Decizia lui Valeriu Stoica de a nu candida la Convenţia Naţională a PDL pentru nici o funcţie de conducere a fost prezentata de acesta ambalata intr-o observatie si o provocare.
Observatia era că oamenii politici ar trebui să ştie nu numai când să iasă în faţă, dar şi când şi cum să se retragă în linia a doua: “A fi în linia a doua, spune dumnealui, nu înseamnă a ieşi din politică şi cu atât mai puţin din viaţa publică. Înseamnă a fi acolo în primul rând ca resursă şi sprijin pentru cei din linia întâi, cu solidaritate, statornicie şi inteligenţă. Gata de a reveni în prima linie … când circumstanţele şi cauza ta politică spun că revenirea este necesară. “
Provocarea era urmatoarea: “M-aş bucura dacă tot mai mulţi dintre colegii mei de generaţie ar înţelege acest principiu şi ar face ca şi mine un pas înapoi pentru a deschide drumul altora, mai tineri. Gestul meu implică pentru aceşti colegi de generaţie o sugestie şi o provocare. Pot şi vor să-l urmeze?! M-aş bucura ca un număr cât mai mare dintre ei să ridice această manuşă.”Valeriu Stoica incheie “salutand consolidarea pe scena politică românească a noii generaţii”.
Asadar, ca toata lumea, si d-l Stoica pare cumva convins ca patologiile politice ale societatii romanesti se trag de la “clasa politica”. Intr-adevar, daca ne uitam mai bine vedem ca “schimbarea clasei politice” a devenit in discursul public romanesc refren, mantra, panaceu. Seceta? De vina e “clasa politica”. Cum se rezolva chestia? “Schimbarea clasei politice”. Gropi in asfalt? De vina e “clasa politica”. Cum se rezolva? “Schimbarea clasei politice”. Termini facultatea de modeling si clubing si nu-ti gasesti un loc de munca? De vina e “clasa politica”. Cum se rezolva? “Schimbarea clasei politice”.
Si uite asa, avem o analiza in doua cuvinte si o solutie in trei. Tot repetandu-le am ajuns sa asteptam minuni de la “schimbarea clasei politice”. Totul va fi bine cand vor veni noile generatii, tinerii. Solutia pare excelenta. E simpla, precisa si necostisitoare. Ce e mai usor decat “schimbarea clasei politice”? Nimic.
In plus, are si avantajul ca te scuteste de efortul de a gandi sau a face ceva. Nu te incurci cu analize, studii, strategii, calcule, negocieri, constructie institutionala, organizare, activism etc. Cineva trebuie sa o schimbe si gata. Si daca nici asta nu e buna, zici: “Sa schimbam clasa politica”. Si cineva o schimba iar. Si tot asa pana dai de una pe gustul tau. E vreo mirare ca “solutia” e asa populara? Nu. Gandire: zero. Efort: zero. Intr-un cuvant, perfectiune. Mai bine chiar decat “un nou partid” unde esti totusi solicitat sa decizi prin dezbateri vii urmatoarele: sigla, culorile si daca imnul trebuie interpretat de Paula Seling sau Lori. (Am spus: Paula! Si nu reconsider).
Un semn de intrebare
Sa indraznim totusi sa ridicam un semn de intrebare cu privire la acest cvasi-consens popular. Mai exista si alte explicatii ale patologiilor structurale ale vietii politice romanesti. Inainte de a trece la acestea, sa subliniem insa ca ideea d-lui Stoica nu e rea. E nevoie de un suflu nou pe prima linie a politicii. Demersul e salutar. Iar faptul ca in PDL persoane cu greutate cum sunt d-nii Videanu sau Stolojan, au decis si dansii sa faca un pas in linia a doua pentru a face loc “tinerilor”, nu poate fi decat o nota buna pentru domniile lor si pentru PDL, o nota care ar trebui marcata public. Intrebarea ramane, asa cum zicea si d-l Stoica: Pot şi vor si altii să urmeze aceste exemple?!
Vor, nu vor, pot, nu pot, sa nu asteptam insa miracole. Avem in mod sigur nevoie de o elita politica mai buna. Dar ce ne facem insa daca problema clasei politice si a slabiciunilor ei este parte a unei probleme mai vaste si mai profunde? Ce ne facem daca patologiile atitudinale ale elitei sunt un ecou ale patologiilor celor care o valideaza si o voteaza ca atare?!
O teza de doctorat
Intamplarea face ca zilele acestea citesc o teza de doctorat in stiinte politice. Autorul ei este Horia Terpe, directorul executiv al CADI, doctorand la SNSPA sub indrumarea profesorului Adrian Miroiu. Titlul: Construcţia şi reconstrucţia democraţiei locale. O analiză instituţională a obştilor şi comunelor. Lucrarea lui Horia Terpe reprezintă un amplu studiu privind potențialul de reconstrucție democratica a localităților din Romania. Demersul e inspirat de perspectiva teoretica schitata de Alexis de Tocqueville şi dezvoltata de autori neo-instituionalisti cum ar fi Elinor Ostrom (Premiului Nobel in economie, 2009). Potrivit acestei scoli de gandire, organizarea politică locală bazata pe autoguvernare este nu numai scoala si laboratorul practicii politice dar si singura de natură să ofere o garanţie perpetuării democraţiei şi libertăţii la toate nivelele societăţii. Buna guvernare porneste de jos.
Citind teza nu poti sa nu constati ca Horia Terpe ne formuleaza o provocare serioasa: Ce ne facem daca “a face politica” si “a guverna” in Romania inseamna mai mult decat actele conducerii politice de la “centru”? Ce ne facem daca “a face politica” incepe de la nivelul gospodariei si scarii de bloc? Ce ne facem daca “politica de la Bucuresti” e o extensie si un ecou la politica autoguvernarii, in comunitate, sat, strada sub presiunea (sau lipsa de presiune) a cetatenilor implicati (sau neimplicati) in actul (auto)guvernarii? Ce ne facem daca ceea ce numim “clasa politica” de la varf si reflexele sale se formeaza in laboratorul autoguvernarii la nivelul cel mai de jos si cel mai prozaic? Altfel spus, nu cumva patologiile clasei politice reflecta niste patologii ale “stiintei si artei autoguvernarii” la romani, in general? Daca e asa, atunci a ne concentra doar pe “clasa politca” si pe ce face (si nu face) ea la Bucuresti, e o eroare. Si analitica si practica.
Nu am sa incerc aici o recenzie a lucrarii d-lui Terpe. E o teza solida si complexa, organizata pe mai multe paliere teoretice si empirice. Am sa ma opresc insa la un capitol al ei. Mai precis la niste rezultate pe care le prezinta in acel capitol si care m-au frapat. Este vorba despre datele culese printr-un chestionar aplicat unui esantion reprezentativ la nivel national printr-o colaborare CADI-IRES cu cateva luni in urma, mai precis, in decembrie 2010. Tema chestionarului, autoguvernarea la romani, spiritul civic-comunitar, implicarea in rezolvarea problemelor comunitare, locale, etc. O tema care ne spune sigur ceva, fie si indirect, despre romani si despre sfera politica la romani. Reproduc cateva raspunsuri relevante, fara comentarii:
1. Dacă vi s-ar cere sfatul, v-ati pronunta privind ceea ce este de făcut într-o anumită problemă publică de interes local?
Niciodata 33%
Rareori 27%
Deseori 18%
De fiecare data 13%
NS/NR 9%
2. Dacă ar fi posibil, ati participa la sedintele Consiliului Local, chiar si fără a fi plătit?
Niciodata 41%
Cel putin o data pe an 24%
Cel putin de sase ori pe an 8%
In fiecare luna 10%
In fiecare saptamana 5%
NS/NR 12%
Apoi ar mai fi acestea:
3. Să presupunem că o inundatie sau un incendiu ar distruge 40 de gospodării din localitatea dumneavoastră. Ati dona bani?
DA 27%;
NU 73%
5. Să presupunem că o inundatie sau un incendiu ar distruge 40 de gospodării din localitatea dumneavoastră. V-ati implica?
DA 6%
NU 94%
6. Să presupunem că o inundatie sau un incendiu ar distruge 40 de gospodării din localitatea dumneavoastră. Ati munci pentru reconstructia caselor?
DA 34%
NU 66%
7. Să presupunem că o inundatie sau un incendiu ar distruge 40 de gospodării din localitatea dumneavoastră. Ati dona haine sau mancare?
DA 64%
NU 36%
Si apoi ar mai fi si acestea:
8. V-ati implicat vreodata in rezolvarea unei probleme locale, altfel decat mergand la vot?
DA 10%
NU 85%
NS/NR 5%
10. În ce măsură sunteti la curent cu activitatea Primăriei si a Consiliului Local?
Nu sunt deloc informat 30%
Mă consider putin informat 37%
Consider că sunt destul de informat 16%
Sunt foarte bine informat 3%
NS/NR 14%
Poate ca nu toti cititorii gasesc aceste date un pic nelinistitoare. Poate ca e doar un efect de perceptie si nelinistea e nejustificata. Sa spunem atunci ca datele sunt doar interesante. Sugereaza ceva despre viata comunitara, despre spiritul public si de cooperare la romani. Adica despre radacina si esenta ultima a vietii politice.
Intrebari: Sunt datele de mai sus corecte? Daca nu, cum ar arata datele corecte? Daca da, ce ne spun ele despre noi? Suferim inca impactul distorsiunilor introduse in viata sociala de regimul comunist? Este ceva mai adanc in traditia societatii romanesti ce face ca 60% dintre cei intervievati sa se arate neinteresati in a se pronunta cu privire la problemele lor locale? Si ca 85% din ei sa nu se fi implicat vreodata in rezolvarea unei probleme locale, altfel decat mergand la vot? Putem avea o buna guvernare la nivel national cand materia prima la nivel local arata asa cum se contureaza mai sus? Sunt totusi intrebari justificate.
In loc de concluzii
Sa incehiem prin a repeta: mesajul lui Valeriu Stoica este mai mult decat bine venit. E nevoie de o schimbare pe prima linie a vietii politice romanesti, la varf. Rezultatele raportate insa in cercetarile lui Horia Terpe ne atrag atentia cu privire la limitele unei strategii ce asteapta minuni de la simpla “schimbare a clasei politice”.
Ar fi minunat daca problemele politicii si guvernarii la romani s-ar putea rezolva asa usor. Din pacate, se pare ca lucrurile sunt mai complicate. Efortul si tenacitatea pe care trebuie sa le ilustreze minoritatea reformista si modernizatoare romaneasca sunt imense. Daca vrea sa faca ceva serios, atunci aceasta minoritate care oricum duce Romania in spate, areserios de lucru. Evident, o improspatare a primei linii a clasei politice e un bun inceput. Dar trebuie sa fim constienti: E doar inceputul. Si unul modest.
PS Un bonus din lucrarea lui Horia Terpe pentru cei interesati de problematica administratiei locale la romani, aici: Rezultate Terpe. (Horia Terpe sustine teza in fata comisiei saptamana ce vine. Ii uram bafta.)
sursa: Contributors
Radu Zlati 
Comentarii recente