Cui serveste noul Cod al Muncii, care a fost adoptat intr-o maniera total ciudata de catre guvernul Boc si majoritatea sa parlamentara? Electoratului (chiar si al PDL), cu siguranta nu. Nu este un cod al muncii care sa contina drepturi mai solide, care sa consolideze conditia angajatului in Romania. Dimpotriva – este un cod al muncii restrictiv, care produce mai multe “cosmaruri” celor ce muncesc si care ii face pe angajati sa nu mai fie niciodata siguri de propriul loc de munca. Nu ajuta sindicatele, care devin – pentru prima data dupa 1989, mai slabe si mai vulnerabile (pana acum, timp de 20 de ani, am avut o acumulare constanta de drepturi si beneficii pentru miscarea sindicala). Nu-i ajuta pe cei tineri, care vor sa intre pe piata muncii, pentru ca acestora li se ofera o cariera nesigura, cu locuri de munca “flexibile”, dar care inseamna “nesigure” si care nu le permite nici credite, nici planuri de viitor, nici siguranta zilei de maine. Nu-i ajuta nici pe cei cu adevarat performanti, fiindca nu le mai ofera acestora garantia pastrarii locului de munca.
Pe cine ajuta atunci? Daca nu ajuta electoratul si nici sindicatele, am putea banui ca efectele “flexibilizarii” pietei muncii ar trebui sa duca la o relansare economica. Altfel spus, cu sacrificiul linistii individuale, guvernul gandeste agregat si ofera economiei instrumentul crearii mai multor locuri de munca. Dar, daca ne luam dupa FMI, dupa Banca Nationala si chiar dupa Guvern, cresterea economica a acestui an nu este una spectaculoasa – practic, ea nici nu exista. Nu vom asista la crearea de noi locuri de munca, decat eventual a celor care se transforma din contracte de munca nedeterminate in contracte de munca “flexibile”. Acestea din urma vor fi mult mai multe, cu siguranta. Dar inseamna ele o crestere a ocuparii? Sigur nu. Asadar, nici statul in ansamblu nu va beneficia de pe urma codului muncii, prin incasari mai mari la buget.
Revin atunci la intrebarea initiala. Cui serveste noul Cod al Muncii, care intra de azi in vigoare? Statului roman nu. Populatiei nu. Dar cui? Domnul Patriciu ne-a dat raspunsul, atunci cand a decis chiar sa se certe cu colegii sai liberali de partid si a inceput, prin companiile sale, o propaganda sustinuta pentru noul cod. Beneificiarii sunt noii “capitalisti” – capitalistii corporatisti. Cei care gandesc indiferent de state, chiar deasupra si impotriva lor. Corporatiile vor avea, de azi, o noua sarbatoare, pe 2 mai – ziua in care au capatat dreptul de a face tot ce vor cu angajatii lor. Este o zi mare, de care vor beneficia doar companiile mari, cele in care oamenii conteaza contabil, strict numeric, si foarte putin din punct de vedere individual. Companiile care au nevoie mereu de forta de munca ieftina, nesigura de viitor si dornica mereu sa-si satisfaca patronii printr-o dedicatie dincolo de limite. De unde vor lua acesti angajati? Din masa celor puternic loviti de taierile de anul trecut, speriati de pierderea nivelului de trai, speriati ca nu pot sa isi plateasca datoriile la banci, speriati ca pot fi oricand concediati. Noii absolventi vor fi mai docili ca oricand – statul nu mai angajeaza, zona IMM este inghetata, iar alternativa este somajul de lunga durata (marea problema a UE, nu doar a Romaniei, este ca somajul in randul tinerilor este dublu fata de somajul general). Nu vom mai avea proteste sociale – sindicatele sunt pulverizate, iar angajatii n-au curaj sa iasa in strada. Cei apropiati de varsta pensionarii nu vor sa riste pierderea pensiei. Cei care au copii acasa, credite si facturi de platit – ca sa nu mai vorbim de pretul benzinei – nu isi mai pot pune deloc problema punerii in pericol a locului de munca pe care il au. Nu vorbim de relansare economica, nu vorbim de un stat capabil sa isi reafirme pozitia de putere. Vorbim de companii private mari care reusesc sa iasa din criza economica pe care au produs-o (pentru ca tot marile companii sunt cele care, prin produsele derivate inventate) mult mai bine decat restul lumii. Capitalismul corporatist este pe cale sa produca una din cele mai perverse consecinte politice – au produs o extraordinara criza economica si sociala (este si sociala, pentru ca lumea de azi si de maine nu va mai semana deloc cu cea din ultimii ani), dar ies invingatori din ea. Aproape ca putem crede teoriile conspirative care vorbesc de cabalele care conduc lumea. Cert este un lucru – statele sunt principalele perdante ale razboiului economic actual. Ele sunt cele mai slabite, si acum ajung peste tot in lumea democratica sa lucreze mai mult pentru corporatii decat pentru cetateni. Oamenii obisnuiti nu mai au incredere in politica, in democratie si in institutiile democratice in toata lumea civilizata tocmai pentru ca acestea nu par sa lucreze pentru ele. Cand vezi cum, dupa o criza, autorii acesteia sunt premiati, iar victimele sunt penalizate si mai mult – reactia naturala este de retinere.
Anul acesta, de Ziua Muncii, partidul de guvernamant a cedat statul in mana corporatiilor. Codul Muncii este un prim pas. Codul de Dialog Social va fi un alt pas. Care este castigul PDL din acest tip de targ? Cinic, dar simplu: daca scade increderea in politica, daca avem oameni deziluzionati de politica, scade major participarea la vot. Cu o populatia care nu are motivatii sa iasa in strada (vezi argumentele de mai sus), este aproape imposibil sa avem revolutii anti-PDL. De asemenea, daca PDL isi propune sa fraudeze alegerile viitoare, va fi mult mai simplu de facut asta cu o populatie dezinteresata de politica si neparticipativa. Romania, din data de 2 mai, a facut un mare pas inapoi in afara democratiei. Ramane de vazut daca pasul este decisiv sau nu.
sursa: InfoPortal
Radu Zlati 
Comentarii recente