Unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori ai literaturii române, Mircea Horia Simionescu a încetat din viață în această dimineaţă, la vârsta de 83 de ani, la Bucureşti.
Scriitorul s-a născut pe 23 ianuarie 1928, la Târgovişte, într-o familie care descinde din ramura Brătienilor argeşeni (bunica paternă, fiică a lui Ion Brătianu) şi din aceea, bucureşteană, a Căciuleştilor, cu întinse ramificaţii în burghezia furnizoare de nume ilustre în medicină, armată, finanţe, drept. Tatăl său, Stelian Simionescu, era ofiţer, mama, Irina ( Popescu), era funcţionară la P.T.T.
Însemnările laboratorului epic al lui Mircea Horia Simionescu s-au structurat în ciclul de patru volume „Ingeniosul bine temperat” (1969, 1970, 1980, 1983), epopee a erorilor secolului, o glumă enormă a anotimpurilor în derivă. Opera sa reuneşte şi volumele: „Nesfârşitele primejdii” (1978), „Învăţături pentru Delfin” (1979), „Licitaţia” (1985), „Paltonul de vară” (1996), „Cum se face” (2002), „Pe la amiază” (1974), „Banchetul” (1982), „Îngerul cu corp de bucătărie” (1992), ” şi multe altele.
Mircea Horia Simionescu, datorită scrierilor sale de-o pregnantă originalitate – apropiate spiritual de I. L. Caragiale, Franz Kafka, Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, Italo Calvino, Urmuz -, este considerat de Mircea Zaciu un trouble-fête al literaturii postbelice, iar de Adrian Marino, autorul „celei mai bune şi mai bine organizate parodii antiliterare din întreaga noastră literatură”. În 1998, el a primit premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din România (USR).
sursa: EvZ
Radu Zlati 
Comentarii recente