Pe când lumea de peste mări şi ţări era chemată să asiste la nunta Prinţului Will de Wales cu aleasa inimii sale, minţile politicilor de pe Dâmboviţa erau ocupate de turnurile bruşte ale carierei profesionale ale unui “pitic” sociolog, cu tulburătoare calităţi de analist politic. Mai ales că prezicerile respectivului despre starea de spirit a poporului, posibila apariţie a unei prinţese-Mişcare Populară gen Albă-ca-Zăpada în ceata prinţiilor-partid Roşu, Oranj, Albastru-Galben şi premoniţia morţii grofului Udemere tulburaseră destul cugetele mai marilor zilei de pe la noi.
Că românul s-a născut poet nu e nici o îndoială, dar să vedeţi ce poveşti interesante ştie el să spună. Una dintre cele ce merită a fi colportată a fost aruncată în gura lumii de Victor Ponta la auzul veştii că sociologul Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidenţial pe probleme de politică internă al preşedintelui Băsescu, a părăsit Palatul Cotroceni (prin acordul părţilor) pentru a se dedica analizelor politice.
Prinţişorul Roşu PSD ne-a povestit, după plecarea lui Sebastian din Palatul Cotroceni, că „Lăzăroiu e primul pitic dintre cei care vor sta alături de Albă ca Zăpada, Elena Udrea, în viitoarea construcţie gândită la Cotroceni”, dar ţinut să fie atotcuprinzător adăugând: „Dacă această construcţie nu se va face, Lăzăroiu va rămâne pe post de Mutulică”. Şi, în plus de asta, Ponta consideră că Sebastian „s-a comportat ca o slugă şi a fost dat afară ca o slugă”. Pam, pam.
Asta fandaxie vine de la faptul că Lăzăroiu afirma, într-un editorial publicat de Q-magazine în decembrie 2010, că partidele „vor fi foarte prudente să promită marea cu sarea” în 2012, an electoral în care conceptul-cheie va fi Albă-ca-Zăpada. “Unii îl înţeleg ca pe o nouă formaţiune politică, alţii ca pe un vechi partid, radical transformat. Eu l-aş înţelege mai degrabă ca pe o schimbare fundamentală în ordinea socială şi instituţională. Eşecul marilor agregate, fie că vorbim despre state, bănci sau corporaţii, are consecinţe dramatice asupra democraţiei elective. Sobrietatea, cumpătarea şi competiţia onestă vor domina populismul, clientelismul leneş şi risipa veselă din administraţie. Societatea a intrat deja în alertă. Şi îşi va găsi propriile forme de veghe„, susţine Lăzăroiu.
Aparent fără legătură, în continuare e demn de povestit că grofii Udemeri tare s-au mai năcăjit când acelaşi Sebastien a spus-o pe şleau: „Este adevărat că şi UDMR este o formaţiune tolerată în forma care este. În mod normal, ea poate fi contestată şi cred că au fost incercări de a contesta UDMR la Tribunal, că nu este un partid politic. Dar sigur că nimeni nu a făcut-o, pentru că UDMR este un partener comod de guvernare, nu are nimeni interesul să-l distrugă. Şi apare şi povestea cu relaţiile interetnice şi atunci nimeni nu a încercat, dar, in mod normal, UDMR poate fi uşor contestat în instanţă. (…) UDMR a apărut ca o nevoie a unei comunităţi etnice. Acest lucru i-a dat stabilitatea pe care o are în politică, deşi nu este un partid (…) UDMR nu are o singură linie ideologică, acolo sunt şi creştin-democraţi şi social-democrati şi liberal, deşi este afiliat, în ansamblul lui, la PPE: Poate că nu este rău că s-a construit aşa. Probabil ca, în timp, nu ştiu când se va întampla asta, UDMR nu va mai exista ca atare. Trendul general este de diminuare a importanţei factorului etnic şi atunci, mai degrabă, eu cred într-un scenariu în care curentele astea ideologice din UDMR vor fi absorbite de partidele româneşti, pentru că acesta este trendul pe termen lung. Oricum, problema este că se diminueaza foarte mult şi participarea la vot a maghiarilor. Subiectul etnic nu mai este presant nici măcar pentru etnia maghiară. Probabil că în 10-15 ani, asta se va întampla: curentele din UDMR vor fi absorbite de partidele româneşti”.
Dacă la cele de mai sus alături şi zicerile aceluiaşi “pitic”ce ne spune că în România este necesară o nouă Lege a partidelor politice, cu „mai puţine reglementari, dar reglementările alea să fie şi urmărite. Mai simplă legea, dar mult mai strictă şi chiar cu sancţiuni. Adică un partid care, de pildă, abuzează şi nu respectă regulile ar trebui, la un moment dat, desfiinţat”.
În plus, Lăzăroiu ne mai spunea că prin Parlament “ar fi greu să treacă în momentul acesta o lege cu finanţarea partidelor. Funcţioneaza în partidele noastre, acum, un fel de practici. Partidele întotdeauna vor să aibă libertate mare, să nu fie constrânse şi ele îşi fac statutul acela cu reguli, dar preferă tot timpul să aibă posibilitatea să calce şi pe lângă”.
De ce merită să facem vorbire despre analistul Lăzăroiu? Despre Povesrea Prinţesei-Mişcare Populară şi să luăm aminte la supărările liderilor partidelor autohtone?
Pentru că, după 20 de ani, se simte nevoia unui nou mod de a face politica în ţara asta. Pentru că unii dintre noi apreciem că actualele partide sunt ca nişte case cu fundaţia şubredă. Asta pentru că mai toate partidele au fost făcute de sus în jos, nu cum era firesc formate de jos în sus. Ele nu au apărut ca o nevoie a societăţii.
De exemplu, PD care a apărut din nevoia de diversificare a FSN, e rezultatul unei cearte la vârf, nu a uneia la baza. Prin rupere, au apărut un FSN mai reformist, mai spălat şi FDSN-ul lui Iliescu, mai conservator.
Despre social-democraţii care au fost de la bun început conduşi de Iliescu pe calea continuării luptei de clasă şi apărării cuceririlor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, cu tot cu ipocrizia de rigoare, ce în vremuri comuiste mai era temperată de legea ilicitului şi de etica şi echitatea socialistă, decedată între timp, nu prea de mare lucru de spus.
Despre construcţiile artificiale de tipul conservatorilor făcuţi partid pe bani de un turnător securist, reinventat om de afaceri şi patron de trust de presă, sau cea a fanclubului gazetei România Mare format din colonei şi generali de armată, miliţie ori securitate, ce s-a transformat în partid, nu are rost să mai povestim.
A venit vremea, spun cei ce analizează cu mai mare atenţie spasmele şi spaimele societăţii noastre post-comuniste ca politica să răspundă clar şi la obiectunor preocupări concrete ale oamenilor de azi. Concret, scurt şi la obiect, ce face statul pentru educaţie, asistenţă medicală, asistenţă socială, ordine şi siguranţă? Am ajuns yiua în care politicienii ce au tras tare să ajungă la conducere cam trebuie să dea socoteală până la ultimul leuţ despre ce fac cu bani colectaţi din taxele şi impozitele plătite de noi.
În aceste vremuri, un pitic cu tulburătoare capacitaţi de analiză sociologică şi politică care, liber de contract, dezlegat de legământul de tăcere făcut fostului său angajator, se poate exprima liber în agora devine în sine subiectul unei interesante poveşti care a început deja să se scrie.
sursa: ImpactNews
Radu Zlati 
Comentarii recente