu pot şi nu trebuie să fie discriminatorii! Trebuie să fie unitare şi pe termen lung altfel sunt doar o banală mimare a preocupării pentru populaţie şi pentru personalul medical.
Soluţiile curajoase, eficace, nu pot fi luate decât la scara naţională şi mai ales trebuie să se facă având drept suport voinţa politică de a suplimenta finanţarea sănătăţii. Medicii şi chiar personalul medical cu studii medii din spitale ar trebui să fie scoşi definitiv din rândul personalului bugetar, unde se afla pe nedrept. Restul personalului medical, medicii din ambulator şi cei de familie au acceptat deja să fie plătiţi prin contracte de prestări de servicii care se încheie anual, care ţin cont de necesarul de personal din zonă şi de numărul de consultaţii efectuate fără a se impune respectarea unui salariu impus prin lege. Personalul spitalelor ar trebui să se alinieze la acest standard iar veniturile să fie în concordanţă cu serviciile pe care le poate oferi spitalul şi în funcţie de deciziile managerului şi implicit a consiliului local căruia i se subordonează acesta, pe baza unor criterii adecvate. Consiliul local are posibilitatea să suplimenteze bugetul unităţilor sanitare fie direct fie indirect prin preluarea unor cheltuieli.
Adevărata problemă este însă suma alocată de Guvern pentru serviciile sanitare şi a sistemului de asigurări sociale de sănătate. Ne lamentam de ani buni ca nu sunt bani pentru sănătate uitând că în prezent am scăzut de la o contribuţie la fondul de asigurări de sănătate de la 14% (angajator + angajat) in 2004 la mai puţin de 11% fără ca aceasta măsură să fie solicitată de populaţie şi concordanţă cu realităţile din sistemul sanitar. Asistăm cu nepăsare cum reprezentanţii clasei politice clamează acordarea unei asistenţe medicale la standarde identice cu cele din toate ţările europene, cheltuind de 10 ori mai puţin pe cap de locuitor. În România costurile pentru medicamente, aparatura medicală, curent electric, gaze, mâncare, etc sunt practic egale şi doar salariile personalului sunt mai mici. Guvernul ar trebui să plece de la realitatea că sistemul sanitar nu poate fi susţinut doar din diferenţă de salarizare şi din ciubuc, la la o cârciumă din colţul străzii!
Aparent, proiectul de ordonanţă de urgenţă reprezintă un pas înainte. În realitate denotă neputinţa şi incapacitatea unui Guvern de a face faţa problemelor şi de a lua decizii curajoase în momente de răscruce. Iniţiativa Guvernului are însă un merit – va pune pe ordinea de zi a consiliilor locale un subiect de care parcă toată lumea se fereşte precum dracu’ de tămâie. Am învăţat deja că dacă oamenii, prin reprezentanţii lori locali, solicită poduri sau şosele, li se promit poduri şi şosele. Poate că a sosit momentul ca oamenii să înveţe să solicite asistenta medicală decentă, concordanţă cu statutul nostru de ţară membră a unei comunităţi de elită – Europa civilizată.
sursa: Contributors
Radu Zlati 
Comentarii recente